Cezariana, Povesti despre nastere

O nastere neplanificata … cu blandete [cezariana]

Alina si-a dorit o nastere cu blandete, speriata fiind de conditiile din majoritatea maternitatilor de stat. Asa ca s-a mutat in alt oras in ultima luna de sarcina si a avut parte de blandetea pe care si-a dorit-o. Desi nu a fost nastere naturala, si a fost cezariana din motive medicale, copilul i-a fost pus la san direct pe masa de operatie (a avut ocazia sa ia si cativa microbi de la mami care sunt tare tare buni!), si pe urma adus in salon langa ea dupa jumatate de ora. Nici o mamica, indiferent de cum a nascut, nu ar trebui sa fie despartita de bebelusul ei dupa nastere daca ambii sunt sanatosi!

Povestea noastra incepe efectiv pe 15 mai 2013, cu 3 zile inainte de nunta (desi ne doream un bebe de mai multa vreme), cand, avand in vedere ca menstra mea intarzia sa apara, fara prea mari sperante am facut un test, nici macar ceva marca recunoscuta si pe la amiaza. Cand am vazut a doua liniuta, de un roz pal, am zis ca am vedenii, a trebuit sa-l pun in paralel cu un test negativ ca sa vad daca nu cumva mi se pare. Nu mi se parea, si asta au confirmat si testele facute a doua zi ca la carte , cu prima urina. Nu imi venea sa cred, era a doua luna de incercari si avusesem un singur contact.

La nunta bebe a fost foarte cumintel si a lasat-o pe mami sa se bucure, ba chiar asa energie nu mai avusesem de mult. Dupa nunta am plecat in luna de miere si atunci am inceput sa simt cu adevarat ca sunt gravida: niste greturi de toata frumusetea si o stare de somnolenta continua: ce n-am eu stare si somn in general, atata as fi dormit atunci 24/24.

Primul trimestru a trecut greu tare, numaram zilele pana la fiecare ecografie cand urma sa il vad pe bebe. Apoi al doilea trimestru a trecut ca vantul si ca gandul si ne-am trezit brusc in al treilea trimestru.
Eu de la bun inceput am zis ca orice ar fi nu nasc la stat, am fost traumatizata inca dinainte de sarcina de povesti horror si abuzuri asa ca am cautat alternative. Cea mai buna pe care am gasit-o a fost Medlife Eva din Brasov, atat ca si costuri dar si datorita programului Nastere cu blandete, la momentul respectiv unic in tara. Eram constienta ca va fi un efort financiar considerabil dar am ajuns la concluzia ca bebe merita orice ptr a fi in siguranta, pe de alta parte imi doream si eu o nastere netraumatica.

Planetele parca s-au aliniat si, ca un facut, am aflat de o ruda indepartata la care puteam sta in Brasov. Fiind perioada sarbatorilor, cazarea ne-ar fi costat in caz contrar dublu decat nasterea.

Am plecat din Galati spre Brasov pe 22 decembrie, la 36 de saptamani si 2 zile. Toata lumea mi-a facut capul calendar in sarcina cu 2 lucruri: ca fiind fata va veni mai devreme si ca fiind si eu si sotul mai masivi voi face un copil de cel putin 4 kg. Asadar, eu eram gata de nastere de pe la 36 de saptamani si nici prin cap nu imi trecea sa fac un copil mic.

Desi am avut o sarcina model, fara probleme de niciun fel, prima vizita la doctor aici la Medlife a dezvaluit ca bebe era cu o saptamana in urma la masuratori, apoi dupa inca 2 saptamani tensiunea mea o luase razna, rezultatul fiind tratament si TNS o data la 2 zile. Punctul culminant a fost pe 13 ianuarie, la 39 de saptamani si 3 zile, cand ecografia a aratat ca bebe nu o duce foarte bine, greutatea ramasese aceeasi in schimb lichid nu mai era cam deloc. Medicul mi-a spus atunci ca parerea lui e ca bebe ar trebui scos cat mai curand prin operatie cezariana. Motivul cezarienei a fost ca un travaliu ar fi fost mult prea stresant ptr copil si riscam sa intre in suferinta fetala.

Asadar, pe 14 ianuarie m-am prezentat cu sotul la clinica cu bagajul dupa mine sperand totusi la o nastere naturala fie ea si provocata. Asta nu s-a intamplat, un al doilea doctor a confirmat ce stiam de cu o seara inainte si anume bebe mic, lichid putin si risc de suferinta fetala. Acestea fiind date, medicul ma intreaba ce vrem sa facem, daca sa o scoatem azi sau nu. Pana la urma ce rost avea sa mai astept o zi ptr aceeasi finalitate? Cand mi-a zis ca a rezervat sala de operatii ptr ora 11, in conditiile in care era 10, mi s-au inmuiat picioarele, nu mai stiam cum ma cheama cu buletinul in mana.

Mi-au facut internarea, un TNS si ne-au mutat pe mine si pe sot la etaj la salon. Ne-au imbracat pe mine cu camasa de noapte si halat si pe sot in uniforma de doctor. I-am tot zis ca si-a gresit vocatia.

Mie mi-au montat branula in mana (incepusem sa plang pe acolo, foarte dureros) si apoi m-au luat la sala de operatii. Pe drum ii ziceam asistentei ca mi-e frica de numai pot si ea cica “si mie mi-e frica, sa nu ma lasati”.  M-a bufnit rasul cand am auzit-o si m-am mai destins.

In sala de operatii m-a luat in primire anestezista, mi-a montat electrozii ptr monitorizare si un manson care se tot umfla periodic ptr tensiune. Mi-a explicat cum e cu anestezia, o auzeam ca prin vis, m-a culcat pe partea stanga si m-a pus cu genunchii la piept si barbia tot in piept, asistenta care ma adusese imi tinea burta impinsa in spate. Nu stiu cand mi-a facut xilina, am simtit acul de la anestezie dar sincer branula m-a durut mai tare, acul ala l-am simtit ca o presiune. In cateva secunde am simtit o caldura in picioare si senzatia aia pe care o ai cand iti amorteste un picior si il simti dar nu prea. Mi-au pus apoi sonda, n-am simtit nimic decat ca ma gadila.

A venit si medicul meu, isi tot cerea scuze ca stia ca vroiam nastere cu blandete, eu ii tot ziceam ca asta e, bebe sa fie bine. Acum o data ce amortisem mai aveam o singura grija, daca o sa simt ceva. Am simtit cand m-au uns cu betadina si ma tot intrebam de ce puii mei ma ung si pe picioare, ma gandeam ca poate o pun si de o liposuctie daca tot sunt acolo.

Nu m-a durut absolut deloc, auzisem povesti cum ca se intampla sa nu prinda anestezia si ma gandeam Doamne sfinte ce ma fac daca patesc asa ceva??? Nu au fost probleme, am simtit cum umbla pe acolo, cum trage de … ceva dar durere efectiva nu. Dupa vreo 15 minute am simtit o tragere puternica ca si cum mi-ar fi smuls matele si am vazut-o pe bebelina deasupra cearsafului ala de ti-l pune in fata sa nu vezi ce se intampla de la sani in jos. Nu zicea nimic, era mov toata, doar dadea din manute. In momentul ala am avut un sentiment ciudat, ma gandeam ce legatura am eu cu puiul ala de om. Dupa care a inceput sa planga si auzeam cum o aspira si se ineca si horcaia asa de la aparatul ala de aspirat. Atata de mila ce mi-a fost de ea ca am inceput sa bocesc instant dar mi-am revenit repede am zis sa nu fac scene pe acolo. Atunci a intrat si sotul si a trecut chiar pe langa masa de operatie, ma tot gandeam sa nu lesine pe acolo dar nu, a fost foarte curajos, dup-aia mi-a zis ca a fost la usa si s-a uitat de la inceput … eu cred ca lesinam de 100 de ori sa fi fost in locul lui.

A facut poze fetei apoi pediatra ne-a zis ca e foarte ok si ca are nota 10. Mi-au adus-o apoi pe piept, era atat de mica si incretita si am observat ca are degetele luuuuuungi, pianista o face mama 😆 Au pus-o la san, eu nu putem ca eram legata de masa, dar nu a vrut sa pape, mai mult a lins mamelonul. Mi s-a parut ca a durat o vesnicie pana m-a cusut, sotul facea ture prin sala, mai vorbea la telefon, ma mai filma pe mine, era in verva. 

Apoi m-au mutat de pe masa de operatii pe patul din salon si m-au dus cu tot cu pat in salon. Aici mi-au pus o seringa automata care injecteaza mici doze de calmant (aveam inca furtunasul in spate). Cat timp pe mine m-au cusut bebe a fost masurata, i s-au verificat reflexele si apoi a fost dusa la neonatologie, de unde mi-au adus-o la jumatate de ora dupa ce am ajuns in salon. M-au ajutat sa o pun la san si asa de draga ce-mi era cand o vedeam cum tzoncane…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

De vineri suntem acasa, mancam tzitzi exclusiv si dormim, cam astea sunt activitatile de baza. Ne mai doare burtica de la gaze uneori si facem scandal.

 

alina-marin-badea (2)

 

Alina este o persoana perfectionista, tipicara si cu un spirit organizatoric foarte dezvoltat. Are 25 de ani si este absolventa de studii economice. Foarte mult nu a avut timp sa profeseze in domeniu, bebe venind in viata ei destul de repede.

 

 

2 Comments

  1. Alina, dupa ce ti-au adus bebelusha in salon, a ramas cu tine si cu sotul tau non stop? Eu dupa cezariana am stat o zi la reanimare si mi-au adus-o din 3 in 3 ore, noaptea chiar mai rar. Si mi se pare minunat ca tu ai fost dusa in salon si a venit si bebelina dupa 30 de minute. Dupa cat timp ai reusit sa te ridici din pat?

    Felicitari si sa fiti sanatosi toti trei!

  2. Alina

    Dupa ce am fost adusa in salon bebelusa a stat cu mine in timpul zilei si apoi noaptea au luat-o la bebelusi din simplul motiv ca eu eram amortita de la brau in jos, abia dimineata a doua zi mi-am revenit, si nu ma puteam da jos in pat sa o iau in brate, ar fi trebuit toata noaptea sa chem pe cineva. A doua noapte la fel a dormit la bebei dar de data asta a fost alegerea mea pentru ca ma simteam foarte obosita dupa anestezie si dupa noaptea anterioara cand nu prea dormisem din cauza ca nu ma puteam misca si pur si simplu am simtit ca nu ma pot descurca sa am grija de ea. Oricum, a doua zi a stat cu mine tot timpul pana seara pe la 11, apoi au luat-o si mi-au adus-o dimineata. Din pat am reusit sa cobor a doua zi, de fapt asta e regula, vrei nu vrei cobori si te misti ca sa te vindeci mai repede. Bebelina mea a primit si lapte praf pana mi s-a declansat mie lactatia si nu regret nicio secunda acest lucru, avand deja o greutate mica la nastere nu puteam risca sa scada si mai mult in greutate. Oricum, inainte sa i se dea laptele praf veneau asistentele si mi-o puneau la san pentru stimularea lactatiei. La Eva e foarte fain ca nu exista reanimare, toate aparatura de care ai nevoie a doua zi dupa operatie ti se aduce in salon si acolo ramai pana la externare, nu te mai muta nimeni

Leave a Reply

Required fields are marked*

fifteen − 5 =