Nastere naturala, Povesti inscrise la giveaway

Prima nastere si sa decurga asa rapid?!!! [nastere naturala]

 

Povestea Luminitei participa la giveaway cu numarul 64. Desi era la prima nastere, Luminita a avut parte de un travaliu scurt si o expulzie rapida. Chiar daca nu l-a avut pe sotul ei langa ea in sala de nasteri, Luminita a avut sansa sa o aiba pe sora ei alaturi. Iti multumesc Luminita pentru povestea ta!

Povestea modului in care a venit pe lume este una dintre cele fericite … cel putina asa am simtit-o eu. Saptamanile dinaintea nasterii imi doream doua lucruri: sa nasc natural – fara sa fie nevoie sa imi fac nici macar anestezia epidurala, de care imi era cam teama,  si totul sa decurga foarte repede. Dumnezeu mi-a ascultat rugaciunile.

In dimineata zilei in care am nascut, o frumoasa zi de joi, 25 aprilie 2013, eram programata la control in jurul orei 11:00. Relaxata, deoarece mai aveam o saptamana pana la termen, fara dureri, cu o sarcina fara probleme, m-am plimbat pana in statia de autobuz, din statie pana la clinica. Ecograful arata un col scurt, dar nu mult modificat de la vizita anterioara. Totusi, doamna doctor isi exprima parerea ca din punctul ei de vedere, pana in urmatoarea zi de luni am toate sansele sa nasc.

Mie nu mi se parea nimic diferit in felul in care ma simteam. Ca urmare, m-am mai plimbat putin prin centrul orasului, m-am intalnit cu sora mea, ne-am continuat plimbarea impreuna si intr-un final m-am indreptat spre casa. Era deja ora 15 si parca dupa atatia kilometri am inceput sa simt o durere la baza burtii. Mi-am zis ca nu este nimic neobisnuit, avand in vedere ca am stat destul de mult in picioare si dupa ce am mai trebaluit ceva prin casa, m-am intins sa ma odihnesc.

Pe la ora 16, durerea resimtita a devenit mai intensa si deja ma gandeam sa nu fie cumva inceput de travaliu. Am sunat-o pe sora mea, care are un baietel de 3 ani – deci trecuse prin experienta nasterii si, entuziasmata mi-a spus ca intr-adevar, poate fi un inceput de travaliul, dar sa stau linistita ca dureaza: o sa am contractii din 30 in 30 de minute, apoi tot mai dese, si pana atunci ajunge ea la mine.

Intr-un interval de jumatate de ora, durerea a devenit atat de puternica, incat stateam adunata si simteam ca nu ma mai pot misca. Pe de alta parte, nu simteam nici un moment de relaxare, astfel incat sa identific durata contractiilor, si incercam sa fac tot felul de socoteli ca sa imi iasa 30 de minute – interval care ulterior ar fi trebuit sa se reduca tot mai mult. Durerea era concentrata in zona inferioara a burtii – doar atat.

Pe la ora 17:30 ajunge sora mea la mine, se aseaza pe marginea patului cu telefonul in mana ca sa cronometreze intervalul dintre contractii. Concluzia: ”Luminita, trebuie sa mergem la spital! Acestea sunt contractii la 5 minute!!!” Cu greu am reusit sa ma ridic, sa ma schimb. Intre timp, am observat ca s-a eliminat si parte din dopul gelatinos. Din fericire membranele au rezistat pana pe masa de nastere, cand a intervenit d-na doctor.

Un lucru care mi-a fost de mare ajutor, desi initial am refuzat sa-l practic, a fost exersarea respiratiei ritmice. Sora mea m-a pus sa respir dupa ea si mai apoi, dupa o intreaga munca de lamurire, am repetat singura. Daca ma opream, concentrandu-ma asupra durerii, vocea ei incepea si eu reluam exercitiul. M-a ajutat mult acest fapt.

La 18:50 am ajuns la spital impreuna cu sotul meu. M-am asezat pe un scaun si o asistenta a inceput sa imi puna intrebarile de rutina: numele?, meseria? … abia puteam vorbi. Si-a dat repede seama ca travaliul meu era avansat, a chemat o domnisoara doctor, care dupa o scurta evaluare a exclamat: ”Dilatare completa! Trebuie sa o ducem repede in sala de nasteri!”. M-au pus pe un scaun cu roti, d-soara doctor a fugit sa cheme liftul, asistenta fugea impingand si scaunul cu mine.

Ajunsa in sala de nasteri, am fost inconjurata de asistente: monitorizare, picaturi in ochi, perfuzie. Din acest moment, desi durerile erau tot mai puternice, nu mi le mai amintesc distinct. Pe sotul meu nu l-au lasat sa stea cu mine, insa mi-a fost un sprijin sora mea, care fiind cadru medical, a fost acceptata in sala de nasteri.

La 19:15 minute a ajuns si doamna doctor care mi-a urmarit sarcina si dupa 15 minute am auzit primul scancet al minunii mele. Era micut, 3100g si 52 cm. L-am sarutat pentru prima data si apoi l-au luat asistentele de la neonatologie. Desi asteptam cu nerabdare sa-l vad din nou, fiind asezata intr-un pat care apartinea salii de nasteri, nu mi-au adus copilul decat in ziua urmatoare, cand am fost mutata in alt salon.

luminita-cioloca-1

Mi-a ramas in minte chipul micut al baietelului meu (wow… al meu), la care m-am gandit toata noaptea. Din cauza emotiilor si efortului am tremurat multe ore dupa ce nasterea s-a incheiat – mi s-a spus ca este normal. Nu am reusit sa dorm aproape deloc si am resimtit aceasta zilele urmatoare, cand mi-am intrat in rolul de mamica, cel mai frumos rol, dar si cel mai greu.

Concluzia doamnei doctor:”Toate cartile mint: prima nastere si sa decurga asa rapid?!!!…”

Nu a fost usor, dar Dumnezeu a fost bun cu mine: pana cand am realizat ca sunt cu adevarat in travaliu, aproape am nascut. Anestezia epidurala, de care imi era asa de teama, dar fara de care nu credeam ca o sa rezist,  nici nu s-a mai pus in discutie.

luminita-cioloca-2

 

 

Luminita are 28 de ani si este mama unui baietel minunat de 6 luni.

 

 

 

6 Comments

  1. simona

    felicitari Luminita ! ai avut parte de o nastere super frumoasa si usoara ! waw asa sa tot nasti bravo!

    1. Luminita

      Mersi! Sper sa se repete experienta! Desi, urmatoarea data cred ca o sa fie mai un pic mai greu, pentru ca stiu la ce sa ma astept.

  2. Luminita ma bucur ca ai avut o nastere frumoasa si felicitari pentru cel mic.

    Spune-mi te rog cum te-ai pregatit pentru nastere?

    Cand ai intrat in sala de nasteri ai mentionat ca una din procedurile care ti s-au aplicat au fost picaturi in ochi … e prima oara cand aud de asa ceva, poti te rog sa imi dai mai multe detalii?

    Multumesc.

    1. Luminita

      Din pacate nu stiu care a fost scopul picaturilor in ochi. In momentul acela am crezut ca aceasta este procedura. Banuiesc ca doreau sa previna cresterea tensiunii oculare.

  3. Gabriela

    Felicitari! Toate mamicile vorbesc despre tehnica respiratiei insa nimeni nu dezvaluie care este tehnica aceasta! Poate spune cineva cum trebuie sa respiri?

    1. Buna Gabriela! Tehnicile de respiratie se invata la cursurile prenatale sau la gimnastica pentru gravidute. Eu am gasit si pe youtube cateva filmulete in care se prezinta unele tehnici:

      1. Tehnici de respiratie pentru travaliu: http://www.youtube.com/watch?v=jiibODrgk2c

      2. Respiratia J din hypnobirthing: http://www.youtube.com/watch?v=Yl6dcMtquhc

      Cauta filmulete pe tema asta pe youtube. Ca sa poti invata cum se respira corect trebuie sa iti explice cineva si sa iti si demonstreze asta live sau online.

      Pe langa tehnicile de respiratie mai sunt si alte metode de diminuare a durerii: pozitii gravitationale, masaj, aromaterapie, comprese cu apa rece, vizualizari etc.

Leave a Reply

Required fields are marked*

nine − six =