Nastere acasa, Nastere lotus, Nastere naturala, Nastere naturala nemedicalizata, Povesti despre nastere

Trebuie sa crezi cu toata fiinta ta! [nastere naturala nemedicalizata]

Alina visa la o nastere naturala in apa inca de la 20 de ani. A nascut natural la 31 de ani, in intimitatea propriei case, inconjurata de oameni dragi care au sustinut-o si incurajat-o. A fost o nastere lotus, adica cordonul ombilical nu a fost taiat ci a fost lasat sa se separe singur de bebelus dupa cateva zile. Imediat dupa nastere bebe a fost pus direct pe burta Alinei si s-a catarat singur pana la san, cu alte cuvinte si mama si bebe au avut parte de ora magica imediat dupa nastere. Alina a cautat mult pana sa gaseasca oamenii care sa o sustina, s-a informat si s-a pregatit pentru nastere si in cele din urma a reusit sa realizeze ceea ce si-a dorit: o nastere blanda pentru ea si puiul ei. Iti multumesc Alina pentru ca ai impartasit cu noi aceste clipe speciale! Curajul si perseverenta ta vor inspira multe viitoare mamici sa lupte pentru a avea parte de nasterea pe care si-o doresc.

Da, trebuie sa crezi cu toata fiinta ta atunci cand o voce interioara spune ca poti si tu.

Am aflat ca suntem parinti dupa 3 minunate saptamani de miere. La inceput am pastrat secretul si pentru ca eram total neinformata, am facut primele investigatii medicale asa cum scrie la carte: ecografii, analize la sange, Torch, dublu si triplu test, morfologie fetala. Si toate astea la recomandarea unui prim medic care mi-a monitorizat sarcina. Dupa aprox 16 sapt de sarcina, cand toate testele au spus ca bb e ok, am dat vestea si familiilor, prietenilor si apropiatilor si am schimbat si medicul ginecolog.

In tot acest timp, am cautat informatii pe internet legate de nasterea naturala, nasterile in apa (pentru ca visez la asta de pe la 20 de ani), pentru ca am avut un fix ca eu voi naste natural si ma gandeam ca apa ajuta. Ca un caine ratacit ce isi doreste sa-i gaseasca pe cei dragi folosindu-se de miros, care aduna si mai apoi filtreaza din multitudinea de izuri, asa si eu am citit mult, am selectat din tot felul de informatii si intr-un final am ajuns la Ditta Depner … care vorbea despre nasterile ei acasa. “Wow”, mi-am spus atunci, “Cum sa nasti acasa??? Se poate??? ”.

Apoi am intrat din ce in mai profund in subiect: nasteri in apa, nasteri acasa, nastere naturala, nemedicalizata. Si asa am descoperit si cursurile de Hypnobirthing, tinute de Ditta la Brasov, la care am participat fara sa ma gandesc de doua ori, impreuna cu Liviu. Si s-au meritat din plin eforturile de a fi prezenti 2 week-end-uri la Brasov. Am aflat lucruri noi, am cunoscut oameni deosebiti si mi-am intarit credinta ca singura modalitate de a-mi aduce pe lume bb-lusul este cea naturala, nemedicalizata si de ce nu? acasa.

M-am intors in Iasi plina de energie buna si incredere ca voi gasi un medic deschis la minte care sa fie de acord sa ma asiste la o nastere acasa sau sa ma lase in spital sa nasc cu interventii minime. Mi-am pierdut repede energia buna, cand am tot fost refuzata si toti medicii cu care am interactionat (de la cele 2 maternitati de stat si de la cea privata) imi vorbeau doar de complicatii si probleme care pot aparea in procesul nasterii. Apoi am fost si la Botosani si m-am interesat de nasterea in apa, la maternitatea de stat, dar si acolo mi-au fost bagate sub ochi procedurile care TREBUIE sa fie facute conform protocolului si astfel am renuntat la idea de a naste intr-o maternitate din apropiere.

Vazand ca nu am nici o sansa de a naste in Iasi, asa cum vreau, ne-am hotarat sa plecam la Brasov. DPN-ul se apropia, dar in adancul sufletului meu, inca mai credeam ca pot gasi pe cineva care sa ne fie alaturi la o nastere acasa. Si asa s-a si intamplat. Cu 2 zile inainte sa se implineasca 39 saptamani de sarcina, am citit toata noaptea povesti despre nasterile acasa, inclusiv aici, in ideea de a ma pregati pt o nastere acasa neasistata, lucru pe care nu il recomand. Asa am descoperit 2 inimi care au fost alaturi de o mamica din Bucuresti la o nastere Lotus. Imediat am trimis un mesaj, iar a doua zi am primit si raspunsul, moasa (care este si medic) a acceptat imediat sa ne fie alaturi. Multumiri si celei de-a doua inimi Ana Gagiu, care m-a incurajat si sustinut de la distanta.

Am fost la un control la medicul meu, care mi-a spus ca ma pot pregati de nastere de acum. I-am transmis si Tatianei acest lucru si imediat urmatoarea zi a sosit la Iasi. In aceeasi zi, pe la pranz am pierdut dopul gelatinos si m-am bucurat enorm ca momentul intalnirii cu a mea printesa era tot mai aproape. Si asta se intampla exact cand am implinit 39 de saptamani. Din ce am citit si auzit, referitor la pierderea dopului, am crezut ca lucrurile vor evolua foarte repede si ca in maxim 2 zile nasc, lucru care nu s-a intamplat.

Am inceput sa am contractii neregulate si total nedureroase, ziua si noaptea inainte de culcare. In fiecare seara adormeam cu gandul ca a doua zi dimineata am sa ma trezesc cu membranele rupte si ca nasc repede si usor. Am avut asteptari legate de nastere si asta a incetinit procesul … In tot acest timp mi-am continuat activitatile cotidiene (impreuna cu moasa), care ajunsese deja la noi si care a dat dovada de o rabdare de neimaginat. M-a sustinut moral, mi-a dat sfaturi, am vorbit, am impartasit pareri, am iesit la plimbare. Si asta o saptamana, timp in care am avut un travaliu cu contractii neregulate si nedureroase.

Deci da, a fost un pretravaliu de 7 zile. Vazand ca dilatatia progreseaza greu moasa a muncit mult, s-a informat, a cautat raspunsuri la ceea ce se intampla, (colul meu s-a dilatat usor pana pe la 4 in aceste 7 zile), iar cu 2 zile inainte de nastere, am inceput sa ne gandim si la metode naturale de declansare: am mancat ananas, am facut gimnastica, am urcat si coborat scari, am luat remediile homeopate recomandate si am facut dragoste. Asa ca, toate insumate au facut ca minunea sa se produca.

La 40 de saptamani si o zi, la ora 05:45, mi s-au fisurat membranele. Am simtit prin somn ca parca m-am udat, am mers la toaleta si am constatat ca membranele se fisurasera, pierdeam lichid putin cate putin. Pe la ora 08 dimineata parca s-au intetit si contractiile si incepeau sa fie regulate si usor dureroase. Mi-am pregatit cada, am aprins lumanarile parfumate in baie, mi-am pus uleiuri esentiale si am intrat in apa. Ma simteam foarte bine, cred ca am ramas vreo 2 ore in cada si ma relaxasem atat de mult incat si contractiile parca se rarisera, incepuse sa-mi fie cald asa ca am hotarat ca restul travaliuliu sa il petrec pe pat.

Eram emotionata, nu stiam ce si cum sa fac, eram coplesita de ganduri, dar ma gandeam ca in cateva ore am sa-mi tin copilul in brate. Prostia mea a fost ca am lasat in camera ceasul pe perete la care m-am tot uitat. Stiind ca membranele s-au fisurat la 05:45, ma gandeam ca pana la ora 14:00 am sa nasc. Travaliul a mai durat si spre final cu greu mai reuseam sa controlez respiratia de expulzie, eram foarte obosita, epuizata si chiar ma gandeam ca eu ma opresc ca nu mai pot continua.

Expulzia in sine a durat ceva timp (nu mai stiu exact cat, caci dupa ora 16:00 am decis sa ignor ceasul si sa ma concentrez pe nastere), insa noroc cu moasa care m-a ajutat enorm: mi-a vorbit, mi-a facut masaj si s-a asigurat ca perineul ramane intact. Simteam nevoia asta de a renunta exact inainte de a auzi un oaaa cristalin si destul de puternic. Trairile din timpul travaliului sunt greu de exprimat in cuvinte, iar emotiile greu de descris. Toate astea raman in sufletele noastre: al meu, al lui Liviu si al moasei si cateodata cand revedem pozele se trezesc si trairile.

Iubita noastra Laura s-a nascut la ora 18:48, 3100 g, 49 cm. Deci a fost un travaliu de 13 ore, trei sferturi din el cu zambete, relaxare, si un sfert intens plin de concentratie, nerabdare si implinire.

Imediat dupa expulzie bebelina mi-a fost pusa pe burta, de unde s-a tarat pana la cel mai apropiat san, s-a atasat si a inceput sa pape. Si a ramas asa cred vreo 2-3 ore. Suptul a favorizat nasterea placentei, a carei expulzie a fost dupa 40 minute de la nastere. A iesit pe o ultima contractie puternica, intreaga si frumoasa.

alina_suman_2

Mi s-a parut fantastic si vernixul, care a ramas pe pielea bebelinei si s-a resorbit. In zonele in care era mai abundent l-am masat usor, inclusiv pe capusor. Aaaa, am uitat sa precizez ca mi-am dorit tare mult ca Laura sa aibe parul brunet, bogat si ondulat, am tot vorbit cu ea cand era in burtica si mica de ea m-a ascultat si cand am vazut-o prima data nu mi-a venit sa cred ce mult par avea, negru si carliontat. M-a fascinat si calmul ei, claritatea si modul in care ma privea, cu ochii ei mari. Lui Liviu i-a ramas tiparita in minte fata senina a Laurei cu ochii mari deschisi imediat ce a scos capul si cum astepta ea cuminte si curioasa ca la urmatoarea contractie sa fie afara cu totul.

Cordonul era foarte frumos, rozaliu, gros cu pulsatiile lui specifice si daca tot l-am vazut asa, am decis sa nu il distrugem nici macar dupa incetarea pulsatiei. Si asa a ramas si a facut legatura intre placenta si Laura vreo 6 zile, cand s-a detasat el frumos prin uscare completa. Placenta a fost spalata si tratata de moasa cu sare, ulei de lemn de trandafir, galbenele, cimbrisor, a pus-o intr-un castron pe o aleza si un strat de sare (pentru a absorbi umezeala).

Dupa vreo 4 ore de la nastere m-am ridicat din pat, am putut sa stau in sezut si in afara de oboseala fizica ma simteam foarte bine. Nu am avut ruptura de perineu. Din cauza nivelului mare de hormoni secretati in acea noapte nu prea am dormit, atipeam asa cateva minute la fiecare jumatate de ora. Am stat toata noaptea cu Laura pe pieptul meu, la san, o priveam si nu imi venea sa cred ca Dumnezeu ne-a inzestrat cu atata putere si ca face minuni in cazul fiecarei nasteri naturale.

Cam asta mi-a fost experienta, inedita pentru ca nu stiam la ce sa ma astept si minunata pentru ca am trait-o. Acum daca as putea da timpul inapoi as schimba cateva lucruri: as vrea sa am langa mine o doula, m-as scufunda in mine si as renunta la a incerca sa controlez nasterea, as scoate ceasul din camera, as fi muuult mai rabdatoare. La urmatoarea nastere am timp sa ma revansez.

Acum vreau sa multumesc tuturor celor care m-au inspirat (Ditta si intreg grupul de Hypnobirthing), sustinut si au avut rabdare (moasa si scumpul meu sot), au fost alaturi de noi cu gandul (Ana Gagiu si Ana Ilie) si multumesc mamicilor a caror povesti le-am citit.

Viitoarelor mamici le doresc sa se informeze FOARTE mult, sa citeasca, sa-si puna semne de intrebare, sa caute raspunsuri si sa-si planifice nasterea in cel mai mic detaliu, astfel sa aibe nasterile la care viseaza, indiferent ca vor fi intr-o maternitate sau la domiciliu.

 

alina_suman_1
Alina are 31 ani de ani, este economist si din aprilie 2014, mama cu norma intreaga, job de care s-a indragostit iremediabil din prima clipa in care si-a tinut puiul in brate. Dintotdeauna a visat la nastere naturala, alaptat, iar in timpul sarcinii a aflat si de purtatul bebelusilor, co-sleeping, attachment parenting si a ajuns chiar sa se documenteze cu privire la sistemul educational pe care il va alege pentru puiul ei.

 

Daca ai intrebari pentru Alina lasa un comentariu mai jos si ea iti va raspunde cand are timp.

 

7 Comments

  1. Mary

    Felicitari din inima,ai transmis multe emotii prin tot ce ne-ai povestit ! multa sanatate si crestere usoara pt printesica ta …woow ai fost tare curajoasa (eu am doi copilasi minunati ,9 si 3 ani ,daca ar mai veni si al treilea,as opta pt o asa nastere frumoasa..la primii nu m.am imformat mult, si imi pare rau ..dar ma multumesc ca am aflat la timp despre alaptare si cu baietelul meu am practicat alaptatu la san cand,cat si unde el a dorit,cat si purtatul in brate ,dormitul cu noi in camera..inca alaptam,doar ziua …noaptea nu a mai cerut de aproape un an ;P ) e minunat!!! felicitari inca odata (y)

  2. tatiana suliman

    O nastere unde daca nu esti suficient de cunoscator ai zice ca dureaza prea mult,dar ea n-a durat prea mult,a durat cat era necesar,vulnerabilitatea viitorilor parinti este la prag maxim in perioadele acelea,si daca noi,cunoscatorii nu suntem capabili sa dam dovada de toleranta,in care sa stii sa dai raspuns chiar si unor “banalitati”ai pierdut,spun “ai pierdut”pentru ca acea femeie este foarte legata sufleteste de tine,deoarece urmeaza sa-i mosesti nasterea.Am ales sa va raman alaturi Alina pentru ca am putut observa,iar cand observi vezi dincolo de ceea ce inseamna o nastere,care presupune,iesirea copilului,a placentei si atat,e o munca cu tine la propriu,sa poti ajunge dicolo de orice bariere medicale,sa intelegi,ritmul acelei femei,felul in care se imbraca,felul in care doarme,felul in care bucatareste,si am putut intelege nasterea voastra.Abia atunci am fost pe deplin moasa copilasului vostru.Atunci incepe ceea ce se numeste meserie prin experienta,am folosit timpul alaturi de voi cunoscand sau recunoscand ceea ce deprinsesem ceva vreme in urma.Omul este considerat un intreg,deoarece pielea face din el un univers bine delimitat.Dar nu se tine deloc seama de faptul ca acest intreg nu este un intreg decat pentru ca in el colaboreaza organele cele mai diferite.Daca n-as fi ramas sa-ti dau un echilibru,atunci cine?Corpul nostru nu este strain de sufletul nostru,iar eu am tinut cont de fiecare detaliu care mi-a iesit in fata,sau daca nu am reusit asta complet,straduinta mi-a fost nelipsita.
    Ca sa alegi o astfel de nastere,trebuie sa fii pe deplin constient,altfel cu siguranta nasterea va deveni un haos,un proces plin de frici,de alegeri gresite,finalizandu-se exact cum stau de fapt in interior(cezariana,sau alte situatii).Vorba celui care a zis-o:nimic frumos nu se obtine fara sacrificiu.

    1. iarai iulia

      buna ziua. sunt iulia, am 26 de ani si sunt la a 2-a sarcina, in 39 de saptamani. doamna draga, doresc si visez sa nasc acasa. va rog mult, daca ma puteti ajuta cumva sa intru in contact cu dvs.

  3. alexandra aron

    Felicitari!! Foarte frumoasa povestea ta! felicitari pentru curaj, putere si dorinta de “a NU face lucuruile dupa un anumit protocol” ci de a le face dupa cum simti !!Sa va traiasca micuta, sa fie sanatoasa si sa va bucurati de ea!

  4. alexandra aron (brasov)

    Bravo, draga mamica! Esti foarte curajoasa si puternica si drept dovada ai adus pe lume o minunatie de fetita intr-un cadru perfect! Felicitari! Sa fiti sanatosi cu totii si sa va traiasca!

  5. iarai iulia

    buna ziua. daca ma poate ajuta cineva cu o adresa de-a moasei TATIANA SULIMAN. va sunt recunoscatoare.

    1. Buna Iulia. Pe Tatiana o gasesti pe blogul nasteconstient.blogspot.com . Sarcina usoara si nastere asa cum iti doresti!

Leave a Reply

Required fields are marked*

nineteen − 9 =