Cezariana, Nastere la spital, Povesti despre nastere

Cand vrei sa nasti natural si iese o cezariana!

Pe 27 August 2010 urcam pe Saua Strungii in Bucegi pe o vreme insorita. In noaptea acelei zile visam ca o prietena nascuse a doua oara si alta era insarcinata. M-am trezit brusc din vis la 6.15 dimineata exact in momentul cand rasarea soarele din spatele Bucegilor. L-am trezit si pe Cosmin si timp de 20 de minute am urmarit cel mai frumos rasarit pe care il vazusem pana atunci. Eram in vacanta la Moeciu.

Peste cateva zile, ajunsi acasa in Bucuresti, aveam sa aflu ca eram insarcinata. Asa a inceput o noua etapa din viata mea. Am avut o sarcina destul de usoara cu vreo 3 luni de greturi in limite normale in primul trimestru. In total am luat in greutate doar 10Kg si m-am simtit destul de mobila in cea mai mare parte din sarcina. Pe toata perioada sarcinii am fost calma, fericita si optimista. Eram ZEN.

eugravida

Mi-am dorit foarte mult sa nasc natural, fara interventii de nici un fel si alaturi de Cosmin. Am facut impreuna cursuri prenatale, am comandat si citit carti de pe Amazon despre nasteri naturale. Am schimbat medicul pentru ca nu era de acord cu planul meu de nastere. Am facut gimnastica pentru gravide pana in ultima saptamana de sarcina si m-am pregatit pentru a naste cu perineu intact. Cochetam cu ideea de a naste acasa. Dar Diana a vrut altfel. Cred ca stia ea ceva ce eu nu stiam atunci.

Diana a ramas in pozitie pelvina pana in ultima zi de sarcina si avea circulara dubla de cordon ombilical in jurul gatului. Chiar daca medicul cu care urma sa nasc avea multa experienta in nasterile pelvine, de data aceasta nu si-a asumat nici-un risc. Eu sustineam sus si tare ca vreau sa nasc natural si totusi in adancul sufletului meu imi era frica de o nastere pelvina.  Nu eram pregatita suficient. Nu aveam persoane care sa ma sustina in jurul meu. Cu o seara inainte sa nasc vizionam filme pe YouTube cu femei care nasteau bebelusi in pozitie pelvina. Din tot planul meu de nastere singurul lucru care s-a materializat a fost sa vina Diana pe lume atunci cand era ea pregatita.

Seara, pe 5 mai 2011, scriam in jurnal: “Ultima zi din saptamana 40. De acum Diana poate sa se nasca oricand. …. Suntem pregatiti sa vii Diana mea scumpa! Te asteptam cu bratele deschise!”. A doua zi dimineata, pe la ora 8.15 ma trezesc brusc: mi s-a rupt apa. Era o dimineata insorita si placuta de mai. Am ajuns la maternitatea privata la 9.45. Pe drum am inceput sa am contractii usoare cu ceva dureri in zona lombara. Cam atat am experimentat din acea nastere naturala pe care mi-am dorit-o atat de mult. Pe urma a urmat tot ce nu mi-am dorit.

Cand am ajuns la maternitate m-au conectat la aparate sa monitorizeze bataile inimii Dianei si contractiile. A venit medicul si a dat dispozitie sa fiu dusa in sala de operatii. Am indraznit sa ii spun ca am vazut pe youtube femei nascand bebelusi in prezentatie pelvina si ca stiu niste posturi favorabile care m-ar putea ajuta. Si ca eu vreau totusi sa nasc natural! A verificat inca o data ca Diana era in pozitie pelvina si m-a convins in cele din urma sa facem cezariana. Ultimul argument fiind ca la urmatorul bebe ma ajuta sa nasc natural daca astept minim 2 ani. Cu plansul in gat am acceptat sa fac cezariana.

Si uite asa in mai putin de 20 minute Diana se nastea prin cezariana. Nu a respirat din prima. Abia dupa cateva ventilari a inceput sa planga. Acesta a fost marele argument al medicilor (obstretician si neonatolog) cand le reprosam eu mai tarziu ca nu trebuia sa fac cezariana. Am vazut-o pe Diana infasata ca o sarmaluta de la o distanta de 2 metri pentru 10 secunde si pe urma au plecat cu ea repede repede. Cosmin m-a tinut de mana de la inceputul operatiei pana cand l-am trimis sa mearga sa stea cu Diana. Imi imaginam ca o sa faca el ceea ce trebuia eu sa fac: sa o tina in brate, sa ii vorbeasca, sa o linisteasca. Dar nu l-au lasat sa stea decat cateva minute langa Diana, cat sa ii faca niste poze si atat. Pe urma a privit-o de dupa geam.

Eu am ramas in sala de operatii plangand … asa cum plang si acum cand imi aduc aminte de acea zi. In urmatoarele 24 de ore, Cosmin m-a vizitat din 2 in 2 ore la reanimare si eu o vedeam pe Diana din 3 in 3 ore. Mi-au adus-o sa o alaptez prima oara abia dupa 3 ore. Mi-o lasau in brate doar 20 de minute. Iar eu plangeam in rest. Am avut 3 tentative sa ma ridic din pat ca sa demonstrez ca pot sa fiu mutata in rezerva dar au esuat toate. Eram prea slabita si durea prea tare. Abia a doua zi am fost mutata in rezerva. De atunci totul s-a schimbat si am inceput sa simt bucuria de a fi mama atat cat se putea, avand in vedere ca nu ma puteam misca prea mult de durere.

dianasieuinmaternitate

Am stat toti 3 in rezerva pana am iesit din maternitate dupa 3 zile. Cosmin invata sa o schimbe pe Diana si sa ii faca baie. Eu invatam sa o alaptez. O admiram amandoi intr-una si nu ne venea sa credem ca noi doi am putut crea o fiinta atat de frumoasa, atat de perfecta. Am plecat din maternitate increzatori si optimisti ca ne vom descurca sa avem grija de Diana. A urmat o perioada minunata si grea in acelasi timp. O perioada minunata in care Diana ne rasplatea din plin cu zambete si rasete. Noi nu am stiut ce inseamna sa ai bebelus care plange pana pe la vreo 10 luni. O perioada grea pentru ca m-am chinuit mult cu alaptatul pana cand am intarcat-o la un an. Dar asta este o poveste pentru alta data.

Multumesc si sunt recunoscatoare ca am o fetita sanatoasa, vesela, desteapta si minunata. Dar nu ma pot abtine sa nu regret cu fiecare celula a corpului meu faptul ca nu am nascut natural. Oricat am incercat sa ma conving ca asta nu este o tragedie, ca in viata unii oameni au parte de tragedii adevarate si ca eu ar trebui sa fiu fericita ca Diana si eu suntem sanatoase, nu am reusit sa scap de acele lacrimi care imi apar in ochi de fiecare data cand ma gandesc la prima mea nastere. Privind prin ochii celei ce sunt acum, nu cred ca eram pregatita atunci pentru a naste natural cu prezentatie pelvina sau nu. Cu toate cursurile pe care le-am facut si cartile pe care le-am citit, psihic nu cred ca eram pregatita. Imi lipsea ceva. Cum nimic nu este intamplator in viata asta, cu siguranta cezariana aia a avut un rost. A trebuit sa invat o lectie. Lectia mea! Lectie despre ce? Inca nu imi este clar. Dar simt ca ma apropii cu pasi repezi de momentul in care o sa aflu. Si cand voi afla, iti voi spune si tie. Atunci voi privi cu detasare in trecut si ma voi bucura mai mult de prezent.

Aceasta este nasterea mea de poveste. Prima mea nastere si singura in acest moment. Daca tu consideri ca povestea nasterii tale ar putea ajuta alte mamici te invit sa o postezi aici pe site. Detalii despre cum sa postezi povestea ta gasesti aici. Daca tu crezi ca acest articol poate fi util si altor mamici, te rog da share.

Update: La a doua sarcina am reusit sa nasc natural iar povestea o gasesti aici.

profile_photo_small

Sunt o mamica fericita care invata de la o zi la alta sa fie mai buna pentru copii ei. La mai bine de un an de la pornirea proiectului www.nasteridepoveste.ro, am adunat peste 100 de povesti despre nastere si am reusit nu doar sa imi accept prima nastere dar sa si nasc natural la a doua sarcina. Misiune indeplinita! 🙂

 

 

12 Comments

  1. Sfat pentru viitorii tați care intenționează sa fie lângă partenera lor atunci când naște: nu beti energy drink! Nu ajuta decât la viteza cu care va veți invartiti prin camera, in jurul patului.

  2. Florin Lohan o spui din proprie experienta? 😀 Te invit sa publici pe http://www.nasteridepoveste.ro povestea nasterii copiilor tai din perspectiva ta de tata.

  3. Da, din proprie experiența 🙂

  4. Andreea Rusu, imi place mult povestea ta, iar nasterile naturale este un subiect care ma intereseaza si pe mine. Desi nu sunt inca mamica, imi doresc si eu sa nasc natural. Am aflat ca la Brasov si la Cluj-Napoca sunt centre unde se naste si natural. Mi-ar placea sa nasc acolo 🙂 cand va fi momentul 😉

    1. andreea

      Multumesc Raluca! Sunt sigura ca vei gasi multa inspiratie si informatie pe acest site cand vei avea nevoie!

  5. Raluca, si la Constanta, la Maternitatea Isis / Clinica Privata Isis se naste natural, chiar si in apa, din 2009 daca nu ma insel.

  6. Reka

    Citindu-ti din nou povestea , ma identific cu tine si simt impreuna cu tine. Si eu mi-am dorit sa nasc natural si cu perineu intact la prima nastere,dar acele dorinte s-au spulberat. Vina nu este doar a medicilor, nici eu nu eram in tema cu multe si nu stiam sa-mi cer drepturile. M-am lasta pe mana lor. Insa chiar daca am avut si o nastere asa cum mi-am dorit, tot ma doare pt ceea ce am pierdut la primul copil.
    Sunt sigura ca la urmatoarea nastere vei avea bucuria la care ai tanjit de prima data. Dumnezeu sa-ti ajute!

  7. Amalia

    Draga Andreea, aștept cu nerabdare si bucurie sa ne povestesti cum a decurs nasterea celui de-al doilea tau copil. Sper ca aceasta sa fi fost așa cum ți-ai dorit si ca de acum sa poți privi cu detasare in trecut.
    Cu drag,
    Amalia

    1. Multumesc mult Amalia pentru gandurile bune! Pot sa zic ca prin aceasta nastere am razbunat-o pe prima desi nu a fost intru totul cum am visat. :)) Si eu abia astept sa va povestesc. Pana acum nu am reusit sa imi gasesc timp sa public povestea. Dar stiu ca va veni si momentul asta in curand … 😉 Te pup!

  8. Alexandra

    Experienta ta, Andreea, este foarte asemanatoare cu a mea. Si eu mi-am dorit sa nasc natural la prima sarcina, doar ca eu am fost foarte putin informata privind nasterea naturala, procedurile aplicate in maternitati si nu am facut absolut nimic ca sa nasc natural. Am lasat sarcina sa decurga de la sine, considerand ca o nastere este ceva ce vine de la sine si sa nasti natural este ceva normal si firesc. Ulterior am constatat cu dezamagire cat de repede poti ajunge la o cezariana, din motive prea putin justificate, in special in maternitatile private.
    La a doua sarcina am lasat la fel lucrurile sa curga de la sine. Emotiile cele mai mari le-am avut ca am depasit termenul la ambele sarcini si mi-era teama sa nu urmeze o a doua cezariana. Dar bunul Dumnezeu a fost milostiv cu mine si m-a ajutat, mi-a dat oameni langa mine pe care nu ii cunoasteam, dar care au fost niste ingeri ce m-au vegheat. M-au dus exact pe drumul pe care vroiam sa merg si am nascut cum ar trebui sa vina pe lume toti copilasii.
    Iar cezariana nu cred ca a fost o intamplare. Chiar daca a parut o tragedie sau o durere imensa in sufletul meu, eu stiu ca anumite lucruri asa trebuie sa se intample. Noi ca oameni nu gasim mereu raspunsul potrivit si nu ne putem explica anumite dureri si suferinte din viata noastra, dar la un moment dat vom primi toate explicatiile si vom zice: “Doamne, bine ca a fost cezariana, altfel copilul meu murea in burtica”. Sa multumim Domnului pentru copilasii nostri ca sunt sanatosi si sa ne dea si noua intelepciune si sanatate sa ii crestem mari.

    1. Alexandra multumesc pentru gandurile tale! La aceeasi concluzie am ajuns si eu dupa ceva timp! Totul are un rost in viata asta, fie ca ne dam seama sau nu care este acesta. De cand privesc evenimentele din viata mea dupa acest principiu, ma supar/enervez mai putin. 🙂

  9. […] sarcina. Prima nastere a fost o cezariana care mi-a adus multe frustrari si am scris despre ea aici. Sper ca povestile mele si restul povestilor de pe blog sa ajute viitoarele mamici sa fie mai […]

Leave a Reply

Required fields are marked*

sixteen − 16 =