Cezariana, Povesti inscrise la giveaway

Miracol [cezariana]

Urmatoarea poveste participa la giveaway cu numarul 63. Mioara a nascut prin cezariana un baietel chiar de ziua ei acum 7 ani. Nasterea fiului ei este singurul miracol pe care l-a trait Mioara pana acum. Iti multumesc Mioara pentru povestea ta!

 

„Dati-mi un punct de sprijin şi voi sustine intreg Pamantul.” (Arhimede)

 

18 august 2006. Ziua in care cuvintele lui Arhimede Dati-mi un punct de sprijin şi voi sustine intreg Pamantul au capatat sens pentru mine. Alt sens decat al lui Arhimede – dar SENS, semnificatie, continut tangibil si simtibil pana in adancul fiintei mele. Si mai ales SENS fara sfarsit. Ziua in care l-am cunoscut pe fiul meu si astfel toata viata mea de pana atunci, dar si de atunci incolo, a capatat claritate. Ziua in care am capatat forta de a sustine greutatea Pamantului, de va fi vreodata nevoie, doar ca sa nu il striveasca pe el. Ziua in care m-am intalnit cu mine, renascand in trupul fiului meu.

Au trecut ceva mai mult de sapte ani de atunci. Si totusi nimic nu s-a sters.

De fiecare data cand o prietena imi spune ca este insarcinata, imi simt ochii umezi si privirea blanda, fericita ca se mai produce un miracol.

Cum am intampinat eu stirea? Cu teama. Desi nu a fost un accident, teama de necunoscut era in lupta dreapta, de la egal la egal, cu bucuria. As spune mai degraba ca bucuria imi invaluia fiinta, ca ma imbraca pe exterior cu un voal si o citeau cu usurinta oamenii care ma cunosteau bine. Care imi vedeau chipul transformat. Insa in interiorul meu, teama imi domina gandurile. Probabil cea mai puternica dintre frici era sa fie sanatos.

Ecografie cu numarat de degetele – medicul rade intelegator, eu respir usurata.

– Domnul doctor, discutam despre nastere?
– Sa ajungem noi acolo, a zis el zambind.
[…]
– Domnul doctor, nu imi dati un cod de conduita? Ca sunt noua in meserie.
– Ba da. Codul este: tot ce faci, sa faci cu bun simt. Este singura regula – masoara cu ocaua bunului simt toate actiunile tale si nu vor fi probleme.

Il iubesc pe domnul doctor.

Saptamana 37.

– Domnul doctor, discutam despre nastere?
– Ce vrei sa discutam?
– Pai…nasc prin cezariana.
– Da? De ce?

La mine era o decizie luata. Habar nu am de cand. Cred ca dintotdeauna.

– Hai sa va vedem.

Si in timp ce masoara ecografic manute si picioruse, ma intreaba:

– Ce dioptrii ai?…Ne trebuie bilet de la oftalmolog pe care sa noteze clar recomandarea de cezariana. Ne vedem vineri.
– Vineri? Pai, vineri e ziua mea.
– Si?
– Ma gandeam…
– Va fi vineri, crede-ma.

Ziua mea. Ziua lui. Ziua noastra.

In ajunul Nasterii fiului meu, am iesit in oras. Sa sarbatoresc propria-mi aniversare. Si pentru ca oricum nu era rost de dormit.

Dimineata. Fac dus rapid. Bagajul era deja facut. Sora mea mai punea ceva acolo. Sau se prefacea, ca sa nu vad cate emotii avea.

– Ti-ai luat buletinul? Nu uita biletul de la oftalmolog…

Am plecat spre spital. Ma uit uneori in filmuletele realizate atunci, inclusiv in masina. Cat de calmi parem toti. Cat de putini calmi eram fiecare.

– Maternitatea? La etajul 2.

Cumva incep sa merg in reluare.

– Da, cat timp pregatim noi fisa, mergeti sa va schimbati. Data nasterii?
– 18 august…
– Nu, doamna, nu a copilului, a dumneavoastra.
– A mea o spuneam, 18 august 1977.

Recoltare de analize. Asteptare.

– Mai dureaza mult?
– Domnul doctor e intr-o nastere.

Asteptam si nu vorbim. Eu, sora mea, tatal copilului meu.

– Gata, mergeti la etajul 1, va preia cineva de acolo.

Ne pupam in graba. Si parca nu mai simt nimic.

Nu m-am gandit nici macar o secunda la nastere ca la o interventie chirurgicala. Nu m-am temut nici macar o secunda de consecinte asupra mea (anestezie, taietura, etc.). Cumva aceasta parte nu exista. Robotic, am facut ce mi s-a spus. M-am asezat pe masa de operatii in pozitia corespunzatoare pentru anestezie. Rahiperianestezie cu amplasarea cateterului. Imi amintesc doar o oarecare durere. Asa, prin ceata, era atat de putin important…Medicul anestezist imi spune sa ii semnalizez orice moment in care simt ca ceva nu e in ordine.

Fetele mascate ale tuturor ma derutau. Nici nu mai stiam care e doctorul meu. Sau poate eram eu derutata de mine, nu de ei. Cand mi-a vorbit, l-am recunoscut. Calm, sigur pe tot ce facea.

– Acum o sa apas putin…gata…

Gata ce? De ce nu se aude nimic?

Emotiile ma stranguleaza. Incerc sa ii spui anestezistului, dar nu mai am voce. Isi da seama, imi pune o masca de oxigen.

Aud. Plange. Respir. Lacrimile imi curg in voie. Sunt fericita.

– Cine are gropita in barbie?
– Tati, zic eu cu voce stinsa.

Si il vad. Mai mult il simt. Il pup o secunda. Ce ciudat e imbracat. Asta mi-a trecut atunci prin minte. Niste scutece colorate.

– Gata, mami, il vezi mai tarziu.

Mami? Cine, eu? Eu.

Ne-am intalnit peste cateva ore. Era facut dupa chipul si asemanarea mea. Am avut instantaneu un flash cu mine, foarte foarte mica. Stiu ca nu mi s-a parut pentru ca si sora mea, care este mai mare, a vazut la fel.

mioara-soldan-2

Sa povestesc despre nastere in altfel de cuvinte nu stiu. Proceduri medicale, interventie chirurgicala, manevra, competente si necompetente spitalicesti, scor Apgar – cred ca asta va trebui sa fie alta poveste. Cu alt titlu. Poate Cadre medicale si Spitale. Poate Proceduri medicale si proceduri umane. Poate Les fleurs du mal

Dar cu siguranta nu va contine cuvantul Nastere.

Nasterea fiului meu e zi sfanta. Nu incape in ea decat frumos. Stiu ca nimic nu a mai fost la fel in cei 36 de ani ai mei. Stiu ca este singurul miracol pe care l-am trait si care da semnificatie cuvantului minune.

Stiu ca, daca as scrie un dictionar de sinonime, la miracol as scrie sinonim nasterea.

 

mioara-soldan-1

“Mama, femeie, traducator, bucatareasa, scriitoare, cleaning lady, om – cam acestea ar fi rolurile pe care le detine Mioara. In fiecare zi. Ma bucur ca pot fi toate si fiecare, rand pe rand. Ma bucur ca, desi sunt mama singura acum, intelepciunea ma viziteaza uneori si imi spune ca daca nu traiesti tu viata cum alegi, te va trai ea, dupa bunul ei plac. Este ceea ce imi doresc sa inteleaga cat mai multi oameni, femei sau barbati, de aceea am ales sa scriu despre stima de sine, dar si despre dependenta emotionala, pe blogul meu www.celalalteu.ro.”

 

3 Comments

  1. Ioana Lazarescu

    Ce desen frumos si ce ce frumos ai povestit

  2. simona

    foarte frumos ai descris momentul nasterii e intradevat un miracol …dar totusi as vrea sa te intreb de ce ai ales cezariana?

    1. Multumesc pentru aprecierea scrierii 🙂
      De ce cezariana: a fost o alegere facuta pe la 20 de ani cand am auzit pentru prima data ca, in cazul unor probleme oftalmologice serioase, preexistente nasterii, travaliul poate complica destul de mult lucrurile. Am ales in sensul ca de atunci cumva am decis, nasterea a fost 9 ani mai tarziu 🙂
      Medicul mi-a cerut diagnosticul. Nu a existat opozitie din partea lui (in baza recomandarii clare a oftalmologului), desi obstetricianul meu este printre putinii medici despre care stiu sigur ca nu face cezariana pe banda rulanta.
      Atunci, inainte de nastere, nu m-am mai interesat cu precizie care erau probabilitatile de complicatii ale vederii. In mintea mea lucrurile erau clare de multi ani, asa ca acum a fost doar momentul aplicarii.

Leave a Reply

Required fields are marked*

one × four =