Nastere naturala, Povesti inscrise la giveaway

Nasterea Antoniei [nastere naturala]

Povestea cu numarul 21 care participa la giveaway este povestea Oanei si a Antoniei. Oana este o tanara mamica care a nascut natural si care a avut si ea parte de diverse neplaceri in timpul nasterii precum cot in burta si despartirea de bebelusa in primele ore dupa nastere. Iti multumesc Oana pentru povestea ta!

Antonia s-a nascut intr-o zi frumoasa de toamna, pe 20 octombrie 2010. Imi amintesc cum in ultima luna de sarcina mergeam saptamanal la control si mereu doctorul imi spunea ca mai am 10 zile si iarasi venea ziua de control si iarasi primeam termen 10 zile.

Pana intr-o zi in care domnul doctor mi-a spus ca  am ajuns la 40 de saptamani de sarcina si cum nu e nici un semn ca voi naste ma va ajuta dansul sa ma dilat deoarece urma weekend-ul si dansul nu se afla in localitate si nu puteam risca sa ma apuce durerile nasterii in weekend.

Asa ca am mers intr-o zi de marti si m-a ajutat sa ma dilat si mi-a spus sa merg acasa urmand ca pana seara sau pana a doua zi de dimineata sa inceapa contractiile. Trebuie sa recunosc ca la 3 dimineata (miercuri) m-am trezit cu contractii la interval de 5 minute desi doctorul imi zisese ca vor fi rare la inceput apoi mai dese. Am preferat sa astept pana la ora 8 cand stabilisem sa ne intalnim cu domnul doctor la spital.

Am stat ghemuita in pat pentru ca trebuie sa recunosc ca nu imi reveneam bine dupa o contractie si urma alta. Apoi timp de 2 ore am stat asezata pe toaleta, am fost putin cam inconstienta la faza asta dar a fost singura pozitie care m-a calmat.

Cand am ajuns la spital doctorul m-a certat oarecum cand m-a controlat pentru ca statusem atatea ore fara sa anunt. Deja aveam dilatatie de 5 cm si contractii regulate la 5 min si riscasem sa nasc acasa.

Apoi la spital cand am ajuns nici timp nu am mai avut sa simt contractiile la ce ritm alert am fost supusa. Hai la clisma, hai sa rupem membrana, trimite sotu dupa materialele necesare (pentru ca astea sunt spitalele noastre) si tot asa.

Am cerut si anestezie epidurala iar dupa aproximativ o ora si jumatate de la anestezie asistenta imi zice “Hai mamico, e timpul sa nastem! Ce zi frumoasa pentru nascut!”.

A venit si momentul expulziei. Cu toata anestezia pe care mi-au facut-o, cand cele 2 asistente s-au urcat la propriu pe burta mea si au impins am simtit ca imi ies flacari din fata si ochii din orbite. Mi-au spus ca bebelusa mea a fost lenesa …

Am nascut in cele din urma o superba fetita de 3,510 kg si 50 cm. Restul nici nu a mai contat: expulzia placentei, faptul ca ma taiase. M-a durut enorm doar faptul ca nu am putut sa o strang in brate, doar mi-au aratat-o si au si plecat cu ea.

oana-calusaru-3 - Copy

Am recuperat acele prime clipe pierdute pentru ca tot timpul in care am stat in spital am stat doar cu ea in brate si nu am dormit o ora intreaga!!! Desi totul a fost intr-un ritm alert ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat o fetita superba!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cam asta a fost povestea mea. Oricum am fost multumita pentru ca desi a fost totul programat a decurs conform planului.


Oana are 26 de ani si a nascut cu cateva zile inainte sa implineasca 23 de ani. Inainte de nastere a lucrat la un fast-food pana la 8 luni de sarcina pentru ca a considerat ca se simt bine. Este o fire vesela, optimista si considera ca viata e frumoasa. De cand o are pe micuta Antonia fiecare zi e superba alaturi de ea si sotul ei. Nu isi poate inchipui o altfel de viata. Jobul de mamica i se potriveste perfect.

 

 

 

3 Comments

  1. Oana, vreau sa te intreb tu cum te-ai pregatit pentru nastere?

  2. CALUSARU OANA

    nu pot spune ca m-am pregatit intr-un mod temeinic…adica sa merg la cursuri sau sa fac exercitii…sincer nici timp nu am avut sa imi dau seama cand au trecut cele 9 luni la ce viata agitata duceam…..lucram 12 cu 24,faceam dreptul si eram si anul 2 la o postliceala sanitara…….sincer ideea nasterii m-a speriat ingrozitor dar niciodata nu am adus in discutie cezariana….poate doar daca ar fi fost probleme…..auzisem atatea povesti de la prietene care de cele mai multe ori ma ingrozeau…..in fine….imi amintesc ca nici nu aveam 7luni de sarcina si deja eu aveam bagajul facut pt spital cu hainute spalate si calcate pt bebita mea,un alt bagaj pt mine……luasem deja patut…….primisem f multe cadouri……fizic eram pregatita…psihic cred k nici in momentul in care m-au luat pe brate si m-au urcat pe masa de nasteri nu am fost……..simteam k imi iese inima din piept de emotii,frica…..e pacat k un moment asa frumos din viata unei femei e umbrit de astfel de trairi dar sunt iminente…..si apoi sistemul nostru medical de stat cam lasa de dorit….si cred k f multe mamici sunt de acord cu mine…..recunosc nu m-am pregatit intr-un mod riguros pt nici unul din cele doua momente adica nasterea sau sa fiu mamica…..dar totul decurge firesc in momentul in care te afli pus in fata situatiei!!!

  3. nicola vali

    finutele mele frumoase !

Leave a Reply

Required fields are marked*

1 × 4 =