Nastere naturala, Povesti inscrise la giveaway

Nasterea noastra de vis! [nastere naturala]

A 12-a poveste inscrisa la giveaway este povestea Andreei si a lui Razvan! Andreea a avut grija sa aiba o experienta placuta la nastere stand cat mai mult in intimitatea propriei case si avand alaturi de ea o persoana in care a avut incredere si care a stiut cum si cand sa o incurajeze si care in plus a avut grija ca dorintele ei sa fie respectate. Iti multumesc Andreea pentru povestea ta!

Am denumit povestea nasterii lui bebe Razvan asa, pentru ca acel moment a fost incununarea unei perioade de 9 luni perfecte!

Totul a inceput marti, 10 ianuarie pe la ora 13. La ora 16:00 trebuia sa mergem la medic pentru ultimul control, asa ca pe la ora 13:00 m-am dus sa imi fac dus si sa ma epilez. Grele operatiuni, m-am chinuit un pic sa fac totul ca la carte si dupa ce am iesit din dus am simtit niste dureri ascutite in spate. Eram linistita pentru ca m-am gandit ca am stat cam chinuita. M-am pus in pat, in ideea sa ma odihnesc un pic. Baietii mei se jucau deci nu era loc si pentru mine.

M-am trezit sa plecam la control si cum imi doream sa nasc mai repede ne si gandeam cum va zice doctorul ca am inceput sa ma dilat. Doar ca dupa control doctorul zice ca e totul sigilat, dilatatie 0 si mai asteptam sa se intample pana martea urmatoare.

Nu a fost de acord sa inducem nasterea zilele alea, a zis ca suntem in siguranta si nu mereu provocarile dau roade. Copilul era pregatit sa vina, ne spusese doctorul ca are cam 3.300. Tot el zicea ca durerile pe care le aveam eu in momentul ala sunt normale si ca voi sti sa le deosebesc pe alea de nastere.

Dezamagita nevoie mare am plecat de acolo, la o plimbare mica prin Real. Durerile mele de spate erau ceva mai dese si cresteau in intensitate, dar eu nici nu ma gandeam ca pot prevesti ceva din moment ce doctorul spusese cu o ora inainte ca nu-s om de nascut.

Ajunsi acasa, dupa vreo 2 ore de plimbareala am inceput sa gatesc iar durerea de spate era de acum insotita si de cate o contractie. Fuga la baie unde constat ca am o secretie usor roz. Anunt familionul si toata lumea spune ca e de la control. Nu mananc mai nimic, parca simteam ceva. Dupa masa ma asez in pat, cu pixul si foaia alaturi, doar aveam experienta: contractii dureroase la 10 min care durau cam 30 de secunde.

Incep sa ma gandesc ca poate-poate. Iubi imi spunea ca nu-s astea durerile nasterii (de unde stia el, nu va pot spune) ca probabil totul e reactie a organismului dupa control. Mami era singura care credea ca asta e, imi tot spunea sa ii arat ce si pe unde am pus.

Pe la ora 10 il anunt pe iubi ca eu ma bag in cada, daca e sa fie de nastere tocmai bine, ma ajuta, daca nu ma relaxeaza. Am stat 1 ora in cada cu contractii tot la 10 min, dar acum erau nedureroase (apa imi atenua de fapt durerile). Cand am iesit au reaparut durerile. Zic, bun … hai sa vorbim cu copilul sa stie ce il asteapta, sa ne spuna unde vrea sa il lasam, ca e posibil sa nasc si sa fie totul pus la punct.

Durerile mele cresteau, eu incercam sa dorm, ei se uitau la film. Brusc, contractiile au inceput la 6 minute iar durerea era asa mare ca nu mai puteam sta jos. M-am plimbat prin casa 1000 de ture, eram sigura 100% ca nasc.

Pe la 2 deja simteam ca doare tare-tare, avusesem cateva scaune, vomasem de 2-3 ori, era clar ca organismul meu se pregatea. La 3 am hotarat sa umplu iar cada, am stat acolo pana la 4. Durerile nu mai disparusera ca data trecuta, erau doar mai suportabile.

Cand am iesit din cada am simtit niste dureri maari si i-am zis lui iubi hai sa ne pregatim. Am dus bagajele la masina, am hranit cateii (el, ca eu deja eram prin casa in 4 labe) sau sprijinita pe mese. Contractiile erau la 4 minute si durau 45-50 de secunde.

Iubi si-a facut dus, eu i-am trezit pe ai mei, am trezit copilul, am sunat-o pe C. (ea a avut rolul cel mai important si tot ei ii datorez nasterea asa frumoasa), am sunat verisoara de pe Smurd care vroia sa asiste si ea si am plecat la drum.

Nu am stiut niciodata cate gropi sunt in orasul asta, atunci le-am simtit pe toate. Am plasat copilul care tot drumul radea de mine: “Stii filmul ala cu gravida, in care ei pleaca la spital si lovesc pe unu’ cu masina si il ia si pe ala cu ei si nu stiu ce se mai intampla ca ii escorteaza politia” . Eu radeam, dar intre timp ufff-ufff, ca nu mai stiam cum sa respir si sa stau. Il lasam acasa, el topaie din masina urandu-mi nastere usoara, eu rad ca la cum ma durea ma gandeam ca usor nu poate fi. Ridicam si verisoara si hai!

Am ajuns la spital. C.: “Hai sa chemam scaunul!”. Eu nu, ca merg pe jos … Pana sa mai zic ceva eram deja cu fundul pe scaun si un nene ma impingea. Evident, eu dadeam indicatii: “Dosarul cu acte din torpedou, rucasul rosu pentru sala de nasteri, geanta rosie cu medicamente …NUU, nu aia! Mai incet ca doare la viteza!”

Am trecut prin triaj, C. anunta ca vin din spate cu actele, eu ma duc sa nasc. Ma baga intr-o camera la urgenta, ma schimb si C. ma intreaba daca o las sa ma controleze. Raspund ca da, ca doar d-aia luasem femeia din asternuturi dupa noi …

Urc cu greu intre 2 contractii pe masa si aud : “Vino sa vezi!” se uitau si C. si vara-mea acolo si aud: “Dilatatie 7-8 cm, intr-o ora maxim nasti. Mergem sus, aduceti carucior mai comod.” Eu in sinea mea rasuflu usurata, deci nu mai e mult!

Intram pe culoarul de nascare, nenea care ma impingea anunta ca nasc. Tantiile asistente: “Alta?? Hai sa luam sange, hai sa nu stiu ce..” Au ajuns si C. si vara-mea sus. Ascultam bebelu, totul e bine. C. imi spune ca a vorbit cu domnul doctor, pleaca spre noi.

Ma duc intr-un salon alaturi si apare si iubi deghizat in medic. Stateam de vorba intre contractii si apoi imi venea sa trag de patul ala sa-i indoi barele!Toata lumea care venea acolo imi spunea ca sa ma asez. Eu batman-batman, NU. Doar citisem ca trebuie sa te misti.

Le spun ca eu plec spre sala de nasteri ca mai tarziu nu o sa mai pot merge! Ei imi zic ca sa stau la salon ca ma ia pe brate si ma duc ei daca e cazul. Le spun ca vreau pisu, doar sa ma lase sa ies din salon. Cand ma duceam eu victorioasa, indoita de dureri si cu niste pasi ca de furnica, pentru ca doar de atat eram capabila vine C. dupa noi si spune sa ma urc pe masa, domnul doctor e in parcare, se schimba, imi rupe apa si gataaaa!

Am facut cale intoarsa, mai mult carata de iubi si am intrat in sala. Crunt sa ma sui iar pe masa, dar daca-i musai, ii musai.

Apare domnul doctor: “Andreea, pai asa ne fu, mamica, intelegerea? Sa nasti acum?” Eu: “hiiii…imi pare rau…” dar nu mai puteam sa vorbesc intinsa fiind pe masa aia.

Simt apoi cum curge ceva cald din mine si eram asa happy ca mai e un pic si imi vad bebele! C. ma mangaie pe cap si imi spune ca asta e, imi ridica patul si vad ca doctorul era doar la maiou. Ma uitam nedumerita, apoi am inteles ca apele mele o luasera razna.

Imi pun perfuzia cu oxitocina, doctorul baga mana si aud: “E completa!”. C. imi face instructajul … “Cand simti durerea tragi aer adanc, inchizi gura si impingi pe fund!”. Eu zic ca da! Vine durerea, dau sa trag aer si mai mult de 2-3 respiratii scurte nu reusesc.

Ma panichez, incep sa tip ca nu pot, doctorul imi zice ca pot, nu mai am cale de intors, iar C. imi spune sa ma concentrez, daca am putut toata noaptea pot si acum. Zic bine, dar vreau apa. Cica imi da doar daca ascult. Zic bine si viiiiine durerea. Ma prind de barele alea si imping pana simt ca ametesc si imi ies ochii din cap. Dar cand  il aud pe doctor zicand coboara parca imi revin. C. imi spune: “Respira-respira, cand vine contractia, impingi. Hai, nu-l mai tine acolo, ca sufera …”

Cand aud asa, mai ca imi vine sa imping fara contractie, dar are ea grija sa apara imediat. Iar strang de bare si imping cat pot. Cand ma opresc, aud: “Ia uita-te!” si ii vad crestetul capului si o gramada de par zburlit ca doar nu degeaba m-am chinuit cu arsuri in sarcina!

Hai ca vine, imping, aud aproape imediat mai usor, mai usor….gata….si il vedeam cum se scurge afara. C. le zice sa il puna pe burtica unde sta pana termina ei cu cordonul. Ma uitam la el si nu imi venea sa cred. Era o stare de bine, dureri nu mai aveam, iar bebelac de vis.

Apoi l-au luat, iar eu am ramas la scos placenta, nu mai aveam chef, nu mai vroiam, nu am mai cooperat, mai aveam un pic si saream de pe masa dar m-am relaxat. Am intrebat daca m-am rupt sau sunt taiata, ma taiasera ca si asa eram gata sa ma rup, cam mare flacaul meu.

andreea-giubelan-3

Pe iubi nu l-a lasat C. sa intre in sala si acum zic ca mai bine a facut. Daca nu era ea as fi simtit nevoia sa il am pe el, dar ea a fost mai sus decat la inaltime, a stiut la fix ce sa imi spuna sa ma incurajeze si cum sa procedeze. L-am avut alaturi in travaliu si dupa, la reanimare si a fost bine.

Am vrut sa imi petrec cat mai mult timp in intimitatea casei si totul s-a petrecut exact asa cum am visat. Am ajuns la spital dupa 12 ore de travaliu, la ora 6.20 si la 7.25 se nastea Mufix. Noi suntem fericiti si incantati de tot ce s-a intmplat. As mai naste de 300 de ori, desi durerea a fost mare. Scopul scuza mijloacele, daca e sa spun asa.

andreea-giubelan-2

andreea-giubelan-4
Andreea, de cand se stie, este o persoana vesela si cu chef de viata, insa acum, privind in urma, nu stie ce o facea fericita inainte de a-i avea pe baietii ei alaturi. Viata ei s-a schimbat radical de cand si-a intalnit sotul, dar fericirea de a privi mogaldeata cand doarme, cand suge si chiar si atunci cand plange, nu poate fi comparata cu nimic. Deja a inceput serviciul, si zilnic abia asteapta sa ajunga inapoi la bebe (care nu mai e chiar bebe, avand 1 an si 9 luni, deja). Oricat de obosita si tracasata ar fi, fetisoara lui reuseste sa o insenineze.

 

 

1 Comment

  1. Andreea, ma bucur ca ai avut o experienta placuta la nastere. Eu sunt mai curioasa din fire si am cateva intrebari pentru tine:

    1. Fiind a doua nastere, te-ai mai pregatit pentru ea inca din timpul sarcinii? Daca da, cum?

    2. A fost diferita aceasta nastere fata de prima? Ce ai schimbat la aceasta nastere fata de prima si de ce?

    3. Cum ai reusit sa faci fata durerilor? Epidurala nu ai avut ….

Leave a Reply

Required fields are marked*

seven + 11 =