Nastere naturala, Povesti inscrise la giveaway

Nasterea unui ghemotoc [nastere naturala]

Urmatoarea poveste participa la giveaway cu numarul 48. Desi bebele Roxanei era in pozitie pelviana la 37 de saptamani, in urma unei proceduri bine facute acesta s-a repozitionat cu capul in jos. Astfel ca Roxana a nascut natural in cele din urma si a avut parte chiar de o nastere usoara. Iti multumesc Roxana pentru povestea ta!

O nastere usoara, un copil minunat si doi parinti nerabdatori!! Noi, Daniel si Roxana, dupa trei luni si jumatate de la frumoasa noastra casatorie, o zi minunata in care ne-am jurat iubire vesnica …

… am primit un dar minunat, de care era sa aflam o luna mai tarziu! Minunata veste a venit intr-o frumoasa (si mult asteptata) zi de toamna, Septembrie 2012, ca vom deveni in viitorul nu foarte indepartat, parinti! πŸ™‚ Inimile noastre au “explodat” de fericire si ochii mei cu lacrimi :), caci vom fi parinti si ca Dumnezeu ne-a daruit asa binecuvantare.

Si incepem … In ziua cand am facut primul test de sarcina eram insarcinata cam in 4 saptamani, luandu-ma dupa c.m. Testul nu a iesit clar, desi mie imi intarziase deja doua zile c.m. Gandindu-ma la posibilitatea unei sarcini, a doua zi dis de dimineata am facut un nou test care mi-a confirmat gandurile. πŸ™‚

Locuim in Viena, oras frumos dar foarte costisitor ca sa faci un control privat. Neavand inca actele terminate pentru asigurare dar totusi nerabdatoare sa vad cum evolueaza sarcina cate saptamani am etc. ne-am “sacrificat” si am facut primul eco chiar de ziua lui mami pe 22 Septembrie. Am facut cunostinta cu ghemotocul nostru. Aveam 6 saptamani de sarcina. Doctorul mi-a dat si un termen in care chiar a venit micuta mea.

Inaintand cu controalele, actele … totul s-a pus in regula. In Octombrie cand aveam sa facem 8 saptamani, s-a ivit o sangerare pe care nimic nu o prevestea. Am aflat abia la nastere, cand a iesit placenta, ca era dubla, adica sarcina era gemelara si un ghemotoc s-a pierdut. πŸ™ Am fost la control in noaptea cu pricina iar doctorita de garda mi-a spus ca sarcina e joasa si probabil ca se ridica astfel ca e posibil sa apara unele sangerari. Mi-a recomandat magneziu timp de o luna si odihna … nimic deosebit.

Totul a decurs absolut normal, o sarcina foarte usoara. O ingreunam eu ca era prima si parca nimic sa nu ma atinga, sa ma stranga, sa nu ma lovesc. πŸ™‚ Primele semne le-a dat la 14 sapt si 5 zile, momente unice si cam de atunci a inceput si curajul meu caci deja simteam ca totul e in ordine.

Tot parcursul sarcinii am mers pe jos foarte mult, chiar si 4km. Nu zilnic dar la 2-3 zile tot ii faceam. Am baut foarte multa apa, fructe am mancat cu galetile (mere,portocale,mandarine) eu ducand sarcina toata iarna si nu a fost una scurta. πŸ™‚ Recomand mult mersul pe jos si asta o sa vedeti si la rezultatul nasterii ce am avut-o.

La 22 de saptamani am aflat si ce era, o minunata fetita. πŸ™‚ Apoi controalele de rigoare au continuat pana la 36 de saptamani. Atunci am intrebat daca este ok, daca este cu capul in jos si totul era cum ma asteptam. Dar la 37 de saptamani cand am fost la alt control (aici o parte se fac la ginecolog si o parte la spital) surpriza printesa mea era cu capul in sus. Am fost foarte mirata pentru ca desi era destul de mare nu am simtit nimic cand s-a intors.

Am fost intrebata de vreun accident, sperietura, daca eu sunt stresata dar nimic! Totul era in ordine doar ca printesa mea statea cu capul in sus. Am nimerit doctori extraordinari, asa a lucrat Dumnezeu. Mi s-a spus ca exista o procedura de intoarcere, ca sunt anumite riscuri insa in caz ca apar complicatii totul se rezolva pe cale chirurgicala (cezariana de urgenta). Copilul la 37 de saptamani e dezvoltat si poate iesi oricand. Mi s-a spus ca oricum trebuie facuta cezariana pentru ca ei nu risca o nastere in care copilul iese cu fundul. Mi s-au dat foi de completat pentru cezariana si a doua zi daca eram hotarata, sa merg si sa le spun ce am de gand.

Zis si facut. A doua zi am mers dupa o noapte lungaaa si ganduri si informandu-ma ce inseamna aceasta procedura. Eu eram in gand foarte hotarata sa fac cezariana ca imi era frica sa nu pateasca ceva copilul meu. Dar sotul meu m-a incurajat si asa o pace aveam in inima cand am mers ca totul va fi bine si chiar a fost. Dr. mi-a facut procedura care nici nu a durut doar emotiile cred ca dureau. πŸ™‚

Am stat conectata la aparate ca sa vada bataile inimii si daca totul este in regula cam o ora, apoi am fost la plimbare. Iar am fost jumatate de ora la monitorizare si era ok. Totul a fost ca de sus dat. Pana am nascut la 41 de saptamani, am avut controale saptamanal. Asteptam momentul, pregatirile erau deja facute din timp, hainutele pregatite si asteptam ziua in care sa-mi tin in brate ghemotocul care deja era o minge :)) si se lasa asteptata.

Foarte “agitata” a fost in burtica dat fiind faptul ca nu am avut o vergetura pana in sapt 38-39 pielea mea fiind elastica si rezistand. Insa apoi, calvarul meu, asa tare misca si se intindea incat mi-a facut pielea de pe burta flenduri si totusi parca nu mai venea. :)) In 16 Mai am avut primul termen dat de la spital pt nastere, insa nimic. Il asteptam acum pe cel de pe 23 dat de ginecolog si semnele au aparut pe 21-22 caci eram chiar aproape sa ne cunoastem.

Pe 22-23 noaptea la ora 3 au inceput contractiile regulate din 10 in 10 minute. Eu avand control in ziua respectiva dimineata, am asteptat si am mers direct la etajul de nascut. Am spus ca am contractii si am stat la monitor cam o ora. M-au controlat putin, ma luau si la misto ca le spuneam ca am contractii regulate si imi spuneau ca ce contractii ai tu ca nu esti de nascut. Totusi m-au internat ca aveam 40-41 de sapt.

M-au dus in salon la ora 12. La ora 13 au spus sa merg iar la un control, intre timp eu am fost la toaleta dar nici nu am stiut sau nu am constientizat, caci cand am mers la control inapoi mi-au spus ca mi s-a rupt apa. Eu habar n-aveam si eram si 2 cm dilatata, asta la ora 13. Mi-au facut clisma, mi-au aratat salonul unde nasc si asteptam. Eu cu sotul eram nerabdatori. Durerile erau suportabile, rasete, glume. Se facu 5 nimic, la ora 18 m-a controlat aveam 4 cm.

Sotul meu intreba daca sunt sanse sa nasc azi sau pe dimineata. Insa na nu se stia. La ora 20 contractiile cresteau si durata se scurta, aveam 7cm dilatatie. La ora 22:30, 10 cm si incepuse show-ul. Eu aveam dureri si sotul ma facea sa rad. Eu vroiam sa rad dar ma durea si numai mimam. πŸ™‚ Ii spuneam sotului ca mai bine faceam cezariana, il muscam de maini pe el de durere. Moasa, o simpatica trecuta de prima tinerete o filipineza cred, era foarte relaxata. Ea isi stia bine munca dar eu aveam nervi ca nu ma ajuta. πŸ™‚

Intr-un final am inceput si noi expulzia. Moasa ma tinea cu mana pe burta ca sa nu se duca inapoi in sus bebele. Dupa parerea mea conteaza foarte mult sa te ajute moasa. M-a dat cu un gel si mi-a spus sa imping doar cand spune ea desi mie imi venea mereu numa sa vad ca iese. πŸ™‚ Nu m-am rupt deloc, totul a fost foarte bine si a iesit printesa noastra, o frumoasa fetita. Tati a taiat cordonul ombilical, dar de emotii, si putin din manusa moasei. πŸ™‚

roxana-blondina-2

Am nascut o fetita de 3535g si 50 cm pe 23 Mai 2013 ora 23:16 minute. O nastere chiar usoara, o prima experienta placuta!! πŸ™‚ Va doresc tuturor burticilor la fel!:*

Β 

roxana-blondina-1

 

Roxana este o tanara mamica ambitioasa, care incearca sa isi faca un rost in viata, ca multi altii, printre straini, unde totul este nou. Insa ceea ce nu te doboara te intareste!!

Β 

Β 

Leave a Reply

Required fields are marked*

4 × 5 =