Nastere la spital, Nastere naturala, Nastere naturala medicalizata, Povesti despre nastere

Prima nastere a fost un dezastru pentru mine [nastere naturala medicalizata]

Pentru Camelia nasterea naturala provocata a primului ei copil a fost o experienta traumatizanta: incepand cu inducerea artificiala a travaliului, continuand cu verificarea manuala a dilatatiei din ora in ora, imobilizarea pe o masa ginecologica, cot in burta, epiziotomie si terminand cu luarea bebelusului de langa mama pentru niste masuratori care puteau fi facute si mai tarziu. Camelia a nascut in Belgia si nu ma mira faptul ca isi doreste acum la a doua sarcina o nastere blanda in care sa aiba parte de intimitate si in timpul careia sa poata sa faca ce simte. Camelia a participat la giveaway-ul pentru gravidute pentru ca acum la a doua sarcina sa fie inconjurata de oameni care sa o ajute sa isi indeplineasca visul unei nasteri blande. Iti multumesc Camelia pentru povestea ta si iti doresc sa ai parte de acea nastere vindecatoare pe care ti-o doresti! 

Prima mea sarcina a fost, din pacate, extra-uterina. Asa ca in urma confirmarii sarcinii, ginecologul de atunci mi-a spus ca trebuie sa ma opereze. Am incercat sa ma impac cu ideea ca nu se mai putea face nimic si mi-am facut bagajul si am plecat la Euromaterna din Constanta pentru operatie. In seara in care am fost operata, nascusera cateva mamici asa ca, in camera de recuperare/supraveghere de dupa interventii au fost adusi nou-nascutii astfel incat mamele sa-si poata petrece putin timp cu ei. Pentru mine a fost traumatizant sa vad copiii nou-nascuti stiind prin ce trecusem in urma cu cateva ore. Sarcina mea avea aproximativ 1 luna jumatate dar eu imi doream foarte mult copilul.

Urmatoarea sarcina a fost neprogramata si am fost nespus de fericiti cand eram siguri de sarcina (imi era frica de o alta sarcina extra-uterina). La cele 27 de saptamani intauterine, doctora care ma supraveghea mi-a spus “Nu vad ceva la inima copilului, nici luna trecuta nu am vazut DAR stati linistita nu este nimic rau” si normal ca m-am panicat. M-am pus pe plans dar am inceput sa caut un doctor specializat in sarcini cu risc. Dupa 4 zile ni s-a confirmat ca este “ceva” la inima. 

camelia_tuzlaru_1

Am fost trimisi, in aceeasi zi, la un cardiolog pediatru si ni s-a spus ca este posibil ca bebe sa aibe bicuspidie aortica si ne-a intrebat unde nastem pentru ca imediat dupa nastere vor trebui sa-i faca lui o ecografie. Pentru ca data aproximativa a nasterii era 25 decembrie, si la spitalul la care fusesem monitorizata pana atunci era posibil sa nu fie prea mult personal in spital am decis sa ramanem la  spitalul unde era si cardiologul. In aceeasi zi a trebuit sa fiu consultata si de un ginecolog. Mai bine spus de rezidenti si de ginecolog. Nu stiu de ce dar atat de tare apasa ginecoloaga cand il verifica pe Marcus, si atat de multa durere imi provoca … nici acum nu inteleg de ce nu i-am zis sa se opreasca. Si intr-o singura zi avusesem parte de 4 ecografii.

Pe 26 decembrie in urma unui consult realizat de o alta persoana decat ginecologul, mi s-a spus ca bebe ar avea 3200 gr si “Nu-i nimic ca e mai mic, o sa fie mai usor la nastere” iar apoi ” Am vorbit cu doctora si diseara va internati pentru ca o sa va provoace nasterea”. Nu ne-au spus de ce o sa fie o nastere provocata iar noi fiind la prima nastere nu am mai pus alte intrebari.

Dupa ce ne-au internat a urmat procedura “standard”: pastila de dilatare, ruperea membranelor, injectia cu oxitocina si verificarea colului de catre moasa din ora in ora, ceea ce pentru mine a fost foarte greu deoarece in 2 zile sunt 3-4 moase (de pe 26 cand ne-au internat pana pe 27 cand am nascut) care vin sa-si bage degetele si sa le scoata pline de sange: “O sa curga putin sange, dar nu-i nimic anormal”.

La dilatatia 3-4 a venit si anestezitul si mi-a indrodus cateterul pentru epidurala, cu indicatiile clare ca din ora in ora sa apas pe butonas pentru a primi o doza mica incat sa nu am nici o durere. Tragic si jenant a fost sa stau pe acea masa oribila, cu picioarele larg desfacute, sa nu ma pot deplasa si sa nu-mi simt picioarele si cu acea lumina orbitoare … pur si simplu aceea nu mai era “intimitatea” pe care o promitea spitalul.

La orele 19:00 a venit doctora ginecolog impreuna cu doctora de pe sectia de nastere si dupa ce mi-a verificat colul mi-a spus ca peste 30 de minute vor reveni sa nasc pentru ca sunt la dilatatia 10. Au revenit, m-au “invatat” cum sa imping si moasa imi zicea ” Nu impinge asa ca nu te scremi ” sau “Tine capul ridicat, nu sta intinsa”.

Bineinteles ca nu am fost intrebata daca-mi doresc epizotomia, doar am simtit cum imi taie pielea. Apasarea cotului pe burta a fost si ea nelipsita. Dupa ultima impingere mi-au pus baiatul pe mine cu prosoape, l-am sters in timp ce-l admiram iar apoi l-au luat pentru masuratori asa ca “Ora magica” nu a existat. 

camelia_tuzlaru_2

Sotul era plecat sa o ia pe mama de la aeroport si s-a intors cand si eu si bebe eram gata pentru a fi transferati din sala de nastere catre maternitate. Pe perioada cat am stat internati, nu m-a invatat nimeni cum sa-l atasez corect pe Marcus la san si am facut furia laptelui si nici o asistenta nu a fost in stare sa-mi spuna ce sa fac iar eu nu-mi aminteam nimic din ceea ce citisem despre alaptat. Apoi mi s-a desfacut putin epizotomia si am avut parte de alte dureri. Pe scurt a fost un dezastru pentru mine prima nastere si de aceea mi-am promis ca la urmatoarea sarcina sa caut din timp sprijinul necesar pentru o nastere naturala in adevaratul sens al cuvantului.

Acum am 16 saptamani de sarcina iar maine o sa iau legatura cu moasa pe care o vreau ca sa ma asiste la nastere si sa ne hotaram unde voi naste (acasa sau la spital). Imi doresc o nastere exact asa cum simt eu, cum simte corpul meu fara ca nimeni altcineva sa intervina. O nastere intima, alaturi de persoanele care ma iubesc si care ma sustin, sa pot face ce vreau si cand vreau, sa ma bucur de puiul meu o ora intreaga (cel putin) fara ca nimeni strain sa ne deranjeze este tot ce imi doresc pentru aceasta sarcina.

camelia_tuzlaru_3
Camelia este o mamica tanara de 24 de ani, originara din orasul Cernavoda, judet Constanta iar momentan locuieste in Belgia impreuna cu sotul ei pe care-l cunoaste de 4 ani. Baietelul lor Marcus David are deja 16 luni de alaptat la cerere iar acum o asteapta pe Diana care are16 saptamani intrauterine.

 

 

 

2 Comments

  1. Camelia am cateva intrebari pentru tine:

    1. Spune-mi te rog cum te-ai pregatit pentru prima nastere.

    2. Felicitari pentru ca alaptezi. Spune-mi te rog cum ai depasit problemele de alaptare de la inceput.

    3. Pana la urma baietelul tau a avut vreo problema la inima?

    Sarcina usoara iti doresc in continuare si sa ai parte de nasterea blanda pe care ti-o doresti!

  2. Camelia Tuzlaru

    Pe timpul cat am fost graviduta cu Marc am citit tot ce am gasit pe internet despre nastere naturala vs nasterea prin cezariana. M-am uitat si la clipuri si am fost ferm convinsa ca cezariana nu este pentru mine. Iar cand am discutat cu medicul daca ma sustine sa nasc natural mi-a spus ca eu nu stiu despre ce vorbesc ca sunt niste dureri “groaznice” si parca am simtit ca-mi taiase aripile catre o nastere cat mai naturala.

    Furia laptelui…groaznic! Sanii imi explodau, plangeam de durere cand trebuia sa alaptez si sotul m-a ajutat. El statea in spatele meu si strangea sanul ca sa-l detensioneze…a trecut pana la urma. Acum am iar dureri la alaptat pentru ca sunt sanii sensibili datorita sarcinii. Ma doare putin dar dupa vreo 20 de secunde se mai amelioreaza durerea. Sper sa nu renunte Marc la san ca sa pot alapta in tandem.

    Pe fisa de externare a lui Marc scrie “suspect de bicuspidie aortica” dar el la inima are o aorta care este putin mai mare/largita fata de alta. De la nastere si pana acum toate cavitatile inimii s-au dezvoltat normal, toate au crescut in acelasi timp. Este verificat cu regularitate, nu a luat niciodata tratament si nu a suferit nici o interventie. Doctorul cardiolog a spus ca exista un procent foarte mare de oameni care au ceea ce are si Marc dar ca au o viata perfect normala si parte din ei nici nu stiu ca au ceva la inima.

    O sa va povestesc si cea de-a doua nastere!

Leave a Reply

Required fields are marked*

15 + 1 =