Nastere naturala, Povesti inscrise la giveaway

O nastere cum nu ma asteptam [nastere naturala]

Povestea Luciei participa la giveaway cu numarul 23. Lucia a nascut natural in Spania si a avut parte de o experienta foarte placuta! Iti multumesc Lucia pentru povestea ta!

Salut inainte de toate, mamicile si viitoarele mamici care isi regasesc in aceasta pagina puterea la fel ca si mine, de a-si impartasi povestea sau povestile vietii cu niste persoane cu aceleasi impliniri si idealuri.

Sa incep cu inceputul ca asa ar fi firesc, si anume cu aflarea vestii despre sarcina ce urma sa fie un vis frumos transformat in realitate. La 4 luni am aflat ca voi aduce pe lume un baietel, vestea m-a luat prin surpindere atat pe mine cat si pe iubitul meu (noi nu suntem casatoriti). Ce si cum vom face? Ni-l doream enorm amandoi doar ca vestea ne-a luat pe nepregatite.

Cum toate astea au trecut foarte repede cu sustinere unul pentru celalalt, iata ca si bebele odata cu dorintele mele, a progresat fara sa i se faca simtita prezenta, doar loviturile si ghionturile pe care mi le dadea cat era ziua de lunga. Pot spune ca am avut o sarcina usoara, o sarcina cum as dori la toate femeile, fara greturi, fara stari de anxietate si nervozitate, fara dureri sau altele. Dar bineinteles cum e si vorba “paduri fara uscaturi nu se poate” am avut si eu dureri de spate ca doar aveam o greutate dupa mine permanent sau pofte pe care imediat aveam grija sa le imblanzesc!

Cum iubitul meu locuieste in Spania de 12 ani (in tara venea doar in vacante) iar eu nu parasisem tara niciodata aveam o singura nelamurire! Unde voi naste? La insistentele lui si la siguranta lui ca voi fi mai bine din orice punct de vedere acolo de o mie de ori decat aici atat eu cat si copilul nostru, m-am hotarat sa-i dau crezare si sa ma urc in avion (gravida in 8 luni) cu destinatia Valencia!

Ajunsa acolo, acte peste acte, analize peste analize, monitorizari in fiecare miercuri la aceeasi ora. Iata ca timpul s-a scurs si s-au implinit si cele 9 luni de sarcina iar ziua cea mare se apropia tot mai mult ! Tot personalul medical era format din niste oameni deosebiti care iti vorbeau frumos, erai programata la anumite ore nu ca in alte parti unde stai si astepti de te doare capul.

Exista insa un singur mister, nu-i pot spune problema pentru ca nu reprezenta pentru mine o problema in adevaratul sens al cuvantului. La ultimul control efectuat in ultima saptamana, copilul isi pregatise pozitia de a veni pe lume numai ca, incepuse sa-i placa in burtica la mami si se lasa asteptat!

Am fost programata in sambata imediat urmatoare sa merg la spital sa mi se declanseze nasterea pentru ca era ultima zi din termen, doar ca bebelasu s-a anuntat cu o zi inainte de asta. Vineri dimineata m-am trezit si am mers la baie ca intr-o zi obisnuita si m-am simtit uda, banuiam ca mi s-a rupt apa, nu am simtit nimic, probabil lucrul asta se intamplase in somn.

Am luat frumos micul dejun si eu si iubitul meu si bineinteles soacra a ramas acasa in asteptarea vestilor. Ea era nerabdatoare , iubitul meu la fel  numai eu eram foarte speriata. Si drumul spre spital care de obicei ma plictisea si mi se parea atat de lung, in acel moment se scurtase dintr-o data!  

Dar am ajuns in cele din urma, am intrat in cabinet, am facut un control urmat de alte analize si teste la sange, mi s-a luat tensiunea, care era clar ca era mai mare decat de obicei :)) , mi s-a dat un halat sa ma schimb in el, dupa care a urmat injectia de rigoare ca sa mi se declanseze nasterea si am fost dusa intr-o sala si monitorizata pana aveam sa fiu pregatita sa nasc (pana se deschidea colul suficient sa pot naste).

Acolo am avut voie cu insotitor deci iubitul a putut sa ma sustina de cum s-au instalat contractiile usoare la inceput si extrem de durereroase spre sfarsit. Am semnat si pentru epidurala pentru ca ma ingrozea ideea ca voi suferi cand va iesi bebele, dar bineinteles ca nu am mai apucat sa fac nicio epidurala pentru ca asistenta mi-a zis ca era deja prea tarziu pentru ea si deci mi s-a facut doar un calmant local.

Mi s-a administrat putina glucoza si simteam cum pamantul  se invartea cu mine iar vocile deja nu le mai intelegeam. M-au schimbat dintr-un pat in altul. In sfarsit aveam sa pun capat durerilor aproape insuportabile! Mi s-au ridicat picioarele pe suportii aceia si am fost indrumata de moasa (madrona ii zice acolo) sa imping copilul.

Va spun sincer ca intreg procesul a durat aprox 5 minute, am “impins” de 2 ori si deja iesise capul copilului, trupul strecurandu-se mai repede, asa ca procesul nasterii in sine dureaza putin si nu este deloc dureros, cel putin mie asa mi s-a parut!  

Am auzit un scancet asa de dulce incat am uitat de tot ceea ce insemnase durere in viata mea pana sa-l aud pe el (18:44min, vinerea 25 ianuarie 2013). Ma simteam goala pe dinantru dar sufleteste ma umplusem de iubire.

Iubitul meu l-a focalizat in secunda urmatoare pentru ca deja avusese grija sa ma informeze ca este un copil foarte frumos! Imediat mi-au pus pruncul in brate, l-am pus la san ca sa-i ofer hrana, caldura si protectie si de atunci nimeni nu m-a mai dezlipit de el. Nu vad sensul vietii fara copilul meu, nu realizez cum de am ajuns la 24 de ani fara el in viata mea !!!

lucia-adina-preda-3

Apreciez enorm gestul facut de sotul meu de a ma sustine neconditionat pana cand a venit puiul nostru pe lume si sper ca, impreuna sa-i cladim un viitor frumos si plin de bucurii asa cum fiecare mama isi doreste pentru puiul ei.

lucia-adina-preda-1

 

La usa aparuse si soacra mea dornica de a-si vedea nepotul, am ramas in spital in camera proprie de vineri seara pana duminica dimineata, am plecat pe picioarele mele fara vreo urma de durere, am putut sa-mi alaptez copilul din primele minute de viata si sa parasesc spitalul cu el in brate ca o mamica fericita.

Sa nu uit sa mentionez si faptul ca nu am cheltuit nici macar 10 centi cu aceasta nastere (La Fe – Hospital Universitari i Politècnic) si totul a decurs perfect. Imi era teama sa nasc si acum imi doresc pe viitor si o fetita, visul meu fiind acela de a avea pereche!

Am ajuns acasa si de atunci asta este meseria mea de baza cea mai frumoasa din lume, aceea de a fi mama, imi este acum rasplatita inzecit cu zambete pentru ca baietelul meu are deja 8 luni si 17 zile si deja 2 dintisori! Va pup, imbratisez cu drag si va doresc multa putere in a deveni implinite ca femei!

 

Lucia-Adina este o persoana cu pofta de viata , sincera, sufletista si nebuna rau. :)) Copilul ei o v-a adora pur si simplu.

 

 

1 Comment

  1. Lucia am cateva intrebari pentru tine.

    1. Cum te-ai pregatit pentru nastere?

    2. Cum ai facut fata durerilor din timpul contractiilor? Te miscai? Tehnici de respiratie? Pozitii?

    3. Ti-au facut epiziotomie?

Leave a Reply

Required fields are marked*

nineteen − 4 =