Nastere la spital, Nastere naturala dupa cezariana (NVDC), Nastere naturala medicalizata, Povesti despre nastere, Uncategorized

Ma simt atat de femeie! [nastere naturala medicalizata, NVDC]

Am reusit NVDC-ul fetelor! Partial acasa, partial la Filantropia. Inca ma adun sa-mi revin, sa procesez … sunt inca intr-un tzunami intreg de emotii si oboseala si nici nu stiu ce sa va povestesc. 🙂 Pe scurt am reusit vaginal, nu si natural 100 % cum mi-as fi dorit pentru Minolika mea.

Am avut un travaliu total diferit de primul, pornit spontan cu eliminarea dopului si ruperea membranelor. Asadar, a inceput intens direct … dupa vreo 12 ore, eram cu 3-4 cm dilatatie … mosica mea draga mi-a sugerat sa ma intind sa dorm ceva ca o sa mai dureze. Pana in acel moment, doar in picioare am stat, era singura pozitie in care putem gestiona contractiile. Am incercat, dar acele 3 contractii duse la orizontala mi-au taiat filmul, cred ca ma si speriasem putin de am tipat in perne, asa ca imediat m-am trezit ca draguta mea eliminase meconiu ceea ce nu era un semn bun … mi-am zis ca oricat mai dureaza, stau in picioare si ma rugam sa nasc rapid.

Pana la 8 cm ajunsesem in scurt timp si deja simteam ca ma ia cu impins, care apropo – desi peste tot este descris ca si sentimentul de scaun, de constipatie – eu am asociat cu reflexul de voma. Efectiv incontrolabil si involuntar, simteam cum se impinge singura sa iasa fara sa fac eu nimic … mosica striga sa ma mai tin ca nu-s dilatata complet, sa nu rupem colul, dar eu efectiv nu mai puteam controla nimic, corpul meu o scotea afara … mosica monitoriza bataile inimii (grija si emotii dupa ceva lichid verde eliminat) si cateva reprize ne-au dat emotii, asa ca, desi eram pe ultimul metru de a reusi acasa, am plecat la spital … pe drum, eu ma rugam sa nasc in masina, impingeam deja si eu cat puteam, dar n-a fost sa fie.

Pe la 21:00 am ajuns la Filantropia si la 21:50 s-a nascut Minola noastra de 3500 g. Aici mi s-a rupt iar filmul. E clar ca am inca o fobie si o karma cu spitalul, efectiv nu mai sunt eu dupa ce calc pragul unui spital. :(( Problema a intervenit la placenta, din punctul meu de vedere s-au cam grabit, dar nu mai stau acum sa judec si sa analizez. Pentru mine nu mai conta altceva in acele momente. Aveam lacrimi de bucurie pentru ca REUSISEM ! Ma simteam atat de puternica si implinita… Pe scurt, medical, mi s-a facut anestezie generala (asa cred) dupa oxitocina – si s-a extras manual cu chiuretaj si tot pachetul, hemoragie, epiziotomie…

elena_cimpoesu_2

Aseara, practic am fugit din spital. Acasa si peretii ma ajuta sa-mi revin, acolo ma stingeam cu fiecare ora care trecea.
Despre Filantropia – barbatii raman de aur, femeile mult mai agresive. Cu doctorul Iancu George, atat cat am interactionat – il recomand cu drag. Si-a pastrat calmul si bunul simt, chiar daca eu tot refuzam orice interventie si tratament.

In rest, cu bune si cu rele, raman recunoscatoare Universului pentru reusita asta, chiar daca incompleta. Am o lista intreaga de oameni carora va trebui sa le multumesc – sotului meu, pentru toata sustinerea no matter what (nu s-a lasat convins de data asta nici macar cu transfuzia de sange care vroiau sa mi-o faca), mosica mea de aur si prietenei mele care a facut febra musculara de la cat am chinuit-o in travaliu (fara ele 2 n-as fi reusit), Dittei Depner pentru cursurile ei si setea care mi-a deschis-o pe drumul informarii perinatale.

Chiar daca-s rupta in c.. de’a dreptul, ma simt atat de FEMEIE ❤️❤️❤️ Mai intrebati voi ce va intereseaza, mintea mea e la furat curent acum. 🙂

 

elena_cimpoesu_1

 

Eu sunt Elena, am 2 copii, sunt antreprenor si imi place sa traiesc constient orice aspect si moment al vietii, o nastere constienta – era unul din visele mele.

 

 

Leave a Reply

Required fields are marked*

twelve − eight =