Nastere naturala, Povesti inscrise la giveaway

La mine timpul trecea cu totul si cu totul altfel [nastere naturala]

Povestea Seldei participa la giveaway cu numarul 61. Selda a avut norocul sa aiba o nastere rapida si nu foarte dureroasa. Desi a nascut intr-o maternitate de stat a avut o experienta frumoasa. Iti multumesc Selda pentru povestea ta!

Ce ma bucur ca am ocazia sa va pot povesti ce experienta minunata am trait. Stiu ca nu intelege nimeni mai bine decat voi, care ati trecut prin asta.

Povestea noastra a inceput in toamna anului trecut, cand intr-o zi de sarbatoare am primit cel mai frumos cadou : un test de sarcina pozitiv. Sarcina a decurs extrem de usor, fara absolut nici un fel de simptom. Insa ultimele 7 saptamani a trebuit sa le petrec la pat pentru ca aveam deschidere de col.

Doctorul nostru, un doctor minunat de altfel, m-a incurajat sa am.o nastere naturala, ceea ce imi si doream. Ma informasem foarte mult despre nastere, atat despre cea naturala cat si despre cezariana. Imi doream sa fiu pregatita psihic pt cezariana  chiar daca nu mi-o doream dar eram constienta ca orice se putea intampla si planurile se puteau schimba. Nu sunt negativista de fel, dar prefer sa iau in calcul toate posibilitatile.

Si uite asa, pe data de 4 iunie, la 38 saptamani de sarcina, m-am trezit ca mi-a cazut dopul gelatinos.  L-am sunat pe dl doctor si mi-a zis sa vin la spital. Sotul meu era foarte relaxat, probabil pentru ca eu neavand nici o durere nu constientiza ca bebe al nostru s-a hotarat sa vina. Am fost internata, mi s-a facut un control si s-a decis sa fiu tinuta 2 zile pentru observatii. Eu nu am mai fost niciodata internata in spital si chiar nu imi convenea deloc sa  stau acolo. Imi doream sa nasc cat mai repede ca sa nu stau degeaba internata. 🙂

Pe parcursul zilei mi s-au facut analize, controale si eu in continuare nu aveam nici o contractie. La un moment dat parca incepuse ceva, dar o durere f usoara undeva la 20 minute. Sotul,din pacate, nu a putut sta cu mine in salonul de gravide. Regula spitalului ….

Dupa vreo 11 ore de la internare, surpriza mare, mi s-a rupt apa. Eeee si atunci a inceput distractia! L-am chemat pe sot de acasa, mi-am chemat medicul care, saracul, era in concediu. Mi s-a facut clisma. Eram terifiata de ideea asta , dar am constatat ca nu e chiar atat de rau. Si apoi mi s-a pus o perfuzie cu ceva pentru dilatare. Si abia atunci au inceput contractiile.

Am fost luata in sala de nasteri unde statea cand sotul cu mine, cand mama. Dupa vreo 2 ore au inceput contractiile alea serioase. 🙂 Imi cronometram fiecare contractie cu ajutorul unei aplicatii pe telefon. Asa le-am ajutat si pe asistente care nu trebuiau sa ma mai intrebe din cate in cate minute vin contractiile, se uitau pe telefonul meu. Tehnologia asta … 🙂

Moasa incepuse sa se supere pe mine ca ma stramb de durere cand eu nici macar nu am intrat in travaliu si ca e doar un travaliu fals pt ca mie nu mi se intarea burta. Va dati seama ce era in mintea mea. Daca ala era travaliu fals, oare cel adevarat cum e? Imi si promisesem mie ca nu imi fac epidurala.

Dar din fericire moasa gresise. Dupa vreo 40 minute am simtit deodata bebele iesind. Acela a fost singurul moment in care am tipat. Dupa ajutor, pentru ca exact in momentul ala eram singura. Si atunci a inceput o agitatie in jurul meu.

M-au ridicat sa ma puna pe masa de nastere si aveam impresia ca o sa cada bebele. 🙂 Expulzia a durat undeva la 10-15 minute, asa mi s-a spus pentru ca la mine timpul trecea cu totul si cu totul altfel. Se masura in contractii, impingeri si respiratii. 🙂

Initial imi doream sa fie sotul langa mine in sala de nasteri, dar nu s-a putut. Adica in momentele alea, chiar daca era langa mine, nu l-as fii observat. Sala de nasteri oricum era plina de asistente, infirmiere. Pe care abia la sfarsit le-am vazut. Doar pe una din ele le-am simtit mangaindu-ma pe cap. Simteam o mana calda care parca imi dadea putere, liniste.

Dupa cateva impingeri mi-am vazut puiutul. Un pui de om alb ca varul de 3.1 kg si 50 cm. L-au dus imediat la nou nascuti.

noman-selda-2

Bineinteles ca mi s-a facut epiziotomie care mi se parea ca nu se mai termina. Nu ma durea de loc, dar ma plictisisem. Vroiam sa ma duc in rezerva mea, sa stau cu sotul si printisorul nostru Eren. Abia dupa 2 ore mi l-au adus in rezerva si cum l-am pus la piept a si inceput sa suga, mititelul de el.

5 zile am stat internati si sotul a stat zi si noapte langa noi. Si eu m-am refacut destul de repede. Taietura ma durea dar ma descurcam sa ma misc, ba chiar sa alerg.  Si sanii ma dureau de la ragade. Nici cu burtica nu am ramas deloc. Asadar am fost o norocoasa. Nu am avut un travaliu lung, nu m-am dat cu capul de pereti de durere si cel mai important, Erenica al nostru e sanatos tun.

Chiar daca am nascut intr-un spital de stat, am avut parte de o experienta atat de frumoasa, Ceva de neuitat. Da, au fost si parti mai putin placute: nu l-au lasat pe sot langa mine in salonul de gravide, nu m-au lasat sa port chiloti, asistentele nu erau chiar toate amabile si dragute, nu mi-au lasat puiul imediat sa il alaptez, nu m-au lasat sa folosesc hainutele sau scutecele aduse de acasa. Dar toate astea se uita cand te vezi in brate cu o minune.

Acum bebe are 5 lunite si este un grasunel exclusiv alaptat.

 


Selda are 26 ani, este casatorita de 2 ani si locuieste in Valu lui Traian, Constanta. 

 

 

 

Leave a Reply

Required fields are marked*

5 × five =