Nastere la spital, Nastere naturala medicalizata, Povesti despre nastere, Uncategorized

Totul e bine cand se termina cu bine! [nastere naturala medicalizata]

Ana Maria a reusit sa nasca natural in urma unui travaliu indus si augumentat cu tot ce se poate: supozitoare, calciu, oxitocina, epidurala, mialgin, manevre locale, epiziotomie etc. Desi nu toate nasterile naturale induse si augumentate reusesc (sunt cazuri cand se ajunge la cezariana), in cazul Anei aceasta reteta a dus la finalul dorit. In plus daca la inceput Ana era dezamagita de cum a inceput ziua, la final starea ei s-a schimbat la 180 de grade si a trait la maxim momentul aducerii pe lume a bebelusului ei. 🙂 Nu exista o singura reteta de succes pentru toate femeile si ceea ce este o experienta pozitiva pentru o femeie poate fi foarte usor una traumatizanta pentru alta femeie si invers. Avem parte de experiente diferite pentru ca pana la urma toate suntem diferite, si e bine ca e asa. 🙂 Ma bucur mult Ana Maria pentru tine ca in final ai avut parte de o experienta pozitiva si iti multumesc mult pentru poveste!

Iata ca a sosit vremea sa imi scriu si eu povestea dupa atatea seri petrecute aici pe site, citind cu emotie povestile celorlalte mamici. Marturisesc, eram putin invidioasa, stiind ca ele au scapat, iar eu aveam sentimentul ca nu mai ajung la momentul Zero.

In secolul metodelor contraceptive, am fost luata prin surprindere atunci cand am aflat ca sunt insarcinata. Era luna august, ne pregateam sa plecam in Grecia, insa asteptam sa scap de problema lunara ca sa ma pot bucura de concediu. Dar problema lunara s-a lasat asteptata mai mult decat era cazul, ca sa aflam ulterior ca se va mai lasa asteptata mult si bine, vreo 9 luni asa. 🙂

Cand am constientizat ca nu mai merge sintagma “sunt doar balonata”, am inceput sa ma gandesc serios si la momentul nasterii. Nu am conceput niciun moment ca nu voi naste natural. Le spuneam tuturor ca eu imi doresc sa nasc natural, chiar si fara anestezie, sa simt fiecare moment. Nu am cautat niciun fel de documentatie referitoare la operatia de cezariana. Nu am luat in considerare varianta operatiei decat spre sfarsitul sarcinii cand incercam sa ma obisnuiesc cu gandul ca indiferent ce fel de nastere voi avea, important este ca bebelusul sa fie sanatos. Nu stiu de unde aceasta teama de operatie. De fapt nu era teama de operatie, cat mandria mea, sentimentul ca as fi fost foarte dezamagita de mine insami (o prostie in fapt, dar fiecare cu piticii lui. :)) 

Cu dna doctor nu am vorbit despre cum voi naste decat in saptamana 37. Cunoscand stilul dansei de la sora mea, nu am deschis subiectul, am lasat-o pe dansa sa o faca. Astfel, m-a luat prin surprindere la consultatie cu intrebarea “Tu cum vrei sa nasti?”. Intrebare atat de asteptata de altfel. Am raspuns ferm: “Natural!”. Iar dansa mi-a spus: “Si ai toate sansele! Copilul este foarte bine pozitionat.” Evident, am iesit din cabinet cu zambetul pana la urechi. Citisem o gramada de povesti cum ca medicii prefera cezariana din comoditate si bineinteles, din motive financiare.

La urmatorul control: “Colul este mult scurtat, dar rigid si inchis. Copilul este foarte jos, deci cred ca vei naste usor, 3 contractii si gata”. La ecografie, un alt medic imi spune: “Vai, cat de jos este!Cum de nu ati nascut pana acum, la cat de jos este capul ati fi riscat sa nasteti prematur! Nu ati avut contractii deloc?Oricum, ar trebui sa nasteti usor”. Eu: “Nu, nu am avut contractii! Sau daca am avut, nu am stiut!”.

Ei bine, la ultimul control, in urma ecografiei si a monitorizarii fetale, mi se da verdictul: “Colul tau este inca foarte rigid, insa e clar ca bebe nu mai vrea sa stea acolo. Placenta este imbatranita, iar activitatea lui a scazut.” Deodata, cred ca m-am facut neagra la fata. Nu ma asteptam la asta. Dna doctor m-a chemat a doua zi pentru a-mi provoca nasterea. Mi-a explicat in ce consta procedura, mi-a spus ca va fi de durata. Ca ar putea foarte bine sa ma puna din prima pe masa de cezariana, dar ca e mai bine sa incercam si abia apoi, daca nu va fi posibil, vom ajunge la operatie. Exact de ce imi era frica.

Eu intram in 39 de saptamani. Alta varianta ar fi fost sa ma cheme zilnic la monitorizare fetala si sa ma puna sa contorizez miscarile si acasa, ceea ce ar fi fost riscant pentru bebelus.

De data asta, am iesit din cabinet posomorata, mi se taiase tot cheful de viata, eram dezamagita, aveam o stare generala proasta. Citisem atatea pareri “extremiste” despre cat de rau este sa iti fie indusa nasterea, sau cat de rau poate face anestezia epidurala. Despre cum incearca medicii sa provoace nasterile, sau cum se urca moasele pe burta cu brutalitate.

Mi-am anuntat sotul si familia ca a doua zi ma voi interna si se va incerca provocarea nasterii. Nu am indraznit niciun moment sa le spun “maine voi naste”, nu credeam nici eu asta, iar ei cu atat mai putin intelegeau ce urma sa fac.

Ziua si noaptea au trecut atat de incet … a doua zi la ora stabilita (10 dimineata) m-am prezentat cu sotul meu la spital. Nu eram pe lista de internari, nu stia nimeni de mine. Fetele de la receptie au luat legatura cu dna dr si abia apoi mi-au facut procedurile de internare. Domnisoara care s-a ocupat de aceste formalitati, m-a intrebat: “Cum veti naste?”. Moment in care eu, cu privirea in pamant, resemnata am raspuns: “De va incerca o nastere naturala….”. Atunci, ea a spus ca vom face actele pe nastere naturala, mi s-a dat o rezerva, am si achitat suma aferenta nasterii naturale cu medic primar si rezerva single, a venit o asistenta sa ne ia in primire si … dusi am fost!!

Cat de ciudat era totul! Si cat de prost a inceput!! Nici nu stiam sigur daca voi ramane, habar n-aveam ce se va intampla, platisem o caruta de bani deja, dna dr era ocupata cu internarile programate, eu aveam o stare oribila..

Am ajuns cu sotul meu in rezerva, asistenta care ne-a luat in primire ne-a spus ca mai dureaza pana se elibereaza dna dr, ne-a aratat ce avem la dispozitie si a plecat. Peste cateva minute, a revenit sa ma intrebe daca am avut scaun. I-am spus ca da, insa simteam ca mai urma sa am unul. A revenit, mi-a montat monitorul, mi-a adus 2 supozitoare Uscosin si atunci am indraznit sa-i spun ca s-ar putea sa mai am un scaun. Si bine am facut pentru ca mi-a adus o microclisma si am putut sa golesc colonul. M-am simtit muuuult mai bine dupa.

Asistenta mi-a pus supozitoarele apoi a venit sa-mi monteze branula. Moment in care am realizat ca nu mai am scapare, ca urmeaza sa se intample CEVA. Prima vena s-a spart (deci incepea si continua din ce in ce mai prost). A nimerit cu greu alta vena, mi-a spus ca e mai buna in caz ca voi ajunge totusi la cezariana (!!!). Sotul meu punea intrebari, ea parca evita sa raspunda, pana cand a inceput sa explice foarte frumos ce mi se intampla.

Timpul trecea si dna dr tot nu aparea. Eu aveam in continuare o stare proasta. Dupa cateva minute revine tot asistenta, de data asta cu sacul de perfuzii. Mai intai calciu. Mi-a controlat si ea colul. Reactia imediata: “Vai cat de rigid este! Intr-adevar, e de incercat dar pare ca va fi foarte greu …”. A urmat perfuzia cu Oxyton si Diazepam (cel din urma pentru efectul miorelaxant, nu am fost sedata nicio secunda). Au inceput niste dureri usoare, similare celor menstruale, cu intensitate mai mica insa (avand in vedere ca eu sunt obisnuita cu dureri menstruale foarte puternice).

Intr-un final (la aprox 2 ore de la internare) a aparut si dna dr. A vazut pe monitor contractiile instalate, s-a declarat foarte multumita si a plecat. Am ramas in continuare in grija asistentei. Sotul meu a mai plecat, sa ia pranzul, sa mai cumpere cate ceva. Asteptarea devenise deja apasatoare. Eu aveam contractii, se vedeau pe monitor, dar nu era nimic dureros.

La un moment dat (sa fi fost ora 16, chiar nu mai stiu), asistenta a venit si mi-a spus ca ne mutam in sala de nasteri. Era o sala cu mai multe paturi unde erau aduse femeile ce urmau sa nasca pentru a fi monitorizate de medici si asistente. Sala unde avea loc nasterea propriu-zisa era o incapere separata. Dupa ce statusem atatea ore pe patul din rezerva in perfuzii, m-au mutat pe alt pat, sa mai stau cateva ore (cine stie cate?) legata la monitor, tot in perfuzii, avand la mine telefonul insa.

Dna dr a venit, mi-a controlat colul, tot rigid, insa nu chiar ca la inceput (contractiile incepeau sa-si faca treaba), mi s-au mai pus 2 supozitoare Uscosin si am ramas in grija aceleiasi asistente. Aceasta a inceput sa completeze 1000 de hartii, se plangea de birocratie, insa era mereu cu ochii pe mine si imi mai povestea cate ceva.

Eu il tineam pe sotul meu (care astepta in rezerva) la curent cu ce se intampla prin telefon, ii spuneam ca e de durata, in mintea mea aveam impresia ca mai stau cel putin inca o zi in postura aia. La un moment dat au venit si mama si sora mea, iar eu le ziceam ca nu are rost sa ramana, nu au ce sa faca, e de durata etc. Ele insa au ramas.

Incepusem sa am contractii regulate, le urmaream si eu pe monitor, insa durere tot nu simteam. Poate un disconfort, ca si cum cineva m-ar fi umflat cu pompa in partea de sus a burtii. La un moment dat, au chemat medicul anestezist sa imi monteze epidurala (la indicatiile dnei dr). Eu eram confuza, nu intelegeam de ce, pentru ca nu ma durea atat de rau. Insa nu am comentat nicio secunda. Mi s-a montat epidurala, mi s-a administrat o doza test si am fost intrebata daca mai simt durerile, moment la care eu am spus: “cam la fel ca inainte, nimic deranjant, suportabil”. Acest raspuns a mirat-o pe anestezista, nu reusea sa isi dea seama daca a facut bine ce a facut. Raspunsurile mele (sincere dealtfel) nu creau decat confuzie. Intr-un final mi s-au incalzit picioarele si am simtit o oarecare amorteala, semn ca epidurala era executata corect.

Dupa inca vreo 2 Uscosin, ruperea membranelor, No-Spa injectabil in timpul contractiilor si manevre cu mana facute de dna dr (nu ma dureau, aveam epidurala), schimbarea turei la asistente (imi parea rau, deja ma atasasem de cea care ma avusese in grija pana la momentul ala), a urmat un nou control local. In lipsa dnei dr (coborase in policlinica sa mai vada niste paciente), controlul mi l-a facut una dintre asistentele din tura care tocmai incepea. Aveam emotii. Rezultatul il aflu din raspunsul pe care i-l da prin tel dnei dr: “Dna dr, colul este in continuare tot spastic, rigid, insa admite intr-adevar 2 degete.” Dezamagire. Inca 2 Uscosin. No-Spa injectabil in contractii, manevre locale.

Vorbesc pe rand la tel cu cei care ma asteptau. Sotul, mama, sora. Nu intelegeam de ce ele doua mai stateau. Incepeam deja sa ma obisnuiesc cu gandul cezarienei. Ei intre timp vorbeau cu tot familionul si ii tineau la curent cu ce stiau de la mine si cu ce mai reusisera sa afle de la asistente si moase.

A venit si medicul care urma sa fie de garda in seara aceea. Ma cunostea de la ecografii. In  mintea mea intrase deja ideea ca voi naste cu el, era tarziu, nu credeam ca mai sta dr mea avand in vedere ca era in spital de dimineata. Intre timp, o pacienta internata langa mine, monitorizata de dr ei, a nascut in 2 ore. I se montase epidurala, gemea un pic, vorbea cu asistentele, pana i-a venit sorocul si a inceput sa zbiere atat de tare incat m-am panicat. O alta asistenta, dupa ce au dus-o pe masa de nastere, a venit si mi-a spus sa nu care cumva sa ma sperii ca nu am de ce. I-am zis ca e prea tarziu, deja eram foarte speriata.

Sa fi fost ora 9 cand a urcat dr mea. Si nici nu a mai miscat de langa mine. Control. Pe chipul ei nu citeam nimic. Intreaba: “Cine e moasa in seara asta? Sa vina sa imi faca un Mialgin aici.” Si catre mine: “Daca nici cu asta nu merge, nu mai am ce sa-ti fac.” Incurajator.

A urmat Mialgin cate 3 ml in timpul contractiei si manevre locale. Mi s-a facut brusc greata de la Mialgin, am si vomitat in secunda 2. Am si ametit putin, nu prea mai realizam ce se intampla. Insa surpriza! Rezultatele nu s-au lasat mult asteptate. Dilatatia era mai mult decat satisfacatoare. Dna dr m-a batut incurajator pe picior si mi-a facut cu ochiul. In cateva minute, toata lumea o felicita. Dar eu tot nu stiam cum voi naste. Pana cand au chemat brancardierii sa ma ia pe targa si sa ma duca pe masa de nasteri. Ei au intrebat cum voi naste si li s-a raspuns: natural!

Eram intre vis si realitate, transportata pe targa, transferata pe masa. Dna dr, moasele si asistentele au venit imediat, au chemat si personal de la neonatologie. Cred ca totul a durat 10 minute. Am impins in 3 contractii si l-am simtit pe bebe cum iesea, fara sa ma doara. Sentimentul este magnific. Am trait la intesitate maxima aducerea pe lume a sufletului meu.

Fetele de la neonatologie l-au curatat pe bebe si l-au pus un pic langa mine. Dna dr m-a cusut, operatiune ce a durat mai mult decat nasterea. Apoi am vomitat iar. Intr-un final m-au dus in rezerva unde ma astepta sotul meu extrem de emotionat, stia deja tot. Am chemat si ni l-au adus pe bebe curat si infasat. Cantarea 3,340 kg, masura 51 cm si luase scor APGAR 10.

ana_sachelarie_3

Cele 3 zile care au urmat in maternitate au fost superbe. Serviciu impecabil, comportament al personalului la fel, mancare foarte buna. Am invatat destul de multe lucruri pe care le aplic si acum. Nu dau nume, nu fac reclama.

Bebelusul meu implineste maine 2 saptamani. Inca plang cand imi aduc aminte de cea mai lunga si mai frumoasa zi din viata mea. O zi care a debutat atat de prost, dar s-a terminat atat de bine!

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAna Maria, are 26 de ani si este de profesie farmacist. In prezent urmeaza rezidentiatul in farmacie clinica si studiile doctorale. A luat o pauza pentru bebe. Si-am dorit intotdeauna sa fie o mama tanara, insa avand in vedere ritmul in care se traieste astazi, nu a indraznit sa creada ca aceasta dorinta i se va indeplini. Este o fire destul de fricoasa, dar reuseste sa isi pastreze calmul, fapt care a ajutat-o foarte mult si in ziua nasterii, iar medicii au apreciat asta. A avut incredere totala in cadrele medicale, asta si datorita profesiei pe care o are.  Ii plac: dulciurile, pisicile, marea, piesele de teatru, muzica buna, dansul, sesiunile prelungite de shopping :), cafelele baute in compania prietenelor, concediile relaxante cu familia. Abia astepta prima calatorie in 3!

3 Comments

  1. Felicitari Ana pentru bebe! Sa fiti sanatosi!

    Spune-mi te rog la ce maternitate ai nascut si cu ce medic.

    Cum te-ai pregatit pentru nastere?

  2. Elena

    Doamne, cat seamana nasterea ta cu a mea….am citit cuvant cu cuvant, rand cu rand, si am avut impresia ca e povestea mea! incredibil 🙂 sa fie sanatos bebelusul!

    1. Ana

      🙂 Si bebelusul tau! E aici povestea nasterii tale?

Leave a Reply

Required fields are marked*

fourteen − three =