Pregatire prenatala

Nasterea de la origini si pana in ziua de azi – partea a II-a

Acum vreo luna, cand am iesit in parc cu fetita mea, soarele doar isi dadea de gol pozitia pe cerul innorat fara sa reuseasca sa ma incalzeasca. Imbracata cu geaca groasa, caciula si fular zgribuleam de frig desi erau vreo 12-13 grade. La un moment dat trec pe langa noi o mamica britanica si cu cele doua fetite ale ei. Ce m-a frapat a fost faptul ca toate trei erau imbracate cu bluza de trening usor descheiata la gat si o bluza subtire, sper eu cu maneca lunga, pe dedesubt. Fetele aveau in plus fata de mama lor cate o caciula pe cap. Erau toate rosii la fata si bine dispuse.

Nu e prima oara cand constat ca noi romanii suntem obisnuiti sa ne infofolim mai mult decat alte natii si ma gandesc mai ales la partea vestica a Europei. Stiu ca e o generalizare si imi cer scuze pentru putinele exceptii care exista printre noi. Adevarul este ca la noi in tara copiii sunt infofoliti de mici, inca de cand sunt bebelusi si sunt tinuti in casa cu caciula pe cap in conditiile in care nici un adult din casa nu sta cu caciula pe cap. Apoi cand incep sa iasa afara si e iarna automat fularul este pus pe gura si nas iar copilului ii este interzis sa alerge sau chiar sa si vorbeasca ca sa nu raceasca in gat. Iar de statul in curent si de iesitul afara cand bate vantul nici nu mai are rost sa vorbesc.

Eu asta o numesc conditionare sociala. Am fost conditionati de mici sa credem ca frigul ne raceste si ca trebuie sa ne imbracam cat mai gros ca sa nu racim. Sunt multe conditionari sociale de care nu suntem constienti si care de multe ori ne fac viata mai grea, ne fac mai tristi, ne indeparteaza de ceea ce suntem noi cu adevarat, de ceea ce ne-am nascut sa fim. Azi vreau sa iti povestesc despre conditionarile sociale legate de nastere. Am ajuns sa credem ca nasterea este o experienta dureroasa si riscanta iar noi, femeile, nu suntem capabile sa nastem fara interventii din exterior, in special din partea celui mai bun medic obstretician.

Cum am ajuns sa ne negam propriul corp? Cum am ajuns sa ne pierdem increderea in procesul nasterii, acel proces extrem de complex dar perfect creat de Natura? Cum am ajuns sa avem incredere in altii ca stiu mai bine ce se petrece in corpul nostru decat noi insine? Cand ne-am pierdut instinctul care ne pastra candva conectate la propriul sine si la Natura?

Povesteam in primul articol din aceasta serie ca la inceputuri, cand oamenii erau organizati in triburi pasnice de culegatori/vanatori, femeile gravide nasteau departe de vatra tribului, undeva intr-un loc retras, umbros. Nasteau de cele mai multe ori neasistate, fara frica si cat se poate de firesc. Pe masura ce triburile au descoperit agricultura si a aparut nevoia de a cuceri cat mai mult teren, a inceput sa fie cultivata agresivitatea omului inca de la nastere. Au inceput sa apara ritualuri invazive in timpul nasterii si imediat dupa, transmise de la o generatie la alta prin intermediul moaselor, care aveau ca scop inhibarea la nivel hormonal a capacitatii de a iubi, de a fi empatic punand astfel bazele unui viitor adult agresiv. Mai multe detalii despre aceasta teorie a lui Michel Odent gasesti in articol.

Insa Michel Odent nu este singurul care a scris despre nasterile femeilor din societatile tribale. Antropoloaga Judith Goldsmith, aduna in cartea sa Childbirth Wisdom date pretioase despre nasterile din aproape 500 de triburi. De multe ori femeile tribale isi nasteau bebelusii singure, neasistate si destul de usor. Dintre relatarile din carte cea mai greu de crezut este cea despre femeile din triburile Tlinget din Alaska, care nu prea aveau dureri in timpul nasterii ba chiar unele din ele dormeau tot travaliu si cand se trezeau copilul era deja nascut. 🙂

Judith Goldsmith spune ca desi mortalitatea infantila era destul de ridicata in societatile tribale, ea se datora malnutritiei din primul an de viata si nu complicatiilor de la nastere. Foarte rar se intampla ca nasterea sa fie fatala pentru mama sau pentru bebelus.

Din cartea Hypnobirthing scrisa de Marie F. Mongan am aflat ca invatatii greci Hippocrate si Aristotel vorbesc amandoi despre nastere in lucrarile lor. Aristotel mentioneaza legatura minte-corp si importanta relaxarii profunde in timpul nasterii. Iar ceva mai tarziu, in secolul al doilea d. Hr, Soranus a pus bazele unui mic tratat de ginecologie pe baza scrierilor celor 2 invatati mentionati anterior si pe baza propriei experiente.

Ancient-Greek-Labor-support

Durerea din timpul travaliului apare mentionata in scrierile lui Soranus (desi Marie F. Mongan spune contrariul in cartea sa) unde el recomanda masajul bland al gravidei si comprese cu ulei cald pe stomac si zona genitala pentru a usura durerile facerii. Soranus mentioneaza si el ca atitudinea si starea de spirit a mamei va avea un impact important in usurinta cu care va naste. El spunea ca atunci cand femeia sufera in mod excesiv de “tristete, bucurie, frica, timiditate, lipsa de energie, furie sau indulgenta extrema” travaliu si nasterea devin dificile. [5]

In Europa, la sfarsitul secolului al doilea d. Hr., crestinii timpurii prost indrumati au inceput sa raspandeasca ura si dispretul impotriva femeilor si in special impotriva moaselor si vindecatoarele care au ajuns sa fie executate pentru abilitatile lor de a ingriji si vindeca folosind ceea ce Natura oferea.

Preotii si calugarii detineau acum controlul asupra practicilor medicale si vindecarilor, iar doctorii trebuiau sa aiba permisiunea lor pentru a trata un bolnav. Scrierile lui Soranus au fost ascunse si date uitarii. Femeile insarcinate, ale caror bebelusi erau vazuti ca produsul “pacatului carnal”, nu faceau parte din randul bolnavilor demni de a fi tratati. Astfel ca femeile insarcinate erau tinute separat in perioada sarcinii si izolate in timpul nasterii. Moasele au fost desfiintate iar gravidele, obisnuite sa nasca in prezenta unei moase, trebuiau acum sa nasca singure cu frica si spaima indusa de religie. [4]

Grantly Dick-Read scoate la iveala un amanunt foarte interesant in cartea sa “Childbirth without fear”. In Biblie nasterea este asociata cu durerea. Eva a fost pedepsita de Dumnezeu pentru pacatul comis sa nasca copii in dureri: “Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii;..”, Facerea 3, 16. In plus expresii de genul “durerile nasterii” sau “dureri ca ale femeii care naste” apar mentionate si prin alte parti ale Bibliei. Insa in manuscrisele evreiesti si grecesti, din care a fost tradusa Biblia in mare parte, cuvantul care este interpretat ca “durere” este folosit in alte 16 locuri cu alta interpretare si anume “munca, efort, truda”.  Doar cand acest cuvant este folosit in contextul nasterii el este interpretat ca “durere, chin”! Avand in vedere ca Biblia este cea mai citita carte din lume, iti poti imagina cate femei au fost influentate sa creada in mod eronat ca e normal sa aiba dureri la nastere si nu doar atat, ci ca le si merita! [3] 

Be-Still-Bible-Image

Prin secolul saisprezece, dupa descoperirea lucrarilor medicale pierdute ale lui Soranus, legile existente au fost sfidate si a fost scrisa prima carte despre obstretica. Acum au aparut iar moasele dar nu au mai avut parte de gloria din trecut. Mositul era vazut acum ca o ocupatie rusinoasa. In Germania, Martin Luther spunea (influentat probabil de interpretarea eronata din Biblie): “Daca femeile se istovesc sau chiar mor, nu conteaza. N-au decat sa moara la nastere. Pentru asta sunt pe pamant.” [4]

Dupa jumatatea secolului al 18-lea li s-a permis medicilor sa asiste femeile care nasc. Insa singurii barbati carora nu le pasa de stigmatul de a fi un obstretician erau de obicei alcoolici sau inepti. Femeile care nasteau erau in continuare ignorate de lumea medicinii. [4]

Cand a apaut cloroformul acesta a fost folosit pe scara larga la toate procedurile medicale, mai putin in timpul travaliului. Femeile nu trebuiau scutite de durere, ci din contra cu cat sufereau mai mult cu atat era mai bine. Un preot din Noua Anglie spunea ca a da calmante la femei in timpul travaliului inseamna a-i rapi lui Dumnezeu placerea “intenselor, arzatoarele lor tipete de ajutor”. [4]

Si uite asa incet, incet femeilor au inceput sa le fie frica de nastere. Nu-i de mirare ca multe femei mureau din cauza complicatiilor la nastere. Frica, dupa cum explica si Grantly Dick-Read in cartea sa “Childbrith without fear”, produce tensiune in cervix si in uter prin secretia crescuta de adrenalina ducand astfel la dureri mari si un travaliu lung si anevoios. Am scris mai multe despre asta aici.

Un alt dezastru in istoria nasterii a avut loc in secolul 19 cand cloroformul a inceput sa fie folosit si la femeile in travaliu. Asta pentru ca Regina Victoria a insistat sa i se administreze cloroform la nastere. Din motive de monitorizare si supraveghere atenta, cloroformul putea fi administrat doar la spital astfel ca nasterile s-au mutat de acasa la maternitate. Din nefericire maternitatile erau foarte murdare iar femeile si bebelusii trebuiau sa se lupte acum si cu infectiile provocate de lipsa de igiena. Nu toti supravietuiau acestei lupte. Inca un motiv ca femeilor sa le fie frica de nastere. [4]

+sedated_birth

Avand in vedere ca nasterea era vazuta ca o experienta extrem de dureroasa s-a ajuns foarte usor la folosirea cloroformului pe scara larga. Insa folosirea cloroformului a dus la folosirea forceps-ului si la toate complicatiile aferente. Anestezia incetinea travaliul, corpul mamei nu mai avea contractii eficiente ca sa poata scoate copilul afara iar mama nu putea colabora ca sa impinga astfel ca doctorul se ajuta de instrumente ca sa il scoata afara.

Tot in aceasta perioada au inceput sa apara sectiile de neonatologie unde bebelusii erau tinuti departe de mame. Pe de o parte mamele erau anesteziate in timpul expulziei si nu puteau avea grija de bebelusi imediat dupa nastere. Pe de alta parte reflexul de supt al bebelusilor era si el diminuat din cauza anesteziei astfel ca erau hraniti fortat cu lapte praf si tinuti sub observatie in sectiile de neonatologie. Diminuarea riscului de infectii la bebelusi a fost un alt motiv pentru care s-a decis separarea mamei de bebelus imediat dupa nastere. [6]

LH-95-3-04

Desi ulterior conditiile din maternitati s-au imbunatatit mamele au continuat sa fie separate de bebelusi iar nasterea a continuat sa fie privita ca pe o experienta extrem de dureroasa si riscanta. Drept urmare numarul de medici obstreticieni au inceput sa creasca cu viteza luminii si majoritatea erau barbati. Medicalizarea nasterilor si folosirea anesteziilor a devenit norma. Diverse aparate electronice au inceput sa invadeze salile de nasteri, tehnologia inalta fiind un simbol masculin.

In plus, ca frica de nastere sa fie perpetuata de la o generatie la alta, nasterea este “promovata” ca pe o experienta extrem de dureroasa si inspaimantatoare in filmele si serialele difuzate pe micile si marele ecrane. Daca stau bine sa ma gandesc, primul meu contact cu ideea de nastere a fost prin intermediul televizorului pe vremea cand eram adolescenta. Nu ar fi fost mai bine, ci chiar mai rau, daca mi-ar fi povestit mama atunci in detaliu cum au decurs nasterile ei. Cert este ca pana sa raman insarcinata si chiar si dupa ma gandeam cu teama la ideea de nastere naturala.

Dupa toate aceste mii de ani in care s-a intervenit putin cate putin in procesul nasterii transformandu-l intr-unul riscant si extrem de dureros, obstreticienii sunt vazuti acum ca indispensabili la nastere, avand meritul de a salva femeia si bebelusul de chinurile facerii si chiar de la moarte fara sa se constientizeze faptul ca de multe ori tocmai interventiile lor duc la complicatii.

Sunt mii de ani de conditionare sociala care au transformat femeia, un pic cate un pic, intr-o fiinta supusa, lipsita de incredere in propriul corp, dependenta de medici ca sa poata sa nasca, speriata de durere si de sutele de complicatii posibile fara sa se constientizeze faptul ca de multe ori tocmai frica femeii adanc inradacinata in subconstient si lipsa de incredere in propriul corp duc la nasteri dureroase si cu complicatii.

 med

Din fericire traim niste vremuri in care aceste conditionari sociale incep sa fie constientizate si femeile incep sa isi revendice inapoi puterea si increderea in propriul corp, sa isi asume responsabilitatea pentru ceea ce le apartine pe deplin: nasterea unei fiinte umane. In urmatorul articol si ultimul din aceasta serie iti voi povesti mai multe despre aceasta renastere.

Prin aceste articole nu vreau sa te conving sa te reintorci la origini si anume sa nasti singura, in padure. In schimb vreau sa constientizezi ca nasterea poate si trebuie sa fie o experienta frumoasa, lipsita de durere insa pentru asta interventiile din exterior trebuie reduse la minim iar increderea gravidei in propriul corp si in acest proces miraculos al nasterii sa fie la nivel maxim.

Daca esti insarcinata, te indemn sa iti asumi responsabilitatea nasterii si sa lupti pentru o nastere blanda asa cum natura a creat de altfel acest proces. Informeaza-te! Citeste ca sa te convingi tu insati ca meriti sa ai parte de o nastere blanda si ca esti perfect capabila sa ai parte de asa ceva. Ai nevoie sa inveti sa te relaxezi si sa elimini frica si conditionarile sociale legate de nastere adanc inradacinate in subconstientul tau si transmise din generatie in generatie. Ai nevoie sa gasesti persoane care sa te sustina. Se poate si in Romania, dovada sunt o parte din povestile adunate pe acest site! Inspira-te din ele si ai curajul sa lupti si tu pentru ceea ce meriti!

 Surse: [1], [2], [3], [4], [5], [6], [7]

10 Comments

  1. Simona Lazar

    Foarte tare articolul! Eu am nascut de doua ori cu spaima si frica, totusi nu m-a durut asa cumplit cum ma asteptam. A treia oara, Magie! M-am informat, am citit si frica m-a parasit. Am avut o nastere de vis, la spital, dar de vis! Am nascut razand, am intampinat fiecare contractie cu zambetul pe buze si cand mi-am luat copilul in brate eram fericita si linistita, nu pentru ca am “scapat” ci pentru ca l-am adus in viata asa frumos, pentru ca nasterea lui a fost prilej de bucurie nu de spaime si dureri:)

    1. Multumesc Simona! Ma bucur mult pentru tine ca ai avut parte de o experienta frumoasa la a treia nastere! Mi-ar face placere sa ne povestesti mai in detaliu nasterile tale. Si eu cred ca informarea este cheia! Din experienta ta se pot invata multe. 🙂

  2. Raluca

    Buna idee sa scri aceste randuri… si in mare parte ai dreptate… si eu am remarcat ca prea repede femeile zilelor noastre aleg cezariana… in defavoarea lor si a copilului sub pretextul durerilor mai putin atroce. Totusi ca sa nasti normal trebuie sa fii sanatoasa, puternica, sa tii in pantece un copil perfect sanatos si cu o greutate adecvata si nu in ultimul rand… pozitionat corect. Din pacate in ziua de azi sunt conditii greu de atins…
    Eu am nascut la 35 de ani normal. Am citit inainte tot ce se putea citi despre sarcina si am invatat sa respir corect in timpul contractiilor… dar am avut travaliu aproape 18 ore din cauza varstei inaintate si poate o injectie care sa ma ajute sa ma dilat mai repede nu mi-ar fi stricat.
    Am vrut sa nasc ca bunica si sa las copilul sa iasa la lumina fix cand a stabilit Dumnezeu.
    Sfatuiesc toate femeile sanatoase care au o sarcina fara complicatii sa se informeze ce se intampla cu corpul lor in timpul nasterii, sa invete sa respire ca sa reduca durerea si sa nasca normal.

    1. Multumesc Raluca! Intradevar multe dificultati pe care femeia le intalneste in sarcina si in timpul nasterii au legatura cu stilul de viata sedentar, cu dezechilbrele alimentare, cu lipsa expunerii la soare si asa mai departe. Nu putem sa ne intoarcem la viata in padure dar trebuie sa invatam sa fim mai aproape de natura din toate punctele de vedere: mancare, miscare etc.

      Felicitari pentru nastere si pentru faptul ca te-ai informat! Mi-ar face placere sa ne impartasesti povestea nasterii tale, daca si tie iti face placere. Sunt convinsa ca vom avea multe de invatat! Te pup!

  3. Raluca

    Femeia cand e gravida e un templu. Ea are nevoie de armonie interioara si exterioara, hrana de calitate, miscare, o viata echilibrata. Tehnica de respiratie sacadata cu care sa gestioneze durerea din timpul contractiilor este de asemenea importanta. Un medic competent care sa monitorizeze sarcina.
    Problema e ca prea putine femei in Romania tin cont de aceste aspecte. Ma refer la o privire de ansamblu asupra tarii.
    Nu stiu cine este vinovat? Educatia… societatea… familia… sistemul medical… e greu de spus.
    Traim timpuri cand e nevoie de o schimbare radicala, de o modificare de atitudine si mentalitate.

    Povestea nasterii mele?
    Sunt norocoasa.
    Am avut o bunica inteleapta, care mi-a spus “Maica… tine minte… cand o sa vina vremea sa nasti… sa nu tzipi! Femeia cand tipa pierde energie si nu mai poate sa impinga calumea copilul” si am tinut cont de asta.
    Am o mama inteleapta, care mi-a spus “Mergi mult pe jos in timpul sarcinii! Mergi pana iti vine sa te asezi pe pamant de durere de picioare! asta te va ajuta in timpul travaliului” si am tinut cont de asta.
    Am avut o sarcina usoara, fara complicatii si asta mi-a permis sa imi doresc sa nasc normal.

    La ora 17:30 am nascut si la ora 21:00 ma deplasam incetisor spre locul unde erau supravegheati pruncii sa o vad mai bine… sa o tin in brate… sa o simt respirand… sa ii dau iubirea mea. Asa ceva nu este posibil pentru o mama care face cezariana.

    Nasterea e un MIRACOL.

    Sa fii mama e cea mai importanta experienta a unei femei pe Pamant!

    Sa va traiasca pruncii! sa fie frumosi si sanatosi si sa va bucurati de ei!

    Atat va doresc!
    Raluca

    1. Intradevar Raluca esti o norocoasa cu asa bunica si asa mama! Bravo lor ca te-au incurajat sa nasti natural si in plus ti-au dat niste sfaturi cat se poate de utile! Sa fiti sanatosi!

    2. naomi

      Spuneai ca asa ceva nu este posibil unei mame care face cezariana sa mearga la bebe dupa cateva ore de la nastere si pe picioarele ei,lasa-ma sa te corectez,hai sa nu generalizam,eu la2 ore dupa ce-a de a doua cezariana m-am ridicat din pat si am mers in salon cu bebe,la 4 ore mergeam singura la toaleta,totul tine de determinare si putere,daca vrei poti.

  4. Ala

    Sper ca nu te superi, dar tu duci lucrurile intr-o alta extrema. Sunt de acord cu tine ca femeile capata frica de nastere cu ajutorul mediei sau din povestile altora si ca nasterea naturala ar trebui sa fie solutia de preferat, insa mi se pare ca articolul acesta si unele povesti de pe site idealizeaza putin procesul nasterii.

    Sunt de acord ca trebuie sa gasesti un medic deschis, care sa te sustina, ambientul sa fie cat mai placut, sa nasti cat mai natural, etc insa lucruri de genul nasterea acasa sau nemonitorizarea sarcinii de catre un medic mie mi se par extreme. Stiu, deschid o alta discutie…cu ecografiile in sarcina, analizele, etc.

    Iar Natura care a creat procesul perfect…nu stiu ce sa zic, natura mai face si greseli. Acest proces perfect este valabil in cele mai multe cazuri insa in unele cazuri s-a comis o eroare, eroare care poate fi corectata cu putin ajutor medical. Bineinteles ca te poti gandi ca tie nu ti se poate intampla…insa… Si oricat de Zen ai fii si oricat de mult ai lucra cu mintea sunt lucruri care nu se pot corecta…

    Spuneai pe undeva ca nu ai primit destul de multa sustinere la prima nastere pentru a naste natural. Tu chiar vroiai sa nasti natural cand aveai un motiv intemeiat de a naste prin cezariana? Chiar crezi ca beneficiile nasterii naturale erau mult mai mari decat riscurile?

    Din pacate nimeni nu detine reteta absoluta…probabil ca fiecare trebuie sa cantareasca riscuri vs avantaje si sa decida ce considera el ca e mai bine pentru el. Dar, dupa cum spuneai si tu trebuie sa o faca informat.

    1. Nu-i nici o suparare Ala. Ma bucur ca iti exprimi parerea si iti multumesc.

      Sunt de acord cu tine ca in societatile moderne exista motive intemeiate ca o nastere naturala sa nu decurga firesc. Dar eu nu le pun pe seama faptului ca natura mai da gres, ci ca noi oamenii mai dam gres: alimentatie defectuoasa (cu multe chimicale si slaba nutritiv), lipsa exercitiului fizic, stresul si atitudinea negativa etc.

      Eu nu sustin nasterea acasa, sustin insa respectarea dorintelor mamei si respectarea desfasurarii firesti a nasterii. Doua lucruri care din pacate se obtin foarte greu intr-o maternitate din Romania. Cum zicea o mama a carei poveste tocmai ce am publicat-o, “vreau sa fiu macar lasata sa incerc”. De multe ori femeile nici nu sunt lasate sa incerce dapai sa mai aiba si un ambient placut.

      Motivul meu pentru cezariana a fost prezentatia pelvina care din punctul meu de vedere nu e un motiv intemeiat de cezariana. Cu un medic/moasa experimentata alaturi, nasterea naturala cu bebe in pozitie pelviana poate fi o nastere cu riscuri mici. Pana la urma orice nastere are riscuri. Insa intradevar, ar fi fost o nastere naturala multe prea riscanta cu medicul pe care il aveam atunci.

      Da, fiecare are dreptul sa aleaga ce simte ca i se potriveste mai bine si ceilalti sa ii respecte alegerile. Nu trebuie sa judecam pe alte mamici ca aleg sa nasca acasa sau ca aleg sa nasca la spital. Eu rezonez cu ce imi zicea Ditta: fiecare mama are parte la nastere de experienta de care are nevoie in aceasta viata … ca sa invete ceva din ea.

  5. Ala

    Sper ca nu s-a inteles din mesajul anterior ca as judeca pe cineva. Este strict parerea mea. Iar daca o mama alege sa nasca acasa, este alegerea ei, insa o alegere care trebuie sa fie informata. De aceea spuneam ca unele povesti par putin ca idealizeaza procesul nasterii, mamele respective probabil ca au citit foarte mult si au facut o alegere informata. Ceea ce nu este valabil pentru toata lumea…

    Sunt de acord ca societatea moderna este responsabila pentru multe probleme inclusiv cele de la nastere. Insa nu conteaza, efectul este acelasi, lumea nu se va schimba, nu vor incepe toti sa manance mai sanatos, sa faca sport, etc. Iar cei care au probleme vor trebui ajutati. Eu cred totusi ca exista si hazard, ca exista accidente, pana la urma cu “accidente” am evoluat ca specie. De exemplu o mama cu un uter septat (de ce s-a nascut asa nu conteaza, poate ca mama ei a expus-o pe timpul sarcinii la elemente nocive de mediu) nu poate sa faca nimic sa isi rezolve problema singura oricat ar manca sanatos, etc. Ea va trebui ajutata…

    Si ai punctat ceva foarte bine, tipul de nastere depinde foarte mult de medic. Daca medicul nu are experienta pe un anumit tip de probleme atunci nasterea poate fi riscanta. Cum ai spus ca a fost cazul tau.

    Si da, in Romania e trist ce se intampla in maternitati. Din mult prea multe puncte de vedere. Eu am o mare frica…sa nu ajung sa nasc prematur intr-o maternitate de stat.

    Ca tot este un site despre nasteri sa iti spun si parerea personala. Eu sunt pro nastere naturala insa nu stiu daca as fi in stare sa o fac. Si nu spun asta din cauza durerilor ci de teama ca s-ar putea intampla ceva rau. Deci probabil ca daca mi-ar spune medicul ca cezariana ar fi o optiune mai buna, probabil ca mintea mea incarcata de hormoni ar alege ce vrea el. Problema mea nu este nasterea ci cum sa ajung pana la nastere, asa ca voi alege medicul care are cea mai mare experienta in sarcini cu risc si probabil voi naste asa cum considera el ca este mai putin riscant pentru mine si pentru copil (oricum sarcina in sine nu va decurge natural si va fi destul de medicalizata, ca e bine, ca e rau…nu stiu…aici cineva a gresit oricum, ca o fi natura, ca o fi mama, ca oi fi eu, nu stiu….). Eu nu consider nasterea ca fiind o metoda de conectare cu copilul, ci un proces strict fiziologic, mult prea complicat…nu stiu ce a avut Natura in cap cand a creat un astfel de proces (ca si intreg procesul de reproducere de fapt :D…suntem niste masinarii mult prea complicate). Dar asta nu inseamna ca pentru alte persoane nu este, depinde foarte mult de ceea ce crezi. Mintea poate face lucruri magice 🙂 si poate fi reprogramata :).

Leave a Reply

Required fields are marked*

13 − nine =