Nastere acasa, Nastere naturala, Nastere naturala nemedicalizata, Povesti despre nastere

Sunt mandra de corpul meu [nastere naturala nemedicalizata]

In 29.03.2015 scriam planul de nastere

Inca de cand eu si sotul meu ne-am decis ca ne dorim un copil am simtit si am stiut ca vreau sa nasc acasa, dar nu stiam daca este posibil si am inceput sa ma documentez despre acest aspect. Spre bucuria si incantarea mea Dumnezeu mi-a revelat tot ce aveam nevoie sa stiu si am aflat pe parcurs multe lucruri care mi-au intarit dorinta si care mi-au confirmat ca ceea ce am simtit este foarte normal si ca nu sunt o femeie dusa cu pluta, afland ca sunt femei din toata lumea care aleg sa nasca acasa si ca este posibil ca dorinta mea sa se indeplineasca. Sotul meu a fost de acord si m-a sustinut inca de la inceput, chiar el a ajuns sa ma incurajeze in aceasta directie si sa-mi aminteasca ca fac bine ceea ce fac in momentele mele de indoiala sau delasare.

De ce imi doresc  sa nasc acasa?

In primul rand pentru ca acasa este singurul loc unde ma simt in siguranta (ca orice animal de altfel care inainte de a-si naste puii isi cauta un loc in care sa se simta in siguranta), unde este liniste, unde pot avea control asupra mea si a corpului meu fara sa-mi fie afectat echilibrul interior de ceva din exterior, oameni, medicamente, aparatura, agitatie, mediu ostil si rece etc., unde procesul nasterii este lasat sa se manifeste liber fara a fi grabit sau intrerupt, unde nimeni nu imi induce panica sau frica, unde nimeni nu preia controlul asupra mea fara voia mea, unde nimeni nu ma forteaza sa fac ceea ce nu vreau, unde corpul meu nu se simte atacat si nu devine defensiv, blocand sau amanand procesul nasterii.

Si cum ma astept sa fie nasterea acasa? In primul rand gandul ca o sa fiu acasa in acele momente imi induce automat o stare de liniste si siguranta. Nu am idee si nu-mi pot imagina cum va decurge mai exact tot procesul, dar acum simt ca am control asupra mea si a corpului meu si simt ca totul se va desfasura in modul si ritmul cel mai potrivit. Simt ca pot colabora cu corpul meu, cu contractiile si cu posibilele dureri pentru a fi totul intr-un echilibru, dar daca va exista un moment in care voi pierde controlul,  o sa-mi amintesc sa respir, sa ma calmez si sa am incredere, si pentru a reveni pe linia de control si a-mi aminti de respiratie, calm si incredere, o sa o am alaturi pe moasa mea si pe sotul meu.

Faptul ca sotul meu, care tot timpul imi confera sentimentul de protectie, incredere, sutinere si iubire, si moasa, care imi impartaseste ideile, convingerile si dorintele si care de asemenea imi insufla multa incredere, imi vor fi alaturi, contribuie intr-o foarte mare masura la increderea si siguranta mea in acele momente. Si exact la acest lucru ma astept de la ei. Cum am spus, nu-mi pot imagina cum va decurge exact procesul, travaliul si nasterea, nu stiu cum o sa fiu, ce o sa fac sau ce o sa vreau in acele momente, tot ce pot sa fac este sa am incredere, sa am incredere in Dumnezeu care prin tot ceea ce mi-a scos in cale, informatii, oameni, m-a condus in aceasta directie, in corpul meu de care am devenit constienta cat poate fi de inteligent si cu care am inceput sa colaborez, sa-l ascult si sa vorbesc mai mult si in copilul meu care cu siguranta va sti ce sa faca si se va descurca foarte bine, daca eu nu voi interveni cu temeri, indoieli si griji.

Dupa ce nasc abia astept sa-mi tin minunea imediat la piept si sa o alaptez, tot asta visez de cand sunt insarcinata, ca o pun repede la piept si o alaptez. In vis, odata cu alaptarea apare un sentiment minunat, un sentiment de satisfactie si beatitudine pe care abia astept sa-l simt in acele momente. Prin punerea imediata la pieptul meu si taierea cordonului ombilical dupa ce inceteaza sa pulseze vreau sa-i ofer micutei mele tot ceea ce are nevoie pentru a se adapta in noul mediu, pe langa iubirea noastra mare si neconditionata care ii va oferi sentimentul de siguranta si incredere si sentimentul ca este iubita, protejata si acceptata.

Planul meu de nastere nu este de fapt un plan, este ceea ce cred ca este normal si natural sa fie si sa se intample.

In 20.04.2015 am nascut

Cum a decurs nasterea?

Am ales sa adaug si planul de nastere pentru a evidentia legatura dintre acesta si nasterea propriu-zisa. Data probabila a nasterii a fost 19 aprilie, iar eu am nascut in noaptea de 20 aprilie la ora 02:45. Cum s-a derulat travaliul si procesul nasterii? Pai totul a inceput in noaptea zilei de 15 aprilie cand am inceput sa simt usoare crampe ca la menstruatie si incordari al uterului pe care nu le mai avusesem pana atunci, insa le-am trecut cu vederea. A doua zi am avut un fir mai gros de secretie transparenta si gelatinoasa care parea a fi o parte din dop si am decis sa o instiintez de acestea pe mosica mea scumpa si draga , care mi-a spus ca, daca in noaptea urmatoare mai apar acele dureri, care s-au adeverit a fi de fapt contractii, sa o anunt.

In noaptea urmatoare au reaparut contractiile, putin mai intense ca in noaptea precedenta si neregulate, insa desi erau mai intense durerea era de intensitate mica si suportabila. Am anuntat moasa care a si plecat inspre mine. Cand a ajuns moasa am mai avut cateva contractii nedureroase, iar apoi mai aparea una din cand in cand, insa cum am inceput déja sa ma obisnuiesc ca totul sa se desfasoare noaptea, contractiile au reaparut noaptea, iar intensitatea durerii crescuse, dar era tot o durere suportabila. A doua zi mosica mi-a verificat dilatatia care era déja de 4 cm, insa eu nu am simtit mare lucru, decat o senzatie de incordare la nivelul abdomenului si usoare dureri lipsite de disconfort. In ziua urmatoare aveam dilatatia de 5 cm, iar in ziua premergatoare nasterii era aproape 6 cm.

Eu in tot acest timp mi-am continuat activitatile zilnice in acelasi ritm, am fost activa, am facut Yoga pentru gravidute, am meditat si i-am permis corpului si copilului sa-si faca treaba in ritmul lor. Ziua de 19 a decurs normal, m-am simtit chiar foarte bine, si mai aparea cate o contractie din cand in cand ca sa-mi aminteasca ca totusi corpul se pregateste de nastere, chiar daca o face intr-un mod silentios. In tot acest timp moasa si ajutorul sau binecuvantat, Oana,  mi-au fost alaturi, m-au incurajat si m-au sustinut. Inspre seara, in timp ce stateam linistita in pat si citeam Conceptul Continuum de Jean Liedloff, carte pe care am si terminat-o de citit in seara aceea, am simtit usoare impingeri ale micutei, iar dilatatia era 5 spre 6 cm.

Apoi am inceput sa am contractii usor dureroase care mi-au provocat greata, urmata de varsaturi. In timp ce varsam am simtit ca un “poc” la nivelul abdomenului inferior, si nu, nu erau gaze, ci se rupsesera membranele. La scurt timp contractiile deveneau tot mai regulate si mai dureroase. La doua ore de la ruperea  membranelor imi tineam minunea de 3110 gr  in brate. Au mai fost necesare doua ore si 4 cm dilatatie pentru ca micuta mea sa se nasca. Cei 4 cm i-am simtit din plin, a fost dureros, nu pot spune ca nu, in acele momente am simtit ca parca ma transform in ceva mai presus de puterile mele, insa am rezistat si am reusit, eu si micuta mea am facut si facem in continuare o echipa foarte buna, din burtica i-am repetat acest lucru.

Cu fiecare contractie asteptam nerabdatoare momentul in care sa mi se spuna ca este timpul sa intru in bazinul cu apa, pentru ca stiam ca de acolo mai este putin, am intrat in bazin cand am avut dilatatia de 9 cm. Perineul a ramas intact, doar labiile mici s-au fisurat putin, deoarece la un moment dat pierdusem controlul respiratiei si am incercat sa imping, insa recuperarea si vindecarea este rapida.  Asa cum am intuit, mediul in care am nascut, si anume acasa, prezenta sotului si a celor care mi-au oferit sprijin, ma incurajau si imi spuneau “Bravo” la fiecare contractie in care respiram corect, m-au ajutat enorm in acest proces al nasterii, a fost o nastere asa cum mi-am dorit. Desi au fost momente in care imi era tot mai greu sa ma concentrez, moasa si sotul meu m-au readus pe linia de control, amintindu-mi tot timpul de modul corect de respiratie.

A existat si momentul acela de “nu mai pot”, da, intr-adevar la un moment dat simti ca nu mai poti, insa de acolo mai este putin, apare senzatia acea de arsura si gata, pruncul tau este afara.  Nu pot sa descriu in cuvinte ce am simtit in acele clipe, sunt sentimente pe care nu le traiesti niciodata in viata, decat in acele momente. Si sincer, a meritat prin tot ce am trecut, atat in timpul sarcinii, cat si in momentul nasterii, a meritat fiecare clipa de durere pe care am simtit-o, deoarece in momentul cand iti tii copilul in brate totul se sterge si apare acea stare de beatitudine combinata cu un sentiment profund de implinire si usurare, este magnific.

loredana_udvari_2

Sunt mandra, sunt mandra de cum a decurs nasterea, sunt mandra de corpul meu care mi-a usurat cu mult procesul pregatitor pentru nastere, care de pilda poate fi mult mai lung si mai dureros, am avut parte de un travaliu activ-pasiv pana la dilatatia de 6 cm, adica practic nu l-am simtit, sunt mandra de micuta mea perfect sanatoasa, puternica, frumoasa, fericita si linistita care m-a ascultat si a tinut cont de tot ce i-am spus cat a fost in burtica si sunt mandra de mine pentru ca m-am descoperit si i-am permis puterii interioare si Dumnezeului interior sa se manifeste.

Si nu in ultimul rand sunt mandra ca am avut parte de un ajutor dumnezeiesc, careia am sa-i fiu recunoscatoare toata viata mea, prezenta ei a fost o binecuvantare, este un inger de femeie, am simtit de cand am intalnit-o prima data ca ea este persoana de care mai am nevoie pentru ca dorinta mea de a naste acasa sa se materializeze, am avut incredere in ea, pentru ca daca ajungi sa o cunosti iti dai seama ca pentru asa ceva este “facuta” , pentru asa ceva s-a nascut, pentru a fi moasa, si nu numai, este o mireasma pentru sufletul mamelor si femeilor.

Multumesc, mosica!

loredana_udvari_3

Am ajuns la concluzia ca doar pentru a da nastere unui suflet si a deveni mama merita sa vii pe acest pamant, deoarece trairile sunt puternice, cel putin pentru mine, si acest lucru ar trebui facut intr-un mod cat mai bland si linistit, deoarece nasterea este un act sacru care trebuie preaslavit si respectat din plin si pentru care trebuie sa te pregatesti la nivel fizic, mental, emotional si spiritual.

loredana_udvari_1Numele meu este Loredana si am 26 de ani. Sunt pasionata de spiritualitate, frumos si cunoastere, despre om, suflet, corp si minte. Iubesc cartile si cititul. Sunt absolventa a colegiului de Asistenta Medicala Generala, insa pe parcurs mi-am dat seama ca nu a fost tocmai o alegere pe placul sufletului meu, incet-incet mi se sterg din minte toate informatiile acumulate in facultate, un lucru bun, deoarece nici nu mai sunt de acord cu ce mi s-a spus si ce am invatat. Astfel incat am in plan sa-mi descopar un talent creativ pe care sa-l manifest cu drag, si de pe urma caruia sa pot beneficia atat eu, cat si ceilalti. Am incredere ca Dumnezeu ma va indruma in aceasta directie si il voi descoperi in perioada acesta, cat voi sta cu fetita mea, de care pur si simplu sunt indragostita, imi este acum sursa de inspiratie si ghid in a ma cunoaste, schimba si evolua, pentru mine si pentru ea, pentru a-i fi un exemplu bun. Mi-am luat foarte in serios rolul de mama si modul de a o educa pe fetita mea, doresc sa o educ diferit de cum am fost eu educata, si am inceput aducand-o in aceasta lume intr-un mod bland si armonios, pentru a nu-si risipi viata incercand sa-si vindece traume datorate unei nasteri traumatizante. Cu ea incepe schimbarea in bine in lumea aceasta si ma voi stradui sa-i ofer mediul si conditiile pentru a avea puterea sa o faca si pentru a-si duce la bun sfarsit planul pentru care a venit pe acest pamant. Iubesc sa fiu mama, nu credeam ca provoaca sentimente asa inaltatoare.

 

 

1 Comment

  1. Julie

    O poveste foarte frumoasa si emotionanta, Dumnezeu sa va binecuvinteze.
    Si eu astept cu nerabdare minunea nasterii baietelului nostru, im doresc sa fie o nastere blanda, acasa, insa am o nelamurire, si poate ma poti ajuta tu povestindu-ne cum ai reusit sa faci rost de certificatul constatator al nasterii de la medic.
    Multa sanatate!

Leave a Reply

Required fields are marked*

1 × five =