Nastere la spital, Nastere naturala, Nastere naturala nemedicalizata, Povesti despre nastere

Un BB mult asteptat [nastere naturala nemedicalizata]

Corina a nascut natural intr-o clinica privata din Constanta fara interventii medicamentoase. Desi lucrurile nu s-au derulat chiar asa cum si-ar fi dorit, a nascut un bebe sanatos si a invatat niste lectii pretioase care ii vor fi cu siguranta de folos la urmatoarea nastere. Sunt recunoscatoare ca am ocazia sa invat din lectiile altor mamici si cu fiecare poveste pe care o citesc sunt din ce in ce mai increzatoare ca voi sti ce sa fac si ce sa nu fac ca experienta urmatoarei mele nasteri sa fie una frumoasa. 

Povestea noastra incepe in 2008, cand am hotarat sa avem un copilas. Mi-am imaginat ca as vrea sa nasc in apa si de aici cautarile mele in acest sens. La vremea aceea, doar la Brasov am vazut ca se practica nasterea sub apa, deci mi se putea indeplini dorinta. Insa cele doua linii magice ne-au facut fericiti abia pe 29.04.2013, cand plangeam si radeam deodata, bucuria pe care o simteam neputand fi explicata in cuvinte. Iar la acea data aveam si in Constanta doua variante pentru nasterea in apa.

In toti anii in care sarcina a fost asteptata am avut timp sa citesc multe lucruri despre nastere. Astfel am decis: nastere 100% naturala. Tot in aceste cautari am gasit si hypnobirthing, lucru extrem de interesant in imaginatia mea. Astfel ca am facut cursurile Hypnobirthing, tinute de Ditta Depner, convinsa fiind de ajutorul acestora. Am fost intrebata de multe ori daca am pus in aplicare ce am invatat la curs, daca m-am autohipnotizat. Ei bine, as fi dorit sa folosesc mai multe tehnici, insa eu am nascut pe 17.12, la doar 8 zile de la terminarea cursului. DPN fiind 02.01.2014, am tot amanat momentul pregatirilor, iar BB ne-a luat prin surprindere.

Atunci cand m-am apucat sa scriu, am dorit si sa reflectez asupra acelei zile, a orelor lungi de travaliu. Stiam ca ceva, undeva s-a intamplat si nu imi dadeam seama ce. De aceea, gandindu-ma de mai multe ori la acea zi, am gasit raspunsurile. Per ansamblu, am avut o nastere frumoasa, 100% naturala, insa unele lucruri din ziua aceea sunt o lectie pentru viitor.

Dar sa incep cu inceputul. Duminica, 15.12.2013, mi-a fost foarte rau, am vomitat toata ziua (stare care precede travaliul, dar de care nu stiam). Luni resimteam starea din ziua anterioara si nu aveam nici pofta de mancare. Tot in aceasta zi il descriam pe Gy Jr cum impinge in jos, dar nu am banuit nici o clipa ca ar fi contractii. Simteam ca o presiune de menstruatie, poate putin mai puternica, dar credeam ca se misca el in vreun mod anume. Senzatiile erau rare, neregulate. Chiar i-am scris si am vorbit cu Ditta Depner de senzatiile mele si mi-a zis ca BB se pregateste. Dar tot nu m-am gandit ca am contractii. In imaginatia mea, contractiile s-ar fi simtit altfel.

I-am zis lui Gy (sotul) ca este posibil sa se intample ceva, dar nu sunt sigura. In acea seara am stat amandoi pana pe la ora 02.00, pregatind prin casa una-alta pentru venirea lui Gy Jr. Am adormit, iar dupa doua ore m-am trezit cu o presiune si mai mare in zona pelviana. Deja puteam sa spun ca e durere. Am incercat sa adorm la loc, dar nu a fost chip. M-am uitat la ceas si se repetau la fiecare 10 minute. Posibil sa fi atipit putin, insa durerea ma tinea treaza. La ora 5 m-am uitat pe ceas si aveam contractii la fiecare 5 minute, asa ca am hotarat sa il trezesc si pe Gy. La ora 6 faceam internarea si eram sigura ca in 3-4 ore il strang pe BB in brate. Nu m-am pierdut deloc cu firea, eram foarte calma, stiam exact ce imi doresc.

Am ajuns intr-un salon unde a venit o Doamna Doctor, care fusese trezita din somn, genul acela de persoana pe care sa o eviti dimineata ca sa nu iti strice ziua. Si aici a fost primul episod care m-a scos din starea mea de bine. Mi-a cerut sa ma urc pe patul acela de nasteri sa ma consulte. Si pentru ca urcarea mea a durat mai mult decat si-a imaginat ea, a ridicat tonul la mine. I-am raspuns in acelasi fel si chiar ma gandeam ca am fost destul de draguta cu ea, avand in vedere situatia. Aveam dilatatie 2. Dar eram deja departe de starea de relaxare in care venisem. Intre timp a venit si Gy in salon si i-am zis ca plecam acasa daca mai vine vreo persoana cu atitudinea aia, ca nu am de gand sa las pe nimeni sa imi strice ziua. Mi-a facut si o monitorizare, totul bine. S-a facut ora 7, probabil s-a schimbat tura si m-am bucurat sa vad ca vine altcineva la mine, cu o figura mult mai prietenoasa. Ne-au zis ca putem sa asteptam in salonul in care urma sa petrecem zilele de dupa nastere, motiv de bucurie pentru noi.

Pe la ora 9 aveam deja contractii si mai dese, mai dureroase, eram foarte sigura ca se apropie momentul. A venit cineva in salon, a vazut ca sunt dese contractiile, asa ca ne-au rechemat in salonul unde am fost prima data. Intre timp s-au uitat pe planul de nastere pe care il aveam cu noi, completat. La partea cu dorintele in ceea ce ma privea (nastere naturala fara nici o interventie medicamentoasa) a fost ciudat, dar simplu, insa cand au ajuns la partea cu vaccinarile, vitamina K (pentru BB) si toate celelalte nebunii au inceput sa isi dea cu parerea. In acel moment, si eu, si Gy am insistat pe un ton nu chiar prietenos pe ceea ce dorim sa facem. Insa aici, inca un pas mare inapoi din starea mea. Plus, in acel salon, nu erau conditii pentru insotitor, astfel ca Gy a fost non stop in picioare. Sau poate ca nu voiau sa ii creeze conditii, din diferite motive…

Au mai trecut niste ore, ne-am mutat in salonul unde era si cada de nasteri, dilatatia era foarte lenta. Au mai venit de cateva ori pentru monitorizare, tuseu = inca niste motive de stres. Imi puneau aparatul de monitorizare pentru 20 de minute (ziceau ei) si veneau dupa o ora. Au fost dati cand nu inregistra nimic, Gy cauta pe cineva sa anunte, dar nu era nimeni. Si iata cum relaxarea mea era intrerupta. Cand trecea cate o ora-doua si nu venea nimeni era cel mai bine. Ma plimbam cu Gy, glumeam, dansam, ma masa pe spate, am avut semiintuneric in salon, ne cream toate conditiile pentru o nastere usoara.

Dupa ceva ore de asteptare, mama mea, nerabdatoare, ne tot suna sa afle in ce stadiu suntem. Nu o condamn, dar a trebuit sa ii spun sa inceteze cu telefoanele pentru ca nu face decat sa ma streseze. Iar din cand in cand ne intrerupea si personalul medical, asa am ajuns ca tocmai pe la ora 21 s-a rupt apa, dupa care au inceput dureri serioase. Poate ca le-as fi gestionat mai bine daca nu eram atat de obosita si flamanda. Aveam doar doua ore dormite in ultimele 36, de mancat, mai nimic si s-a resimtit. Astfel ca atunci cand trebuia sa fiu cel mai calma, eu eram deja extenuata si nu reuseam sa fiu stapana pe mine.

Gy a fost tot timpul langa mine si imi amintea sa respir si sa ma relaxez. Sincer, el a fost cea mai importanta persoana pentru mine in acea zi. Daca nu ar fi fost langa mine, nu as fi putut sa trec singura prin acea experienta. As fi cedat demult. Nu mai retin exact, dar cred ca la momentul acela aveam dilatatie 6. Contractiile erau foarte dese si dureroase, ma straduiam sa respir pe ele cat mai mult, insa au fost si momente cand ma trezeam ca urlu. Auzindu-ma, a venit langa mine Liliana Tudose, care a reusit imediat sa ma calmeze. Nu o sa ii uit vocea calda niciodata si nici felul in care a reusit sa ma calmeze imediat, explicandu-mi din nou respiratia.

A mai trecut putin timp, iar un control, se parea ca se apropie momentul, incepea sa se aglomereze salonul acela. La un moment dat le-am spus ca as vrea sa intru in cada cu apa, pe care au si inceput sa o pregateasca. Insa durerile erau deja asa de mari si de dese incat nu am mai fost in stare sa cobor de pe patul acela, ultimul loc pe care il aveam in plan sa il folosesc pentru nastere. Cand s-a apropiat momentul expulziei, D-na Doctor l-a intrebat pe Gy daca vrea sa ramana in salon si ce bine a facut ca a ramas. Astea ne erau si planurile, insa mi-era teama sa nu il convinga cumva sa plece.

La un moment dat, cand toate persoanele acelea considerau ca Gy Jr este aproape, imi spuneau sa imping. Dar sa imping intr-un fel pe care nu il simteam. O auzeam pe Dna Doctor spunand ca alea sunt contractii usoare, ca nu sunt cele de nastere, ca sunt prea scurte, iar eu nu mai puteam de durere. Impinsul ala aiurea m-a extenuat complet, mi s-a si “rupt filmul” de vreo doua ori, momente in care Gy era cu masca de oxigen pe fata mea. (Trebuie sa mentionez ca D-na Doctor cu care am nascut are 3 copii nascuti prin cezariana, iar D-na Doctor care era de garda nu are copii). Femeile imi spuneau sa imping, Gy imi spunea sa nu imping, ci sa respir. Gy zicea de fapt bine, pentru ca aveam nevoie sa respir pe contractii, nicidecum sa imping.

Apoi, am simtit cum intr-adevar trebuie sa imping ceva afara din mine. Atunci, si doar atunci, era momentul sa imping asa cum mi se spusese. Si, sincer, nici nu era nevoie sa spuna cineva sa impingi, pentru ca doar asta simti, sa impingi. Nici nu simteam contractii atunci, ci doar nevoia puternica de a impinge. Am impins o data, i se vedea parul, am impins a doua oara, a iesit capul, am impins a treia oara, a iesit BB cu totul. Ora 22.20, BB era cu noi. Deci ma extenuasem inutil impingand de mult mai multe ori, la momentul nepotrivit, cand, de fapt, a fost nevoie de doar trei impingeri pentru a-l avea pe BB afara. BB a iesit fara urlete, asa cum suntem obisnuiti ca ar trebui sa fie, in liniste. Cordonul l-a taiat tati, dupa ce s-a oprit din pulsat. Foarte important: respirati si impingeti cum simtiti, nu cum vi se spune.

Am cerut sa il am pe BB pe pieptul meu, mi l-au dat fara probleme, insa eram atat de confuza, tremuram, nu puteam nici sa ma bucur, nici…nimic. Placenta a cam fost trasa afara, nu lasata sa iasa in voie. M-a intrebat una din doamne daca il dau pe BB pana ma linistesc si pana ma coase. Ca, da, am uitat sa spun ca m-am rupt. Au avut intentia sa ma taie, dar nu am fost de acord. Si, daca nu as fi impins atunci aiurea, nici nu m-as fi rupt asa mult sau deloc. Ca au fost ceva cusaturi. A fost destul de dureros, chiar daca imi facuse anestezie locala. Ma durea si branula pe care mi-au pus-o la inceput, just in case, pe care am folosit-o doar pentru a-mi administra vitamine, dar dupa nastere.

Tati a mers cu BB in salonul alaturat unde masurau si tineau bebeii, a zis ca Gy Jr a fost foarte linistit, de se mira si personalul. Dupa ce m-au terminat de “tricotat”, mi l-au adus pe bebe inapoi, direct la san, unde a si inceput sa suga. Iar din acel moment am fost nedespartiti.

corina-kelemen-1

Primele trei zile dupa nastere aveam dubii daca as mai vrea sa trec printr-o alta nastere asa, insa, dupa ce am realizat unde au fost defectele, sunt sigura ca la nasterea urmatoare voi sti mult mai bine ce este de facut. Si, chiar daca a fost mai dificil decat mi-am imaginat, nu as schimba alegerea facuta, alegere facuta in special pentru puiul meu, de a naste 100% natural.

Si iata cum a inceput un nou capitol din viata noastra, un capitol care va fi sigur pe cat de provocator, pe atat de frumos si plin de dragoste.

corina-kelemen 

Corina, are 34 de ani si este din Constanta. In 2008 a depus CV pentru job-ul de mamica, dar l-a primit abia pe 17.12.2013 si este foarte fericita.

 

 

Daca vrei sa afli mai multe detalii de la Corina, lasa un comentariu mai jos si ea va primi mesajul tau. Corina iti va raspunde de indata ce are timp. 

 

12 Comments

  1. Felicitari pentru bebe si sa fiti sanatosi.

    Spune-mi te rog cum faceai fata durerilor. Ce anume te ajuta cel mai mult: respiratia, masajul, poziti etc?

    In afara de cursul de Hypnobirthing, cum atlfel te-ai mai pregatit pentru nastere? Ce carti ai citit? Ce site-uri ai rasfoit? Ai facut gimnastica?

    Corina iti multumesc pentru poveste!

  2. Felicitari!

    Sunt foarte incantata cand vad mame atat de informate la prima nastere. La mine a durat mai mult sa realizez ca prima nastere a fost doar vaginala, nu si naturala. Sunt mame care nu vor sti niciodata ca tot mediul din jur a fost de vina pentru complicatiile ce au dus poate la cezariana.

    Cand am citit cum ai zis ca la primul control era dilatatie 2, desi ma asteptam la mai mult, mi-am amintit de cateva cazuri scrise de Ina May Gaskin, in care colul se inchidea pur si simplu daca intra cineva strain in incapere, si era documentat totul ca scazuse de la dilatatie 8-9-10 inapoi la 2-4. E logic, natura ti-a spus ca amana nasterea pana scapi de doctorita ce te-a suparat :).

    Inca ceva, Speranta Farca spune in cartea “Cum intampinam copilul…” ca cea mai importanta calitate ce trebuie s-o aiba un doctor ginecolog e sa fie bun psiholog. Doamna aceea nu numai ca nu era bun psiholog, dar nu stia nici fiziologia nasterii si faptul ca asa ceva te poate inhiba si poate chiar sa blocheze nasterea.

    Felicitari pentru sotul tau si modul perfect in care si-a jucat rolul!

  3. Mihaela Dodan

    Felicitari pentru obtinerea job-ului! Pana acum te-ai descurcat minunat! Bravo!

  4. Corina

    Andreea, multumesc mult. M-au ajutat respiratia si masajul. Inainte de nastere am vazut foarte multe filmulete pe net cu nastere in apa, astfel ca stiam pasii pe care urma sa ii parcurg. De citit carti nu prea am citit, pentru ca nu stiam atunci la ce titluri sa ma opresc. Abia dupa cursul de Hypnobirthing am aflat de cateva, dar nu prea mai aveam timp. Eu am facut si cursurile Silva, care, impreuna cu cele invatate la Hypnobirthing, m-au ajutat sa ma relaxez. Si nu numai pe mine, cat si sotul era foarte relaxat si increzator ca totul va fi bine.. Gimnastica nu am facut, de la inceputul sarcinii am avut colul putin deschis, asa ca am exclus efortul fizic.
    Raluca, la fel iti multumesc mult. Interesant ce spui cum se inchide colul, eu nu am citit, dar cred ca asa ceva se intampla. Data viitoare nu mai vreau nici un control, pt ca si eu eram nerabdatoare sa imi spuna unde sunt. Si eram dezamagita cand imi spuneau… Cat despre sotul meu…inca ii multumesc ca a fost alaturi de mine si a fost ferm pana la capat cu ceea ce ne doream, atat pt mine, cat si bebe.
    Mihaela, te imbratisez cu mult drag! Am primit cel mai frumos job din Univers!!!

  5. Ann

    Felicitari!!!Am si eu doi copii,un baietel de aproape 5 ani pe care l-am nascut la spital 100% natural si cu care am stat 55 de ore in travaliu+nastere (3.950kg) si o fetita de 2 ani nascuta acasa cu moasa cu care am fost in travaliu+nasterea 30 min (3.430 kg).Acum asteptam pe cel de-al treilea la sfarsitul lui septembrie 2014 cu care speram ca o vom face iar acasa.Tot ce vreau sa spun este ca,cu cat mai multi copii ai,cu atat esti mai pregatita.Cu primul copil am avut si doctor si moasa si speram pt waterbirth acasa.Am luat cursuri bradley si tot degeaba,nu am fost pregatita psihic,plus durerile au fost ingrozitoare(si asa am refuzat orice fel de medicament).Cu fetitza a fost extraordinar de usor,facand cina pt musafiri chiar inainte de a naste,la peste 9 cm dilatata.A fost superb.A fost atasata de mine pana cordonul ombilical s-a oprit din pulsat.A plans foarte putzin,apoi a inceput sa gangureasca si toata lumea a fost uimita.Se uita direct in ochii fiecaruia si spunea ceva pe limba ei.Vreau sa mentionez ca fetitza s-a nascut pe 14 februarie si are un suflet extraordinar.Pe unde ma duc cu ea,toata lumea este inebunita pt ca este cel mai vesel copil,super darnica si cu un suflet foarte bun.Nici unul din copii au avut colici,baiatul a supt pana la 2 ani si 2 luni ,iar fetita are acum 2 si inca mai suge.Nasterea naturala are un impact foarte mare in sanatatea unui copil.

    1. Felicitari Ann! Mi se pare minunat ca ai avut o nastere asa frumoasa a 2-a oara. Mi-ar face mare placere sa ne povestesti mai in detaliu nasterile tale daca si tie iti face placere bineinteles. Iti doresc o nastere asa cum iti doresti!

  6. cristina

    Buna Corina. Felicitari pentru baietel! Inteleg ca ai nascut la Isis. Si eu sunt din Constanta si in cateva luni va trebui sa nasc. As vrea sa te intreb cu ce doctor ai nascut si daca ai fost si in perioada sarcinii la acest doctor?
    Ai fost in timpul sarcinii la maternitate pentru a stabili planul de nastere?

  7. Corina

    Buna Ann! Intr-adevar, cum zice si Andreea, ai avut o experienta foarte frumoasa. Si ai dreptate cand spui ca, o data cu aducerea pe lume a mai mult de un BB, esti mai experimentata. Imi imaginez cat de usor imi va fi la urmatoarea nastere. Nici acum nu a fost asa de rau, pana la urma. Cate citesc despre experientele mamicilor in maternitati din tara, imi vine sa plang de-a dreptul. Dar urmatoarea va fi floare la ureche.
    Sa ne tii la curent cu BB3.
    Toate cele bune!!!

  8. Corina

    Buna Cristina. Multumesc pentru felicitari. Da, am nascut la Isis cu D-na Doctor Peteanu, a carei pacienta sunt de ani buni. Iar planul de nastere l-am discutat, destul de pe larg, doar cu D-na Doctor, si mi-a fost respectat intocmai, fara nicio problema. D-na Doctor m-a inteles mai bine decat credeam, mai ales ca nu dezvoltasem subiectul foarte mult.
    Sarcina usoara si nastere frumoasa iti doresc! Sa ne tii la curent!

  9. Ann

    Corina,multumesc pt urari .Vreau sa mai mentionez ca noi nu am vaccinat copiii,asta inca o chestie in plus care a ajutat la crearea unei imunitati puternice.Mult noroc la urmatorul bebe.

    1. Corina

      Nici noi nu l-am vaccinat pe BB, nici vit K sau celelalte nebunii. Il alaptez, exclusiv, este perfect sanatos, iar la 2 luni fara 5 zile cantarea 5.750 kg (nastere=3.240). Abia astept peste 2 saptamani, la 3 luni, sa vedem cum atarna cantarul… Se dezvolta absolut superb, este ager, vesel, doarme noaptea – este un copilas extraordinar. Cred foarte mult ca un copil nevaccinat are numai avantaje.
      Toate cele bune si frumoase!!!

  10. Ann

    Ma bucur ca din ce in ce mai multi parinti se informeaza in privinta vaccinurilor.Nici noi nu am facut vit k,ceaiul de urzica a facut miracole.Noi am calatorit peste tot cu copiii cu avionul (noi nu stam in ro),chiar si in timpul celei de a doua sarcina,am scos copiii afara imediat dupa nastere in locuri publice si nu am obsedat in privinta microbilor,iar nu mi-au facut decat de doua ori fiecare cate o mica crupa pe care am rezolvat-o imediat cu homeopatia.Sunt sanatosi tun si asta ma bucura foarte mult (bineinteles ca si alimentatia conteaza).Vad ca baietelul tau se dezvolta foarte bine.Eu am introdus solidele la 7-8 luni,cu toate ca pediatrul mi-a spus ca 9 luni ar fi fost si mai bine.Din nefericire,fetita mea este foarte mititica,cantarind numai 7.7 kg la 2 ani si ne-am obisnuit cu asta,mai ales vazand cat de sanatoasa este.Ma bucur ca bb-ul tau este sanatos si ia in greutate asa bine.Foarte imp sa nu te stresezi pe tema greutatii.De obicei,dupa 4 luni bebeii nu mai iau asa mult in greutate si am vazut multe prietene de ale mele stresate pe aceasta tema,crezand ca laptele nu mai este bun sau nu mai au de ajuns,care au decis sa introduca laptele praf la amenintarile pediatrilor sau ai familiei (si parintii mei sunt foarte stresati ca nu am copii grasunei,rotunjei…).Pana la 2 luni,laptele de mama este lapte temporar iar dupa 2 luni este produs laptele permanent.De aceea,cu cat suge mai des cu atat productia va fi mai mare si va sta asa.
    Va doresc multa sanatate.

Leave a Reply

Required fields are marked*

2 × 3 =