Nastere la spital, Nastere naturala, Nastere naturala dupa cezariana (NVDC), Povesti despre nastere

Eu voi face tot ce pot! [nastere naturala dupa cezariana, NVD2C]

Cu doua cezariene la activ, dintre care una cu o posibila incizie verticala pe uter, Viorica a reusit sa nasca natural a treia oara sprijinita fiind de oamenii potriviti in locul potrivit. Rugaciunile Vioricai, motoul ei, dorinta ei puternica de a fi lasata macar sa incerce sa nasca natural si cautarile ei au dat roade. Viorica este din Iasi si a gasit in Constanta nu doar oameni dispusi sa o lase se incerce ci oameni care au avut incredere in ea ca va reusi si care au sustinut-o pana la capat. Cand ne dorim ceva nespus de mult, distantele lungi devin scurte iar lucrurile complicate devin simple. Iti multumesc Viorica pentru povestea ta! Va incuraja cu siguranta multe mamici!

Parca as vrea sa spun multe, insa simt cum cuvintele diminueaza sensul trairilor de atunci… ,

Totusi voi impartasi aceasta experienta din viata mea nu pentru a ma lauda, nu pentru a primi aplauze, nu pentru a fi aratata cu degetul ci spre Slava Lui Dumnezeu, caci numai cu ajutorul Lui toate au fost cu putinta.

Doarme frumos, cu gurita mica, cu rochita roz, si cu piciorusele pufoase. E minunea vietii noastre, la fel ca si ceilalti doi copii, doi baietei. Ea este o minune, o minune mare pentru ca e nascuta dupa 2 cezariene, da! 2 cezariene la o distanta de 1 an si 11 luni. Povestea ei incepe inca de la primul copil si de la prima nastere, de atunci de cand sufletul meu a ramas neimplinit ca nu s-a putut naste natural, de fapt nici macar nu am incercat. A fost o cezariana de urgenta, la 32 de saptamani. De atunci gandurile despre posibilitatea de a naste natural au fost cele cu care ma culcam si ma trezeam. Citeam experiente ale altor mamici, citeam despre riscuri, citeam studii cu argumente pro si contra, citeam tot ce implica nasterea naturala dupa cezariana, dar si despre nasterile naturale in general.

A venit si cel de-al doilea bebe in burtica mea, iar gandurile si nelinistea despre cum si unde voi naste nu-mi dadeau pace. Imi doream mult macar sa fiu lasata sa incerc, sa am o proba de travaliu…, macar atat! Discutasem si cu medicul ginecolog care imi urmarea nasterea despre aceasta posibilitate, insa dansul nu se arata dispus sa asiste la o astfel de nastere. Cauza era tipul meu de taietura/cezariana, care la exterior era verticala, iar in interior pe uter nu se stia cum e, deoarece pe fisa de externare de la prima nastere nu era specificat. Astfel, daca taietura mea era verticala si pe uter riscurile de ruptura uterina erau si mai mari decat in cazul unei cezariene  orizontale. In contextul acesta scazuse mult entuziasmul  si dorinta mea de a avea o NVDC, pentru ca nu-mi doream sa ramana copii fara mama si sotul fara sotie, sau si mai grav sa moara copilul, mai ales ca distanta dintre sarcini era de numai 1 an si 11 luni. Asadar, desi continuam sa vorbesc cu medicul meu despre NVDC nu am fost prea convingatoare, si intr-un final m-am ales tot cu o cezariana, a doua, dar si un baietel sanatos si frumos :). Eram fericita ca eram bine amandoi, totusi sufletul meu nu era impacat, nu participasem efectiv la nasterea pruncului… .

Zilele, lunile se scurgeau lin, si totusi atunci cand venea vorba de nastere un val de tristete imi cuprindea fiinta, nu eram impacata cu mine insami. Asfel, dupa lungi discutii cu sotul, am convenit ca daca va veni si un alt bebe vom face tot ce ne sta in putinta pentru a incerca NVDC. Spun “incerc” deoarece asta imi doream, sa fiu lasata sa incerc, sa intru in travaliu, sa ma bucur de durerile/contractiile care ma apropiau pas cu pas de momentul in care imi voi tine pruncul in brate. Stiam insa, ca ajutorul si reusita imi vor veni numai de la Dumnezeu. De fapt asta a fost si deviza cu care am plecat in aceasta lunga calatorie “eu voi face tot ce pot, iar acolo unde puterile omenesti se vor sfarsi numai Dumnezeu va face o minune”!

Aceasta hotarare mi-a dat liniste, armonie si putere, iar atunci cand bebe nu a intarziat sa apara stiam sigur cum voi naste si ce am de facut. Ma rugam mereu sa fie bine, sa fim sanatosi, sa ajung cu sarcina la termen (avand experienta nasterii premature la primul copil traiam cu frica aceasta). Sarcina a decurs bine in general, mai ales la cat de activa am fost, micile incercari au fost trecute repede cu vederea. Astfel pe la 20 de saptamani am luat legatura cu medicul de la clinica unde urma sa nasc, Isis-Constanta, si am simtit incredere, caldura si incurajare, mai ales de la Liliana T, cea care urma sa o cunosc mai tarziu si cea care m-a ajutat enorm la nastere.

In continuare citeam tot ce gaseam despre NVDC si nasteri naturale in general, sau mai bine zis imi improspatam cunostintele despre ceea ce citisem de-a lungul celor 3 ani si ceva. Pe la 28 de saptamani am mers la un control in Constanta, si a fost neasteptat de bine, bebe era chiar intors cu capul spre canalul de nastere, stia el cum vreau sa nasc.  Intre timp am racit mai zdravan, si o tuse puternica ma tintui la pat vreo saptamana, deoarece colul meu incepea sa se deschida de la efort. Veni insa, grabnic ajutorul Maicii Domnului, si lucrurile revenira la normal.

Usor, usor ma apropiam de marele eveniment. Am petrecut Sfantele Pasti impreuna, in familie, chiar reusisem sa stam in noaptea de inviere la slujba. Mi-am incarcat bateriile si bine ca am facut asta. La cateva zile dupa Pasti am trimis copii la tara, la mama, iar eu am plans amarnic dupa ei, era prima despartire ce implica distanta si timp mai mare. M-am linistit totusi repede, deoarece stiam ca la emotii puternice se poate declansa nasterea, si eu totusi vroiam sa nasc natural, si la Constanta, nu in Iasi.

Peste cateva zile am plecat si eu la Constanta cu sotul, am facut din nou control, aveam aproape 39 de saptamani, bebe era bine si colul era inchis. Mi s-a recomandat miscare si iar miscare. De aici incepe o perioada de 2 saptamani de asteptare in care am strabatut Constanta in lung si in lat, initial cu harta, apoi din memorie: am vizitat multe obiective turistice si m-am bucurat de mare din plin. Eram dispusa sa astept pana cand bebe va hotara singur momentul veniirii pe lume.

Tot in aceasta perioada de asteptare am cunoscut-o pe Liliana T, cea care m-a ajutat sa ma pregatesc moral pentru ce urma sa fie, cea care m-a facut sa inteleg ca nasterea este doar a mea si nu a medicului/personalului care asista nasterea, si cea care in final mi-a fost doula la nastere. Tot ea m-a ajutat sa cunosc si sa comunic cu alte mamici care au avut o NVDC dar si nasteri naturale in general, mamici care m-au incurajat si m-au sustinut enorm, mai ales A .

Zilele se scurgeau lin, insa bebe nu dadea semne ca ar vrea sa iasa, probabil insa ca l-am programat si eu mintal cumva, pentru ca imi doream sa asiste si sotul la nastere, insa el mai avea ceva treburi de rezolvat prin Iasi.  Astfel, pe 9 mai sotul termina ultima prezentare in Iasi, iar pe 10 au si inceput niste contractii neregulate, si de intensitate medie. Contractiile au devenit mai intense, dar tot neregulate pe 11 mai si atunci am plecat spre spital. Era noapte, si fiind cu dubla cicatricie uterina nu am vrut sa mai astept mult, astfel ca am si trezit-o pe prietena la care stateam in Constanta, ca sa ma insoteasca la spital.

Cand am ajuns in fata clinicii mi-a cazut dopul gelatinos, si bine ca eram acolo, deoarece a fost insotit de o cantitate de lichid rosu care m-a speriat putin, insa la control totul era ok.  Dilatatia nu se instalase inca (desi eu asa credeam), iar colul era scurtat foarte putin. Dupa  cazare si alte formalitati am fost dusa in sala de nasteri, mi s-a adus o minge si acolo am ramas cu prietena mea pana dimineata. Am atipit printre contractii stand pe minge, si tare bine mi-a prins acea putina odihna.

Pe la ora 9 mi-am sunat si sotul, iar in cateva ore deja pleca spre Contsnta. A ajuns seara, ooff ce bine era, nu ne mai vazusem de 2 saptamani iar atunci erau momente importante, dar si grele, in care imi doream sa fie langa mine. Ziua am stat in camera, doar la monitorizari eram chemata in sala de nasteri, insa noaptea stateam numai acolo. Aveam 12 ore de cand eram internata, cu contractii dese, insa neregulate, dar dilatatia tot nu se instala.

In noaptea care a urmat insa, pe la ora 3 aveam deja dilatatie 2. Wau ce bucurie! Am motait din nou pe minge, in picioare, sprijinita de pereti, cu sotul mereu langa mine. Timpul se scurgea, noaptea trecea, ziua aparea, amiaza chiar veni, insa dilatatia mea tot 2 era. Contractiile erau puternice si destul de frecvente, 3-5 min, insa dilatatia nu progresa.

Aveam momente de neliniste in care ma intrebam daca fiecare cm de dilatatie are nevoie de atatea ore eu in cate zile voi naste? Aveam deja 3 nopti nedormite bine, si simteam cum imi scad puterile, dar pentru ca la control inimioara lui bebe batea bine curajul si linistea sufleteasca imi reveni rapid. Intre timp mai vorbeam cu Liliana, ea imi mai zicea cum si ce sa fac ca sa mai diminuez din dureri, vorbeam si cu o alta prietena A., se rugau atatia oameni pentru mine, stiam ca va fi bine.

Pe la 6 dupa-amiaza, la control, aveam deja dilatie 4, iar peste o ora 5-6.  Era 13 mai, si noi inca radeam ca bebe sigur nu alege data asta sa vina pe lume, credeam ca voi naste in dimineata zilei urmatoare. Am sunat-o pe Liliana si am rugat-o sa vina la clinica, sa stea cu mine in noaptea aia, si bine am facut, desi nu credeam ca voi naste atat de rapid. In toate aceste zile m-am plimbat intruna, pe scari, prin camera, pe culoare, de ma dureau talpile de atata mers.

Pe la ora 8 seara a ajuns si Liliana, iar de aici lucrurile si-au pierdut notiunea timpului, dar si contractiile desi foarte dureroase au devenit mai suportabile, deoarece Liliana ma ajuta sa respir corect, iar sotul imi facea masaj la spate. (Deoarece am avut cicatricie pe uter, nu am putut sa stau decat in picioare si dreapta in timpul contractiilor, ca altfel simteam cum durerea se duce in cicatrice.). Imi amintesc ca am mai intrat de vre-o 2 ori in dus, apa imi calma mult durerile.

Liliana a stat mereu langa mine, chiar am rugat-o sa nu mai plece, m-a incurajat sa stau/sa fac cum simt, mi-a deschis geamul sa vina racoarea de afara, imi monitoriza bebelusul, astfel incat alaturi de ea aveam certitudinea ca sunt pe drumul cel bun. A mai urmat o monitorizare, la care s-a constatat ca mai tine “o buza de col” si dilatatia era deja 8-9, iar apoi am ramas pe masa de nasteri.

Am stat in genunchi, pe masa, si am impins usor, iar cand m-am intins din nou d-nul dr a depistat ca se vedea capul bebelusului. Aici a fost un moment de agitatie, deoarece eu am fost sfatuita sa nu mai imping, desi imi era foarte greu sa n-o fac, deoarece inca nu erau pregtite toate cele necesare pentru nastere, probabil nu se asteptau sa evolueze atat de rapid lucrurile.  Totusi au fost rapizi, si dupa ce sotul a semnat pe foaie ca ne asumam riscurile NVDC, am fost rugata sa imping. Medicul a facut epiziotomia, iar din 2 sfortari micuta Elena era pe masa!

Da, atunci in acel moment, m-am ridicat putin si am vazut ca era fetita, pentru ca pana atunci nu am stiut sexul. Mi-au dat lacrimile de bucurie, mi-am facut cruce si am dat multumire Lui Dumnezeu pentru toate. Era miezul noptii. Ea a fost dusa la controale rapid, lichidul amiotic era modificat, iar medicul mi-a verificat cicatricia uterina, era bine, trecuse cu brio peste marele examen, la fel si fetita nu patise nimic grav.

viorica_l_3

 

Au urmat apoi minute mai grele, din cauza rupturii adanci, insa bucuria pruncului care ma priveste in ochi si imi zambeste ma face sa uit totul si sa multumesc ca nu a fost ceva mai grav. Ruptura adanca a adus cu ea si o pierdere cantitativa de sange, iar din cauza asta nu am putut sta pe picioare imediat, am avut transfuzie de sange, si nevoie mare de ajutor in primele zile. Pentru cine nu stie ruptura nu a fost conditionata de antecedentele uterului cicatrial, ci de alte cauze care nu tin de tipul de nastere anterioara.

Vreau sa mai zic ca pe tot parcursul acelor zile nu m-am gandit nici o clipa la cezariana ca o renuntare a mea din cauza durerilor sau neputintei, ci doar eram constienta ca daca se intampla ceva grav cezariana este solutia cea mai buna.

M-am analizat in tot acest timp de cand am nascut, am pus cap la cap toate trairile si gandurile care m-au incercat, si pot concluziona ca prin aceasta nastere m-am  implinit eu ca mama. Da, ma simt mai implinita pentru ca am participat activ la venirea copilului pe lume, pentru ca am fost o echipa, eu, sotul si bebe si am colaborat si contribuit la acest mare act: nasterea. Daca la celelalte 2 nasteri am fost doar un simplu spectator care s-a trezit cu pruncul langa el, aici am fost un actor care a jucat unul din rolurile principale, un actor care stia ca si de el depinde succesul din final, un actor care a pus suflet si trup in acest mare act, si pasii mici facuti in acest sens i-au adus satisfactie, iar finalul fericit i-a adus implirea.

Sotul a fost si el mereu, clipa de clipa langa mine, iar din momentul cand am urcat pe masa nu mi-a mai dat drumul la mana, a fost omul fara de care incercarile mele ar fi fost zadarnice. Si in final a fost omul caruia i-au dat lacrimile atunci cand ghemotocul nostru de fetita a scos primele ei sunete. Da, l-au emotionat foarte mult, mai ales ca simtea si el ca a participat in felul lui la acest mare act.

Pe langa actul nasterii ca implinire mai e si faptul ca Elena a fost alaptata exclusiv din primele clipe (nu a primit deloc lapte praf) , si apoi a ramas numai cu noi in camera. Imi umplea sufletul de bucurie, de gingasie si de recunostinta cand o priveam cum doarme si cum suge cu pofta. Nu a invatat-o nimeni ce sa faca, dar cum ma simtea langa ea intorcea instinctiv capul la san si manca cu o pofta teribila, de imi facea si mie pofta de mancare.

Stiu ca visul nostru nu ar fi fost posibil daca nu gaseam clinica respectiva, daca nu gaseam oameni deschisi sa ma sprijine. Astfel personalul a fost foarte intelegator, si desi nu toti se aratau deschisi la o astfel de incercare, nu m-au presat in nici un fel, chiar m-au lasat destul de lejer ca sa-mi vad si sa-mi traiesc bucuria contractiilor in felul meu.

Un singur lucru m-a deranjat, un amanunt de final care pentru mine s-a dovedit foarte important: nu se face toaleta locala dupa nasterile naturale, iar pentru mine a fost destul de grav acest lucru. Ajunsa acasa de la clinica in doua zile eram deja infectata, si mi-a trebuit o luna de ingrijiri si drumuri zilnice la spital pentru a ma putea recupera. Recuperarea a fost greoaie si din cauza rupturii in sine, insa cred ca daca as fi fost ingrijita mai cu atentie in primele zile dupa nastere ar fi fost un pic mai bine. (Poate imi va reprosa cineva ca eu ar fi trebuit sa ma ingrijesc de asta, dar credeti-ma ca cine nu a nascut natural, si sa fie si cu o anemie puternica si cu o ruptura mare si adanca, nu stie ca e foarte greu sa te toaletezi bine numai cu “apa si sapun”- asa cum mi s-a spus ca ar fi suficient. Era nevoie de o persoana in cunostinta de cauza sa ma ajute sa fac lucrul asta, nu eu singura, in conditiile in care nici nu puteam sta pe picioare.)  

Nu as vrea sa se inteleaga ca arunc cu noroi in cei din clinica, ci vreau doar ca prin aceasta remarca sa le atrag atentia sa fie mai cu bagare de seama cu cazurile grave, si chiar sa revina la procedura de toaletare locala. Cel putin pentru mine ar fi fost indicat sa se procedeze asa. Totusi , am incercat din rasputeri, sa trec peste acest fapt, si sa nu las sa-mi umbreasca bucuria nasterii pruncului, si multumesc Lui Dumnezeu ca in final suntem bine.

Bucuria este infinita si astazi, dupa 2 luni si ceva, si sunt sigura ca daca iti doresti ceva se poate. Atatea mamici au reusit, iar povestile lor m-au incurajat si pe mine, insa binecuvantarea duhovnicului si rugaciunile lui mi-au dat mereu putere sa ajung la capat.

Multumesc tuturor celor care m-au ajutat sa-mi vad visul realitate, iar numarul lor este mare, insa numele lor rasuna des in gandul si rugaciunile noastre!

In final as vrea sa adaug ca cuvintele sunt prea seci si prea putine ca sa exprim bucuria, implinirea si trairile acestei experiente unice in felul ei, insa nadajduiesc ca ar putea fi un cuvant de incurajare pentru mamicile care au nascut prin cezariana si isi doresc sa nasca natural: Dragele mele se poate, numai trebuie sa ne dorim cu adevarat!

Nimic nu poate fi mai innaltator decat sclipirea celor 3 perechi de ochi albastri, decat zambetul lor larg, decat iubirea celor doi fratiori fata de printesa lor mica manifestata mereu prin muuulti pupici dati de fiecare pe cate un obraz, de imbratisarile lor sincere pentru cea mica, dar si de zambetul ei larg ca raspuns si dovada a dragostei ei pentru dragostea lor.

 

viorica_l_1
Ma numesc Viorica, sunt sotia celui mai tandru sot Remus, mama a 3 copiii zglobii, preocupata mereu de tot ce este natural, de binele si frumosul pentru cel de langa mine. Imi place sa fac gradinita de acasa cu copii mei, indeosebi in stil montessorian. Iubesc lucrul de mana si cartile de calitate buna.

 

 

23 Comments

  1. Cristina

    Cu ce medic ati nascut?

  2. Viorica L

    buna Cristina! Am nascut cu medicul de garda, Dr Bashir Mohamed. Numai bine si multa sanatate.

  3. Anca

    Buna Viorica! Felicitari pentru bb! Nu am inteles ceva din postarea ta: cand ai nascut-o pe Elena, bb 2 avea 1 an si 11 luni sau avea varsta asta in momentul in care ai ramas insarcinata? Astept si eu al 3 lea copil si ma gandesc la o nastere naturala dupa 2 cezariene.

  4. Viorica L

    Buna Anca,
    Multumesc de felicitari! Cand am nascut-o pe Elena al doilea copilas avea 1 an si 11 luni. Sa te ajute Bunul Dumnezeu sa poti naste asa cum este mai bine pentru voi amandoi si sarcina usoara!

  5. Lory

    Buna Vio, si eu imi doresc o ndvc, urmeaza sa nasc peste o luna si vroiam sa te intreb cum aratau cicatricile tale la exterior, erau finute, albe…. complet vindecate sau aveau si zone ingrosate? te intreb pt ca la mine mai mult de 3 sferturi e alba si f fina si in stanga la capat e putin ingrosata si maro, oare nu e vindecata complet? tu ce stii de aspectul acesta? multumesc anticipat de raspuns si felicitari!!!

  6. Viorica L

    Buna Lory. Nu stiu ce sa zic despre aspectul cicatriciei, la mine e una verticala la exterior, deci mult diferita de cea orizontala facuta la linia chilotului. Este destul de “urata” se zic asa, lata, tare si cu un aspect usor-maro/rosiatic. Dar aspectul exterior e mai putin important (din ce am citit eu), conteaza cum e cicatricia pe interior, iar asta iti poate spune un medic la o eco amanuntita dupa 38 de saptamani. Eu am baut ceai de frunze de zmeur, care ajuta la cicatrizarea operatiilor/taieturilor uterine, Nastere usoara si multa sanatate!

  7. Duda Cristina

    Buna ziua si eu am nascut prin cezariana a fost de urgenta ca am avut complicatii si imi doresc sa nasc natural a doua oara la ce spital din Constanta ati fost ? Eu sunt din Galati mai stiti si alte spitale unde se fac nasteri naturale dupa cezariana care sa fie mai aproape ?

  8. Viorica L

    Buna Cristina, am nascut la isis in constanta, iar un spital mai aproape de Gl, care sa accepte o astfel de nastere eu nu stiu. cerceteaza, poate o sa gasesti! sanatate si succes!

  9. Sandu Maria

    Si eu am nascut vaginal dupa cezariana cu Dr. Botezatu Radu la Spitalul Filantropia in Bucuresti. Am fost foarte multumita mai ales ca este f f greu sa gasesti un doctor care sa accepte asta in tara noastra. Ma simt implinita ca mama, ca femeie si ca sotie, Este un sentiment pe care nu l-am trait la cezariana. Va doresc mult success tuturor care vor sa incerce NVDC. Merita

    1. Codruta

      Imi poti lasa, te rog, un nr de contact la care te pot gasi sa imi dai mai multe detalii despre nasterea ta sj despre doctor? Sunt in sapt 38 si sunt inca indecisa unde sa ma duc sa nasc, m-am confruntat cu aceeaai problema a gasirii unui doctor care sa accepte nvdc, sunt intre Constanta – Isis si Bucuresti unde singurul gasit a fost Romila dar la care tarifele sunt destul de mari la clinicile cu care colaboreaza, mai ales daca se intampla sa faci cezariana in cele din urma (medicover, sanador si medlife). La Brasov- Eva am reziliat contractul intrucat am fost descurajata de unele afirmatii ale doctorului Ionel, cum ar fi ca daca nu e el disponibil, nimeni nu se baga la nvdc. Mi-as dori sa raman in Bucuresti si sunt f interesata de varianta filantropia, mai ales ca sunt la nici 5 min de acest spital iar costurile ar fi mult mai mici decat la privat.

      1. Cristina

        Buna Codruta. Si eu sunt insarcinata in 25 de saptamani si ma gandesc serios la o nastere NVDC si cred ca o sa ma indrept spre Filantropia si eu. Vroiam sa te intreb cum a decurs nasterea ta.

  10. Cristina

    Viorica, pot sa te contactez? Imi dai o adresa de email, te rog? Multumesc!

  11. Oana

    Salutare dragi mamici. As dori sa intreb daca stie cineva un medic sasu clinica care sa accepte Nvdc dar poate mai aproape. E ffff bine ca sunt clinici si medici care dau posibilitatea femeii sa se bucure de nasterea ei nu a medicului. Eu sunt din Botosani si sunt insarcinata in 19 saptamani , imi doiresc enorm o nastere naturala dupa prima mea cezariana de acu 5 ani si ceva. Stie cineva poate in Iasi, Suceava sau nu stiu putin mai aproape? Va multumesc frumos si Doamne ajuta tuturora!!!!

    1. Maria

      Buna Oana!Din cate stiu eu in zona ta nu prea sunt astfel de medici.Pe facebook este un grup NVDC Romania (nasteri vaginale dupa cezariana) super grupul,acolo gasesti medicii care sustin asta si multe informatii de la mamici in cauza.In principiu orasele in care tu iti poti indeplini dorinta sunt Bucuresti,Timisoara,Tg Mures,Sibiu,Constanta,Cluj.

    2. viorical

      Oana scrie-mi un mail, sa iti dau date de contact ale unor medici care asista o NVDC in iasi. Numai bine!

    3. Iona

      oana.maftei_bt@yahoo.com. Multumesc Viorica pentru intentia ta de a ma ajuta. Mii de felicitari pentru ce ai reusit sa faci. Tare mult mi.as dori sa gasesc si o moasa in Iasi care sa ma poata indruma in acele clipe. Si ea are un rol foarte important ! Sper si nadajduiesc in Bunul Dumnezeu!

  12. Cristina

    Viorica, doresc sa te contactez. Imi dai o adresa de email, te rog? Multumesc!

  13. viorical

    Buna Cristina. zare819@yahoo.com.

  14. viorical

    Oana scrie-mi pe adresa de mail si incerc sa aflu despre o doctorita din iasi care asista la NVDC, dar doar dupa o singura cezariana. Daca imi scrii raspund sapt viitoare. Sanatate!

  15. Elena

    Cate kg a avut Elena la nastere? De ce nu ai nascut in apa, nu ti-ar fi fost mai usor? Oricum FELICITARI si numai bine.

    1. viorical

      Buna Elena. Multumesc de felicitari!
      Fetita a avut 3,460kg, si nu am mai avut cum naste in apa, ca spre final travaliul a decurs destul de rapid. In plus, aparitia unei singerari suspecte (ca rezultat al unei rupturi uterine), ar fi fost dificil de depistat in mediul lichid.

  16. Oana

    Oana.maftei_br@yahoo.com mulțumesc din suflet pentru răspuns. Am fost la morfologia fetală in luna Martie in IASI . Cu ajutorul lui Dumnezeu am găsit un doctor foarte înțelegător, de buna credința, cu multă multă răbdare , dornic sa afle ce anume a generat prima cezariana. A fost dispus sa m-a ajute si sa m-a susțină . Am încredere in el de fapt mi-a inspirat lucrul asta !! Viorica daca Cunoști in IASI si alte referințe te rog sa.mi spui. E bine de știut! Doamne ajuta dragi mămici ! Nu uitați nașterea este a noastră ! Si trebuie sa luptam pentru ca medicii noștri sa vadă acest lucru , dorința arzătoare de a ne bucura de magicul moment al venirii pe lume al Bebelului ne aparține. Va salut pe toate.

  17. Iona

    scuze am lasat adresa de e-mail gresita dar ti.am scris pe emailul care i l-ai dat mai sus Cristinei, adica pe zare819@yahoo.com.

Leave a Reply

Required fields are marked*

3 + five =