Nastere la spital, Nastere naturala, Nastere naturala nemedicalizata, Povesti despre nastere

Iubirea ne da putere [nastere naturala nemedicalizata]

Zelah a nascut natural fiind sustinuta in timpul travaliului de mama ei si de o moasa extraordinara. Insa mai mult decat sustinerea primita, eu cred ca atitudinea ei pozitiva a fost cheia reusitei. Modul in care gandim ne creioneaza de cele mai multe ori drumul in viata. Citeam in cartea Hypnobirthing a Mariei Mongan ca “Omul bolnav se plange mereu cand il doare ceva in schimb omul sanatos nu se plange niciodata. Saracul se plange mereu ca nu are bani dar bogatul nu se plange niciodata.” Gandurile noastre, constiente sau inconstiente, pot atrage in viata noastra oamenii care sa ne ajute sau din contra, oamenii care sa ne impiedice in a obtine ceea ce ne dorim. O atitudine pozitiva si o informare riguroasa poate face diferenta intre nastere naturala si cezariana. Iti multumesc Zelah pentru povestea ta!

In data de 4 Ian 2013 am devenit cel mai fericit om de pe pamant. Am aflat ca voi fi mamica, iar bobita mea de orez avea deja 3 saptamani. Din prima secunda am pornit pe acel drum magic, doar cu ganduri pozitive. Se spune ca nu devii mama la nastere ci devii mama in primele saptamani de viata a puiului tau. Eu una nu cred in asta. Am devenit mama din prima secunda, primul moment in care am devenit insarcinata. In cele 9 luni de sarcina am dezvoltat o relatie cu fiica mea care nu poate fi descrisa in cuvinte.  Stiam ca nu voi fi singura niciodata, cat voi trai (nici dupa, deoarece dragostea pe care o port in suflet pentru fiica mea ne uneste etern).

Am stiut ca voi naste natural, am evitat complet oamenii care imi recomandau cezariana “ca e mai simplu pentru tine, nu te chinui”. Am vrut sa aflu cat de puternica sunt eu ca om, ca femeie. E un proces atat de frumos si de emotionant, nu vroiam sa dau cu piciorul la o minune pe care natura mi-a oferit-o.

Desi totul a fost mai mult ca perfect pe parcursul sarcinii, in saptamana 38 am aflat ca s-ar putea sa am colul uterin orientat posterior. Fiind prima sarcina, atat medicul cat si eu am neglijat acest lucru, crezand ca isi va reveni la forma normala in momentul travaliului.

Inca din luna a 4-a de sarcina am discutat cu doctorul meu despre dorinta mea de a o avea pe mama langa mine in momentul nasterii. Ea este singurul om la care e suficient sa ma uit in ochi si imi da putere. Am decis ca partenerul meu de viata sa fie si el prezent atat cat il tin puterile. Si-a dorit mult sa fie prezent in sala de nasteri, desi e mai sensibil. Dar sa stiti, oricat de puternica a fost mama, am citit in ochii ei, pe langa iubire, si frica. O frica  pe care, poate, o voi simti si eu la randul meu. O frica pentru copila ei care are de adus pe lume o viata.

La ora 11.47 pm pe data de 14 sept micuta mea bucurie s-a decis ca e timpul sa ne intalnim. Si-a anuntat pornirea cu o intepatura puternica in zona inferioara a abdomenului meu. Am stiut.  S-a rupt apa si am pornit spre clinica. Pe drum, tatal meu coplesit de emotii intreba daca poate sa faca ceva. I-am raspuns simplu: “Te iubesc! Vine Mica”.

Ajunsa la clinica putin peste ora 12 noaptea au inceput sa ma cuprinda emotiile. Desi nu aveam dureri stiam ca urmeaza sa fac pasul suprem. Sa dau nastere fetitei mele. Mintea mea era axata doar pe un singur lucru “Cum sa imi ajut puiul sa se nasca cat mai usor?”. Pe tot parcursul sarcinii, telul meu era sa fac tot posibilul sa nu ii fie ei greu. Dupa 6 ore de travaliu, peste care am trecut cu dureri, dar cu curaj, ma gandeam cat de greu si cat de speriata poate fi micuta mea. Trebuia sa fiu pozitiva si sa ma concentrez. Zis si facut.

Cel mai mare ajutor l-am primit din partea moasei si a mamei. Am ascultat, am respirat, si am dat din cap in semn de aprobare si am respirat, si am inchis ochii si am impins … si tot asa de vreo … nu am numarat, credeti-ma. “Haide ca se vede parutul blond, inca odata!” La auzul cuvintelor din gura moasei, am impins inca odata si am izbucnit in plans. Era o adrenalina si o emotie care simteai ca te coplesesc dar defapt iti dadeau putere. Mi-am adunat tot aerul din salon am inchis ochii si dupa doua impingeri am auzit cel mai frumos sunet din lume. Vocea fericirii mele.

Intr-o fractiune de secunda fetita mea era asezata la pieptul meu tinundu-ma de deget. Am plans. Vroiam sa o tin o vesnicie asa. Dar stiam ca avem tot timpul din lume sa ne iubim. Trebuie sa mentionez ca fara ajutorul moasei, nu reuseam sa duc pana la capat nasterea naturala. A fost ghidul meu spre fericire, a fost omul care m-a salvat. Desi am avut complicatiile legate de colul orientat posterior, ea a avut incredere in mine si m-a considerat puternica si demna de o nastere naturala. Nu voi uit niciodata vorba ei “Ajuta-ma sa te pot ajuta”. Iti multumesc din suflet.

zelah-waldman-3

Dupa cateva minute bune, in care eu eram inca plina de adrenalina m-au condus in camera mea unde am alaptat linistita cu partenerul, mama si tata langa patul meu. In aer plutea o fericire contagioasa. Parca toata lumea se schimbase si noi … nu mai eram la fel.

Fetita mea are acum 6 luni si 2 saptamani. E exact cum am visat-o seara de seara cand era in burta mea. Suntem cei mai fericiti si abia astept sa o iau de la capat.  Pentru mine a fost cea mai frumoasa experienta a vietii. Atata timp cat esti pozitiv si crezi in tine, orice e posibil. Stiu ca e greu de crezut si nu doresc sa dau sfaturi, dar am dorit sa impartasesc din fericirea mea si sa spun mamelor: Sunteti mai puternice decat credeti! Iubirea pentru puii nostrii ne da putere.

 

zelah-waldman-1Ma numesc Waldman Zelah, am 23 de ani si sunt mamica unei minuni de fetita pe nume Hess Ayla. Acum are 6 luni si 3 saptamani. Am studiat in Anglia 4 ani, la Cambridge si am revenit acasa sa nasc si sa fiu alaturi de familie. Tatal fetitei este partenerul meu de viata de mai bine de 8 ani. Am crescut impreuna si de mici indragostiti ne-am dorit un copil. Desi nu a trecut mult de la nastere abia asteptam baby nr 2, 3 etc. Momentan ne bucuram de fiecare secunda minunata pe care ne-o ofera viata! Scriu despre calatoria noastra in trei pe  http://bibusch.wordpress.com/ .

 

 

3 Comments

  1. Zelah, felicitari pentru bebe! Sa fiti sanatosi!

    Permite-mi te rog sa te intreb cateva lucruri:

    1. Cum te-ai pregatit pentru nastere?

    2. La ce clinica ai nascut?

    3. S-a intervenit in vreun fel in travaliu? Gen: rupere de membrane, epidurala, oxitocina, perfuzii etc?

    Multumesc,
    Andreea

  2. Zelah

    Buna Andreea,
    1. pentru nastere m-am pregatit prin exercitiile de rigoare, cele Kegel m-au ajutat mult. Multe activitati, am fost foarte activa pana in ultima clipa.m-am documentat si am incercat sa raman cat mai pozitiva posibil
    2. am nascut la clinica Gyoprax din Satu Mare. Le multumesc din suflet pentru tot. si Ne e or de ei 🙂
    3. A fost in adevaratul sens natural. Am primit un calmant intravenos dupa 18 ore de la nastere, pentru a ma putea odihni…desi aveam toata energia din lume 🙂
    O seara minunata si iti multumesc.

  3. Este minunat ca ai avut parte de o nastere cu adevarat naturala. Este cea mai sanatoasa si pentru mama si pentru bebe.

    Cum ai perceput contractiile? Ca o presiune sau ca ceva dureros? Ce te-a ajutat sa le faci fata? Respiratie, pozitii, masaj etc?

    Ti-a fost frica vreun moment in timpul travaliului? Daca da cum ai trecut peste si ai simtit atunci contractiile mai dureroase?

Leave a Reply

Required fields are marked*

eleven − 4 =