Cezariana, Povesti inscrise la giveaway

Mi-am dorit din tot sufletul o nastere normala [cezariana]

Urmatoarea poveste participa la giveaway cu numarul 59. Elena si-a dorit mult sa nasca natural dar dupa un travaliu augumentat cu oxitocina au aparut complicatii si atunci s-a ajuns la cezariana. Iti multumesc Elena pentru povestea ta!

Povestea mea incepe in data de 18 august 2012, o dimineata de sambata. Ne-am trezit de dimineata eu si sotul meu, eu am ramas in pat uitandu-ma la televizor la “nasteri naturale” pe un post international de tv. Intre timp sotul meu a plecat ca a avut putina treaba, iar eu am inceput sa imi fac de lucru prin casa.

Cam in jurul orei 10 dimineata am intrat la toaleta unde am observat ca am pe slip o pata de sange cam cat o lingurita. Din acel moment au inceput emotiile. Nu mai aveam stare, simteam ca nu imi mai gasesc locul, ma invarteam prin casa. Mi-am sunat sotul si a venit intr-un suflet crezand ca nasc atunci, chiar daca eu i-am explicat sa stea linistit ca de la “pierderea dopului” si pana la nasterea propriu-zisa pot trece zile.

Cu toate astea inima mea o luase razna, aveam emotii mai ceva ca in ziua nuntii, pur si simplu nu stiam ce sa fac si cum sa fac. Imi doream sa nasc repede si sa il tin in brate. Chiar daca semnele au aparut mai devreme cu o saptamana si o zi pana la implinirea celor 40 saptamani, eu ma asteptam sa vina asa devreme. Am simtit pur si simplu ca asa va fi.

In jurul orei 13 am ajuns la medic, ne-a spus ca voi naste cel tarziu pana luni dupa cum se prezinta colul, copilasul era bine, la eco arata 3,560 grame. Ne-am intors acasa linistiti si cu contractii cand si cand. Mi-am pregatit absolut tot ce aveam nevoie si am asteptat sa treaca ziua.

Seara in jurul orei 21 au inceput contractii mai puternice si mai dese, dar neregulate. Am asteptat linistita, dupa ce doctorul mi-a recomandat sa iau NO-SPA caci cica ar inmuia colul si ar ajuta dilatatia. Am luat la interval de 3 ore cam 2 pastile, iar durerile au persistat.

In jurul orei 23 aveam contractiile regulate, mi le-am cronometrat cu telefonul: 1min:20sec, 1min:10sec, 1min:30sec, 1min fix…etc. M-am ridicat din pat, fara sa-l deranjez pe al meu sot care dormea linistit, m-am dus la baie am facut un dus cu apa calda (calmeaza durerile – care devenisera destul de puternice atunci), m-am epilat – sa fiu si pregatita de cezariana in caz ca nu vrea sa vina natural. Apoi am iesit, m-am imbracat si mi-am trezit sotul linistit “trezeste-te ca mergem la spital” dar incercarea de a nu-l panica nu a mers, ca el a sarit ca ars.

Am sunat dr si i-am zis ca ma duc la spital. Am ajuns la ora 00 fix la spital. Am asteptat, intre timp durerile au devenit insuportabile, am intrat la control si mi-au zis “colul e sters doar jumatate”. OMG a fost reactia mea. Ptr cele care nu inteleg eu aveam dureri de ziceam ca nasc, iar colul meu nu avea dilatatie deloc. Am ascultat inima copilasului si era bine, se pregatea sa vina pe lume.

Intre timp m-a dus in salon, mi-a pus cateter, mi-a injectat NO-SPA si anestezia si pana la 4 dimineata am simtit durerea cam la 40 min de la anestezie. Adica trecea efectul foarte repede al anestezicului si timp de 30 min – 40 min, uneori o ora pana isi facea efectul cel injectat din nou, simteam travaliul fara niciun fel de anestezie: dureri de imi venea sa musc din … nu stiu… ce prindeam pe acolo, pur si simplu nu puteam rezista, ma inconvoiam de durere.

Ce ma linistea era ca aveam un aparat montat si ii auzeam in permanenta inimioara, iar cu fiecare contractie bataile inimii lui urcau si pana la 190bpm-200bpm, deci incerca saracutul sa iasa dar pe unde daca mami avea dilatatie 4cm. Si uite asa pana la 8 dimineata cand intr-un schimb de tura de asistente, s-a gasit o doamna sa-mi dea drumul prea tare la ocitocina / oxitocina sau cum s-o numi si am facut o contractie de 5 min.

Adica a stat burtica incordata 5min, inimioara lui bebe a inceput sa scada in intensitate, toti doctorii si asistentele in jurul meu nu stiau ce sa-mi mai faca. Cand a ajuns la 70bpm am intrat in panica, mi-au injectat adrenalina si si-a revenit destul de repejor.

Am ajuns la dilatatie 7cm la ora 9 dimineata si STOP … adica pana aici. Din momentul in care am avut acea contractie colul meu s-a inflamat si nu s-a mai dilatat deloc. In jurul orei 10:30 dr m-a intrebat daca mai rezist, i-am zis ca da … dar copilasul meu? Iar el mi-a raspuns: “Un travaliu lung este un stres pentru un copil, mai ales dupa acest soc este riscant pentru sanatatea copilului”.

Si atunci am luat decizia care mi-a rupt sufletul in doua dar pe care nu o regret pentru sanatatea copilului meu: “Faceti-mi Cezariana!”. Am intrat la cezariana unde nu am simtit decat cum ma bruscau in sus si in jos in incercarea de a scoate copilul si cum se zgaltaia masa cu mine si stiu doar ca baietelul meu a iesit la 11 fix duminica 19-august-2012 si a inceput sa planga imediat cum l-au scos. A luat nota 10!

elena-georgescu-1

 

Iar eu plangeam in continuu de emotii si de fericire … nu va pot descrie ce sentiment de implinire si cum mi-a fost pur si simplu invadat corpul de iubire, fericire si emotie cand mi l-au lipit de fata iar el dupa atata plans s-a oprit brusc. L-am pupat si i-am zis cu lacrimi in ochi “bine ai venit iubirea lui mami! Te iubesc mult de tot dragostea mea mica!”,

Apoi mi l-au luat si m-am trezit dupa cateva ore. Nu dormisem toata noaptea si chiar inainte sa intru la cezariana dr radea de mine caci din cauza oboselii pur si simplu nu mai puteam lega cuvintele (eram cum s-ar spune beata de oboseala – nu cred ca am fost vreodata in halul asta de obosita).

Cand m-am trezit eram intr-o camera cu alte 2 doamne si a aparut si sotul meu care m-a sarutat pe frunte si mi-a multumit cu un buchet de flori. Apoi nici nu mai stiu ce ora era cand mi l-au adus sa-l alaptez. Ce sentiment! Nu se poate compara cu nimic in lumea asta implinirea pe care o simti cand iti alaptezi copilul.

elena-georgescu-2

 

Baietelul meu s-a nascut la 39 saptamani cu 3,500kg prin cezariana, dupa o incercare esuata de a naste normal. Au fost cele mai fericite momente din viata mea, pe care le voi purta vesnic in suflet cu aceeasi emotie ca in acea zi. Chiar si acum cand v-am scris aceste randuri am avut aceleasi lacrimi si emotii …

Cat despre mine, am fost o mamica insistenta. Mi-am dorit din tot sufletul o nastere normala, doar ca nu m-am asteptat la niste dureri insuportabile, pentru ca in general sunt rezistenta la durere de intensitate mare. A fost mai mult decat m-am pregatit sa duc, si totusi, am incercat sa ma duc la spital cat mai tarziu, in ideea ca: sa nu stau la pat in travaliu, sa ma duc cand am deja dilatatie – dar nu a fost sa fie.

Poate ca nu am fost destul de documentata, poate ca m-a obsedat nasterea naturala incat stresul a fost prea mare ptr corpul meu oricum nu regret ca am facut cezariana la momentul potrivit si nu am ajuns ca o buna prietena de-a mea, sa nasc copilul cu probleme, doar din incapatanarea de a naste normal.

elena-georgescu-3
Elena este o mamica si o sotie foarte fericita si implinita. Baietelul ei, Razvan, a fost un copil foarte dorit si asteptat mai bine de 2 ani. In prezent nazdravanul ii ocupa tot timpul cu prostioarele pe care le face zilnic. Se bucura de fiecare lucru nou, de fiecare sunet si de fiecare cuvintel pe care incearca sa il imite.

 

 

2 Comments

  1. Lacramioara

    Foarte emotionant draga mea surioara! Pacat ca la un spital privat unde platesti o avere pentru o nastere, se intampla asemenea greseli de neiertat!

  2. Elena

    Da, asa este…dar nu avea de unde sa stie asistenta cat suporta corpul meu. A facut un “test” si asta a fost. Important este sa nu treaca si altii prin asemenea neplaceri.

Leave a Reply

Required fields are marked*

3 × two =