Nastere naturala, Povesti inscrise la giveaway

Nu este cea mai frumoasa poveste, dar e a mea! [nastere naturala]

Povestea Alexandrei participa la giveaway cu numarul 30. Alexandra a nascut in alt oras decat cel in care locuia ca sa poata sa nasca asa cum si-a dorit. Desi nasterea ei nu a fost asa de usoara precum si-a imaginat ca o sa fie, pana la urma a reusit sa duca la bun sfarsit ceea ce si-a propus. Alexandra zice ca nu e Β cea mai frumoasa poveste, dar eu zic ca este o poveste foarte frumoasa pentru Romania pentru simplul fapt ca i s-au respectat dorintele. πŸ™‚ Iti multumesc Alexandra pentru povestea ta!

Mai intai vreau sa ma eliberez de toate regretele ca sa pot scrie o poveste obiectiva. πŸ™‚

Regret ca am avut asteptari prea inalte, si ma refer la mine, la atitudinea mea, la corpul meu. Visam, ba nu, eram sigura! ca o sa fiu Zen in travaliu, ca o sa ma pot concentra, ca nu o sa doara, ca o sa fie usor. Data viitoare o sa fiu mai pregatita – da, deja ma gandesc la o data viitoare. πŸ™‚

Regret ca nu am fost mai pe faza in travaliu – nimic nu s-a facut fara ok-ul meu dar nu am putut urma sugestiile foarte bune ale sotului meu (schimbat pozitii, respirat, etc) care sigur m-ar fi ajutat foarte mult.

Regret ca am fost convinsa ca spitalul e un mediu intim si ca se poate naste ca acasa – oricat de faina e politica unui spital, tot spital ramane.

Regret ca nu m-am documentat in legatura cu cat de praf esti dupa nastere. Praf de tot! Evident, depinde de nastere, dar si cu o nastere ca in povesti, o sa dureze mult pana sa fii iar om.

Regret ca nu m-am pregatit psihic pentru cat de complicat poate fi inceputul alaptarii; stiam sigur ca o sa am lapte si o sa alaptez, dar nu m-am inarmat cu rabdare – dar despre asta in alt post. πŸ™‚

Regret ca regret atatea si ca o sa dureze o vreme pana sa imi asum si accept nasterea asta.

De la 38+3 sunt la Oradea. Tot atunci am avut primul si ultimul control cu doctorita Antal de la spitalul Pelican, cu care va urma sa nasc.

In urma controlului – tuseu pe care eram sigura ca o sa il refuz si nu ecografie, cum ma asteptam eu – aflu ca Alec nu e coborat in pelvis si colul e lung si tare. Asta imi confirma ca voi naste spre 41 de saptamani, asa cum simteam de la inceput ca o sa fie. Stabilesc cu Antal ca daca nu nasc, ne vedem la 41 de saptamani si decidem atunci ce e de facut. Imi fac griji ca nu o sa fie de acord sa asteptam pana la 42 de saptamani – bine ca mi-am batut capul degeaba. )

Dupa ce intru in saptamana 39 am vreo 2 contractii dureroase dar fara continuare. De 17 ori pe zi verific daca nu mi-a coborat burta. Nu, e tot unde o stiu!

Imi continui treburile pe care pot sa le inventez in casa parintilor mei: spalat a 1000-a oara scutecele textile ca sa aiba maximul de absorbitate, dat jos cu mari chinuri husa de pe scaunul de masina si spalarea ei si plimbat ciobanescul german al parintilor cat de mult am putut eu. Nu am fost in stare sa ma vad cu lume (scuze Simo si Paula) sau sa plec departe de casa – planuisem sa ma plimb prin Felix.

De cand am stabilit ca “nastem” la Oradea – da, nastem, amandoi, si asa a fost – am hotarat ca Soso si Taro sa vina in weekend- uri prelungite si daca e sa imi debuteze travaliul in timpul saptamanii, sa ii anunt ca sa porneasca din Timisoara.

Fetele de pe grupul nostru de femei duse cu pluta fac pariuri in legatura cu data nasterii. Carmen zice vineri 12 Iulie si mi se pare foarte amuzant pentru ca sigur Alec asteapta pana peste 40 de saptamani! Sigur!

Soso ma anunta ca si-a luat vinerea libera si vine vineri la pranz.

39+2

Joi, 11 Iulie

Ma trezesc singura la 6, atipesc pana la 7 cand povestesc cu Seemo – avem aproximativ acelasi varsta a sarcinii si aceiasi ginecoloaga in TM – despre ce oameni si proceduri “faine” sunt la President.

Spal husele scaunului de masina, ma cert cu bunica mea care la 82 de ani e sigura ca e mai pregatita decat mine sa se aplece in vana sa frece husele. πŸ™‚

Vine matusa-mea in vizita pe la 11. Vroia neaparat sa ma vada gravida si uite ca m-a prins! Acum e prima data cand observ ca am burta tare multa vreme si nu pot sta nicicum comoda in fund.

Pe la 13 mananc putin si merg in camera mea hotarata sa rup somnul. Dar, dupa ce ma intind, simt mai bine intaririle burtii. Contractii Braxton Hicks aveam de la 20 de saptamani si faptul ca acuma erau mai dese insemna ca corpul meu se pregateste pt nastere- candva, intr-un viitor nedefinit.

Pentru ca mi-am downloadat 5 aplicatii de monitorizare a contractiilor, decid ca e un moment bun sa le triez. Aleg o aplicatie, cronometrez si observ ca am contractii regulate o data la 6-7 minute care tin 40 de secunde. Hopa! Primul log al aplicatiei zice ca era ora 15:17.

Intru pe grup, sun fetele, le zic ca nu ma doare nimica dar contractiile sunt foarte regulate. Il anunt pe Soso ca poate vine de azi la Oradea.

In timp ce lumea face preziceri in legatura cu nasterea sau non nasterea mea, contractiile devin incomode, apoi incep sa usture un pic abdominal, apoi simt junghiuri in sale si apoi ma doare putin coada. πŸ™‚ Soso porneste la drum, uita bagajul in Β garaj, rateaza intrarea Β pe autostrada si asteapta mult la bariera in Arad. Eu povestesc pe grup si ma uit la seriale in timp ce stau pe minge.

Pe la 17-18 am contractii la 3-4 minute care tin 40-60 de secunde. Fac un dus si observ ca daca stau in picioare am contractii la 2 minute si sunt intense.

Pe la 18 ii anunt si pe ai mei ca l-am chemat pe Soso si ca sunt in travaliu. Se agita si ma verifica des ca nu cumva sa mi se faca rau. :)) Anunt si doctorita care imi spune ca ne vedem la spital. O informez ca mai stau acasa si o anunt cand pornesc incolo.

Planul era sa ajunga Soso si sa mergem impreuna la spital dar decid ca mai bine ne vedem acolo si il rog pe tatal meu sa ma duca. Eu, parintii mei si mingea pornim spre Pelican.

O sun pe Antal sa o anunt ca sunt pe drum si imi spune ca o sa ma preia colegul ei Zdrehus si ea vine dupa. Sunt entuziasmata pentru ca stiu o poveste de nastere frumoasa care il are pe Zdrehus ca si obstetrician.

Ajung la clinica si e chemat Zdrehus cu care fac cunostiinta. Ii spun ca sunt prietena virtuala cu Raluca si ca in mare, am aceleasi dorinte. El are deja planul meu de nastere si imi spune ca i se pare perfect normal ceea ce vreau eu – ma bucur ca am venit aici!

Imi face un tuseu si imi zice ca am dilatatie 4-5, colul e posterior, membranele sunt intacte si bebe nu e coborat in pelvis. Imi spune ca ar vrea sa facem o ecografie si fix acum apare si Soso! Ecografia zice ca Alec nu are cordon in jurul gatului – nu ca ar fi contat – si ca are 3400gr. Totul e bine!

Mergem in rezerva sa ne cazam, aveam contractii intense la 3 min unde accept clisma pentru ca asta era intelegerea ca sa pot naste in apa. Pentru ca cele mai recente analize sunt din sapt 32, sunt de acord si cu luatul de sange. Tot ce vreau sa zic ii ca nici una din aceste proceduri nu e comoda pe contractii. πŸ™‚

Il monitorizam pe Alec si ma bucur ca am adus mingea cu mine: au minge doar in sala de nasteri si ar fi trebuit sa stau intinsa in pat pentru monitorizare daca nu aveam mingea la mine. Asa am stat comod pe mingea mea.

Din nefericire, ritmul cardiac al lui Alec scadea inainte de contractie si asta nu era deloc bine pentru ca, in contractie, oricum ii scade ritmul cardiac asa ca lui ii scadea de 2 ori. Acum am discutat despre cezariana si imposibilitatea ca Soso sa participe din cauza lipsei de spatiu.

Din fericire, dupa o discutie serioasa cu Alec, si-a revenit si am putut continua cum ne doream. Am discutat cu neonatoloaga de garda (Pasca Olimpia) planul de nastere care cuprindea tot ce vrem si nu vrem sa i se faca copilului. In principiu nu vroiam nimic invaziv, nici un test, nici o vitamina k sau vaccinuri. Vroiam contact piele pe piele continuu cu unul din noi.

Am dat cu subsemnatul ca ne asumam toate riscurile legate de nasterea in apa si de procedurile pe care le refuzam.

La 1 ora de la cazare urcam in sala de nasteri pentru ca urma sa imi fac travaliul in apa. Soso a mers cu Zdrehus si si-a schimbat hainele in echipament steril. Nu inteleg nebunia cu sterilizarea. Eu cat de sterila eram? Si Soso trebuia sa poarte masca si echipament ca sa stea cu mine. πŸ™‚

Am fost incantata sa vad cada pentru nasteri si am fost teribil de dezamagita cand am intrat in ea si am constatat ca e turnata cu forma de masa ginecologica. Singura pozitie in care se putea sta “comod” era pe spate si cu picioarele in sus. O sa revin la pozitia asta dar vreau sa zic de pe acum ca NU as mai naste in apa intr-o asemenea cada si nici travaliul nu l-as face in ea.

In sala de nasteri eram: eu si Soso, obstetricianul, neonatoloaga din cand in cand si 2 asistente/moase. Totul era steril. Erau lampi de “dentist” si plin de echipamente. Era cada, o masa cool de nasteri care se putea modifica pentru multe pozitii diferite, majoritatatea gravitationale si o minge. Nimic intim, nimic Zen. I-am rugat sa stinga lumina si sa vorbeasca incet. Au facut asta.

Din pacate cada de nastere nu avea termostat – nici acum nu pot concepe cum poate fi asa ceva – asta inseamna ca o data la 2 min (deci pe fiecare contractie) asistenta baga mana in cada, intre talpile mele si ma intreba cum e apa. Evident ca apa venea ori prea rece ori prea fierbinte. Din nou, 0 posibilitati de concentrare sau relaxare.

Pentru ca aveam membranele intacte, pentru ca ritmul cardiac al lui Alec facea salturi in jos, mi s-a zis ca nu sunt cazul cel mai potrivit pentru nastere in apa, dar nimeni nici macar nu mi-a sugerat sa ies din apa.

Cred ca am avut vreo 4 tuseuri, fara cel de la internare. Au fost cele mai dureroase parti ale nasterii. Nu stiu de ce doare asa, probabil o combinatie de pozitie pe spate, contractia in sine si repulsia mea fata de eveniment. Uite, da, eu nu stiam ca tuseurile se fac pe contractie!

Am avut 2 tuseuri in cada, s-a scos toata apa, durerea s-a intensificat, m-am lasat pe spate, durerea s-a intensificat iar, tuseul a fost pe masura asteptarilor si dupa am mai prins cateva contractii pana a crescut din nou nivelul apei. Da, apa ajuta mult la scaderea intensitatii contractiilor, de aceea am redecis sa ma intorc in cada dupa ce am facut o proba de travaliu pe uscat, pe masa.

Am vrut sa incerc si masa pt ca oferea posibilitatea unor pozitii gravitationale care eram sigura ca o sa ma ajute. Din pacate asistentele aveau nevoie de prea mult timp ca sa regleze masa astfel contractiile ma prindeau din nou in pozitii care le intensificau.

As fi vrut sa stau pe jos, in 4 labe, dar mereu mi s-a oferit masa pt pozitia asta asa ca mi-a sarit din minte posibilitatea asta. Acum, in retrospectiva, imi doresc sa fi ales pozitia aia. Pe jos, in 4 labe!

M-am internat la 20 cu dilatatie 4/5 si col posterior si la 24 eram tot 4/5 dar col mai ok.

Din nou, mi se spune ca nu avansez corespunzator. Stiu clar ca nu exista nici o regula la nasterea naturala dar ma demoralizez teribil. Contractiile erau la 2-3 minute inca de la internare si intense. Mi se ofera ruperea membranelor. Refuz! Ma bucur ca eu decid dar nu imi place ca trebuie sa fiu rationala. Mi-ar fi placut sa ma pot concentra pe mine, pe noi si sa ma las dusa de experienta.

Dupa momentul asta am cam pierdut sirul evenimentelor. Nu am mai putut sta turceste in vana si a trebuit sa ma las pe spate. Soso ma ridica si ma lasa jos pe si dupa fiecare contractie. Ma uda pe spate folosind o cana (sterila, evident!).

Era frig in sala si eu eram uda. Ma ruga sa respir si ma calma. Nu stiu ce as fi facut fara el si nici nu vreau sa aflu. In travaliu i-am dat jos cateva straturi de piele de la cat i-am frecat mana.

Saracul de el a stat in pozitia piticului ( ciump/ pup sau ce regionalism o mai fi ) continuu timp de 6-7 ore.

Multumesc iubitul meu!

Ritmul cardiac al lui Alec era urmarit periodic, asta inseamna ca scoteau apa din cada pentru a monta senzorii ( desi teoretic erau rezistenti la apa ) si se intensificau contractiile. Contractiile au devenit neregulate o perioada: ba la 2, ba la 8 minute. Ba puternice, ba foarte slabe. Nu se stie de ce a fost asa, dar din nou, travaliul nu progresa ca la carte.

Pe masura ce trecea timpul, doctorul a parasit sala si venea la nevoie. Mi-as fi dorit sa ramana acolo dar cum nici macar nu era obstetricianul meu (care a aparut inainte de expulzie) ce puteam sa ii cer si cu ce forta? Cine stie de cand era de garda si cat de obosit era. De cateva ori am trimis asistenta dupa el si de cateva ori a fost si Soso. Simteam ca nu avansez cum trebuie si aveam intrebari. Intrebari fara raspuns πŸ™‚

Undeva intre 1 si 2 dimineata I-am zis lui Soso ca nu mai pot. Chiar am stat si m-am gandit acum cateva saptamani si nu era un “nu mai pot vreau epidurala” sau “nu mai pot vreau cezariana”. A fost o constientizare a faptului ca nu o sa pot duce expulzia daca mai continui asa multa vreme.

Acuma a fost una din datile cand Soso a mers dupa Zdrehus si am discutat posibilitatile. Am facut un tuseu si am aflat ca am dilatatie 9, membrane intacte si copil inca necoborat in pelvis. Dupa ce am fost asigurata ca nu am cum sa ajung in momentul acela la un prolaps de cordon de la ruperea membranelor ( de 2 sau de 3 ori mi-a explicat cu acelasi calm si tot nu stiu explicatia dar a fost foarte convingatoare πŸ™‚ ) am acceptat procedura.

Iesit din cada, contractie, urcat pe masa, contractie, pus picioarele in suport, contractie. Pe urmatoarea contractie a rupt membranele. Din a 3-a incercare! Se pare ca am avut cele mai hardcore membrane din carriera lui.

Na, si acum surpriza! Pe toata contractia urmatoare a stat cu mana in vagin ca sa se asigure ca vine capul si nu cordonul in jos. Nu vreau sa mai traiesc asa ceva in viata mea :).

Apa era clara, adica fara semne de meconiu. Deci totul era bine si frumos. Mai putin eu care eram praf. Dupa inca 2 contractii eram din nou in cada (desi eu stiam ca dupa ruperea membranelor nu se mai intra in apa).

Au urmat 2 ore de contractii intense, de expulzie si la fiecare contractie mi se spunea ca nu imping bine dar nu mi-a zis nimeni ce sa fac (astea erau cele 2 asistente/moase). Zdrehus era missing in action, dupa, cand a aparut doctorita “mea” am presupus ca i-a facut ei loc.

Dupa 2 ore de fiasco de neimpins corect, cu Soso care imi sugera sa schimb pozitii dar mintea mea nu mai procesa nimic, a aparut Antal. Voioasa ca o zi de primavara m-a invatat cum se impinge (directed pushing, ce nu as fi vrut niciodata sa fac, dar uite ca aici m-a adus drumul).

Dupa cateva contractii cu impins la maxim, a reusit Soso sa ma convinga si sa ma ridice si sustina pe partea orizontala a vanii in pozitia piticului ( squatting ), am impins din toate puterile mele si a aparut un cap πŸ™‚

Am impins cu ochii inchisi si nu am vrut sa vad ce se intampla – nu am cea mai mica idee de ce! Am fost sfatuita sa ma las usor in apa ca sa iasa acolo copilul. Mi s-a zis cu cea mai mare seriozitate ca din urmatoarea contractie trebuie sa iasa afara si eu trebuie sa imping tare.

Urmatoarea contractie a intarziat sa apara dar cand si-a facut aparitia am folosit-o pe deplin! Alec a iesit singur, fara sa fie tras, impins sau rasucit! Am ramas perplexa si cand a fost impins pe sub apa spre mine nu am stiut ce sa fac cu el. Dupa o scurta ezitare m-am intins dupa el ( eram sigura ca nu voi fi eu cea care il scoate din apa si m-a socat faptul ca am fost πŸ™‚ ) si l-am tras afara.

Nu mai stiu ce am simtit, sau mai bine zis, am simtit prea multe: mirare, extaz, nesiguranta, pace, fericire, entuziasm, sfarsire, durere, stangacie. Era acolo, era adevarat!

Mic, mov si incruntat, urlator la frecatul energic pe spate, cu ochi mari si mirati, gata sa suga dar foarte stangaci, la fel ca mine! Era atat de alunecos incat l-am scapat de 2 ori in apa! Putin numai!

Am stat impreuna undeva spre 30 de minute imbratisati in timp ce Tati ( ex Soso) se juca cu doctorita de-a “nu mai pulseaza cordonul/ba mai pulseaza cordonul”. Cordonul a fost lasat sa pulseze pana nu a mai pulsat si a devenit alb. Alec si-a recuperat tot sangele din placenta!

Cu toate lamentarile mele despre nastere, partea lui de nastere a fost perfecta. Juma de ora la sanul meu in apa, dupa, pe pieptul tatalui lui pana am fost eu procesata si dupa inapoi la mine! Despartiti 3 minute in 3 zile, cat a fost cantarit. Tinut piele pe piele primele 24 de ore spre mirarea asistentelor care se tot ofereau sa il imbrace.

Cu san la discretie, desi nu am avut cel mai bun start in alaptare, voi reveni cu o poveste pe tema asta, 0 inlocuitori ai laptelui matern si fara inlocuitori ai sanului.

Asta mi-a oferit mie Pelican! O nastere care desi nu a fost perfecta, a fost respectuoasa fata de dorintele mele/noastre si un copil neluat de langa mine pentru baita zilnica din spital/lampa/pentru ca asa trebuie. Nu mi s-a zis sau sugerat ca nu stiu ce fac/ ca nu am dreptate/ ca nu sunt suficienta pentru copilul meu. Nu am fost trasa de sani ca sa mi se demonstreze ca nu am lapte. Nu am fost rusinata ca refuz vaccinari si vitamina K.

Pentru toate astea tin sa multumesc intregii echipe Pelican, mai ales doctorului Zdrehus care desi nu avea nici o treaba cu mine, m-a luat asa cum sunt, a stat aproape 8 ore cu mine si m-a respectat!

Multumesc si doamnei Antal ca totusi a aparut in timp util ca sa imi zica si mie cu ce se mananca directed pushing-ul si a fost incurajatoare pe partea asta.

Multumesc doamnelor neonatoloage ca au avut incredere in mine si m-au lasat in treaba mea :)).

Nu este cea mai frumoasa poveste, dar e a mea! Nu e cea mai frumoasa nastere dar imi e mai draga decat cand am inceput sa scriu! (de 2 luni tot scriu incet povestea). E o nastere net superioara celor din Timisoara, iar partea de neonato, care iti lasa copilul aproape, nu se poate replica in Timisoara. Recomand Pelican cu aproape toata inima dar recomand mai ales o buna documentare asupra nasterii din timpul sarcinii! Numai voi puteti decide si alege ce nastere aveti!

Β 

alexandra-pascu-2

 

Alexandra, mama de Alec de 3 luni, este sustinatoare a naturalului in sarcina, nastere si cresterea copiiilor. Este membra a Asociatiei Alapteaza! Timisoara si iubitoare de animale. Mai multe despre Alexandra gasiti pe blogul ei:Β http://artificialmom.comΒ .

 

 

3 Comments

  1. Alexandra spune-mi te rog tu cum te-ai pregatit pentru nastere? Ce ai citit? Ce cursuri ai facut? Ce sport ai facut?

    Si as vrea sa te mai intreb daca a facut icter Alec in primele zile? Mie mi s-a spus ca nu poate sa taie cordonul dupa ce nu mai pulseaza pentru ca exista o incompatibilitate intre sangele meu si al lui Cosmin si din cauza asta bebe ar putea face un icter urat. Sunt curioasa daca la tine s-a pus problema asta.

  2. teodora

    imi permit sa-ti raspund cum m-am pregatit eu pt nastere… nu am facut nici un curs-m-am uitat la filme despre tehnici de respirat etc dar mi s-au parut prea complicate :)) , nu am invatat sa respir si nu am facut nici un sport… decat plimbare cu prima sarcina, iar cu a doua din pacate am stat in spital 7 saptamani-risc de nastere prematura…
    deci ce am facut: am citit multe povesti de nasteri.. cel mai bine inveti din realitate, am fost atenta la toate discutiile dintre mamici, am vizualizat pe youtube filmulete cu nasterea naturala si cezariene, si am citit situatiile in care se ajunge la cezariana de urgenta,am citit semnele prevestitoare ale nasterii ?(gen diaree, caderea dopului, te apuca curatenia) si doar despre alaptat am citit carti si la fel am fost foarte atenta la discutiile dintre mamici
    ai mei amandoi baietii au facut icter desi avem amndoi b3 si rh poz, primul icter prelungit de i-a trecut la 2 luni cu fenobarbital si era tare galbenut, ial al doilea baiat l-am dus la lampa dupa o saptamana caci nu i-a trecut de la sine..

    1. Teodora, felicitari pentru baietii tai! Ce carti ai citit despre alaptare? Mi-ar face placere sa imi povestesti in detaliu cum au decurs nasterile tale. Poate te tenteaza unul din premiile de la giveaway. πŸ˜‰ Mai e deschis pana pe 1 noimebrie. πŸ™‚

Leave a Reply

Required fields are marked*

ten − 8 =