Cezariana, Nastere la spital, Povesti despre nastere

Gandul la fetita mea mi-a dat putere sa fac imposibilul posibil [cezariana]

Dupa ani de incercari, Naomi a ramas insarcinata atunci cand a renuntat la orice tratament si orice asteptare. Naomi a nascut ambii copii prin cezariana din motive medicale, primul in Romania si al doilea in Germania. A doua oara experienta nasterii a fost mult diferita. Sotul a fost alaturi de ea in timpul operatiei iar copilul i-a fost pus pe piept, piele pe piele, imediat dupa ce i-a fost taiat cordonul ombilical si l-a alaptat din prima. In plus la doar 2 ore dupa operatie s-a ridicat dorindu-si foarte mult sa se recupereze cat mai repede! Intradevar, copii nostrii ne dau putere sa facem ceea ce nu credeam ca putem sa facem. Naomi iti multumesc pentru povestea ta!

E ceva timp de cand doresc sa impartasesc cu cat mai multa lume experienta nasterii fetitei mele si ma bucur ca am gasit acest site, e minunat.

Am doi copilasi absolut superbi, un baietel de aproape 4 ani si o fetita de 2 luni ambii nascuti prin cezariana. Am sa povestesc pe scurt despre prima cezariana. Mi-am dorit un copil enorm insa problemele de sanatate pe care le aveam nu mi-au permis sa raman insarcinata fara tratamente. Din pacate dupa 3 ani chinuitori de tratamente, de durere, de neputinta, de scarba de tot, de neputinta ca toti din jurul meu aveau deja un copil sau nasteau deja al doilea, bebele meu se lasa asteptat.

Ajunsesem in punctul in care fizic nu mai puteam sa ma mai indop de hormoni si alte minuni iar ginecologul imi spusese ca ultima sansa ar fi o fertilizare sau o inseminare. La auzul acestor vesti am spus ca momentan nu mai imi doresc nimic, vroiam doar sa ma regasesc si sa ma refac dupa toate tratamentele si tot chinul, asa ca am lasat totul deoparte.

Apoi cand m-am asteptat mai putin, cand nu ma mai gandeam deloc la bebe am ramas insarcinata, natural. Ceva se produse in corpul meu, am ramas insarcinata dupa 4 ani de incercari. Sarcina asa cum s-a lasat asteptata a fost de la inceput f grea, cu risc de avort. De la 4 luni de sarcina am inceput sa am contractii si am stat mai mult prin spitale. Deja eram satula de spital insa dorinta de a duce pana la capat sarcina a fost mai presus de tot si dorinta de a avea un bebe invingea totul, orice durere. Am fost in eminenta de avort pana in 7 luni, apoi mi-au descoperit ca am preemclampsie severa, au urmat alte saptamani de spitalizar ,si altele de repaos total la pat acasa.

La 39 de saptamani fix, intr-o dimineata mi s-a rupt apa. Dupa 2 ore m-am prezentat la spital unde era si medicul meu care a confirmat acest lucru. I-am spus ca vreau sa nasc absolut natural fara injectii fara nimic. Asa am si incercat. Am stat intr-un salon in care stateam pana in momentul cand trebuia sa nasc efectiv. Mama si sotul meu au fost mereu langa mine. Ce e ciudat, toata sarcina avusesem contractii iar in ziua cu pricina zero contractii, zero dureri, zero dilatatie, tensiunea mea era bunicica.

Insa seara dupa 12 ore de cand mi se rupsese apa si nu se intampla nimic, mi s-a facut foarte rau dintr-o data. Am chemat moasa sa vada ce se intampla. Nu eram deloc dilatata, colul rigid insa tensiunea mea era 230, exagerat de mare iar bebe nu mai misca. Medicul meu a hotarat sa facem cezariana in urgenta pentru a salva baietelul si bine a si facut pt ca atunci cand il scosese din burta mea era deja ceanotic si nu a plans deloc. Abia dupa 10 min de stat la incubator i-am auzit gurita si mi l-au adus sa-l pup.

naomi_rus_1

M-am recuperat greu, am avut dureri mari in prima saptamana insa mi-am alaptat baitelul de cand am mers in salon adica dupa 3 zile si m-am ocupat exclusiv numai eu de el, oricat de tare ar fi durut operatia.

Niciodata nu m-am simtit mai putin mama sau dezamagita de nasterea mea, eram fericita ca am un copil intreg, sanatos si frumos.

Cel de-al doilea copil a venit pe lume cand nici nu ma asteptam, de fapt nu credeam ca as putea sa mai raman insarcinata, insa ne doream inca un copil care sa-l facem anul acesta. Dar se pare ca am ramas insarcinata mai repede. Am fost foarte fericiti cand medicul ne-a confirmat asta. Am avut o sarcina mult mai usoara decat prima, fara eminente de avort, fara stari de rau decat foarte putine, insa au revenit problemele cu hipertensiunea inca de la 12 saptamani de sarcina. Asa ca am fost toata sarcina sub tratament.

La 24 de saptamani fetita se intorsese deja cu capul in jos si asa a ramas pana la capat. Medicul care-mi urma sarcina vroia sa nasc natural. Aici in Germania, sunt foarte pe nastere naturala cu orice pret, nu exista cezariana la cerere ci doar in cazul in care starea de sanatate nu permite o nastere naturala. Insa eu eram impotriva nasterii naturale. Nu mi-am dorit sa nasc natural dupa o cezariana, stiam ca nu pot naste normal, simteam asta si nu vroiam ca sa ma chinui sa incerc sa nasc normal apoi sa ajung intr-o cezariana de urgenta. In plus imaginea nasterii precedente era inca vie, nu vroiam sa risc sa nasc un copil mort din cauza hipertensiunii.

Am schimbat vreo 3 medici pana am gasit unul care sa ma inteleaga si sa fie de accord cu mine, cu ce-mi doream eu. Am gasit un medic care a fost de acord sa-mi faca cezariana la 40 de saptamani, desi la inceput a vrut sa ma convinga ca e mai bine sa-mi provoace nasterea in jur de 38 saptamani datorita problemelor cu tensiunea care desi eram sub tratament nu scadea deloc, ba in plus am ajuns sa merg la monitorizare si analize de 2 ori pe saptamana, ceea ce nu a fost prea comod si placut.

Cand am implinit cele 40 de saptamani m-am internat in spital. A doua zi urma operatia de cezariana. Sotul meu de data asta avea dreptul sa fie in sala de operatii. A fost o experienta absolut sublima, pentru mine, pentru noi. A fost nasterea de vis pt mine pe care mi-o doream desi a fost cezariana.

Dupa ce mi s-a facut ranianestezia i s-a dat voie sotului meu sa intre in sala si sa stea langa mine. A fost atat de bine, mi-a dat putere si m-am simtit iubita si protejata, m-a mangaiat si m-a sarutat intr-una spunandu-mi ca in curand o vom intalnii pe fetita noastra. Am facut bine ca am ales si de data asta cezariana deorece in timpul operatiei tensiunea mi-a crescut dintr-o data la 240, apoi incet a tot scazut dar nu mai putin de 180. 

De data aceasta i-am auzit din prima clipa gurita fetitei mele. A plans de cum au scos-o din burta, ceea ce m-a facut sa plang de bucurie pentru ca era vie si sanatoasa. Dupa ce au taiat cordonul ombilical au pus-o pe mine asa cum era cu sange si vernix si goala fara scutec. Cum m-a simtit s-a calmat instant, nu a mai plans, ci doar ma privea, iar eu o sarutam pe frunte. A fost absolut minunat, era atat de frumoasa si perfecta.

Am ramas asa un timp apoi a plecat impreuna cu sotul meu pentru a i se face toate procedurile, iar eu am ramas sa ma coase si sa trec apoi la terapie.

Uimirea cea mai mare a fost ca dupa 2 ore de stat in terapie intensiva m-am ridicat din pat pe picioarele mele fara ajutor, mi-au scos sonda de urina si m-au dus cu un scaun cu rotile in salonul meu unde ma astepta sotul si fetita. Probabil gandul la fetita mea dulce mi-a dat aceasta putere sa fac imposibilul posibil, sa ma mobilizez dupa o operatie si dupa anestezie la 2 ore. Iar la 4 ore de cand ma operasera am mers singura la toaleta. Nu a fost usor, e adevarat, insa eram determinata sa fac totul pentru fetita mea, sa demonstrez ca o cezariana nu e mai prejos decat o nastere naturala, ca poti avea aceleasi beneficii si te poti reface la fel insa numai daca doresti.

naomi_rus_3

Am alaptat din prima, alaptez si acum. M-am recuperat complet in 2 saptamani. Fetita mea a luat nota 10 la nastere desi s-a nascut prin cezariana si a avut 3700 si 51 cm.

naomi_rus_2

Ne dorim si bebe nr 3 daca va fi insa numai peste 4, 5 ani si acela bineinteles tot prin cezariana.

 

naomi_rus_3Naomi are 30 de ani si este de profesie kinetoterapeut. Insa de 4 ani este mai mult mamica, jobul a trecut pe plan secundar. Nomi iubeste copii, toti ii sunt foarte dragi iar pe ai ei ii adora. De asemenea este foarte mare iubitoare de animale. Ca si caracter este o persoana foarte puternica si luptatoare, nu renunta niciodata si are un suflet foarte mare, ajuta pe cine poate cu ce poate. Are un baietel nascut in Romania si o fetita nascuta in Germania, amandoi ii seamana extraordinar de mult. Ea si sotul ei sunt mandrii de copilasii lor.

 

Leave a Reply

Required fields are marked*

four × one =