Nastere naturala, Nastere naturala dupa cezariana (NVDC), Nastere naturala nemedicalizata, Povesti de moasa, Povesti despre nastere

Curaj, femeie! [nvdc]

Cu aceasta poveste inaugurez o noua categorie: povesti despre nastere spuse de moasa. Nasterea vazuta prin ochii moasei este la fel de interesanta ca nasterea vazuta prin ochii mamei. In timpul travaliului, mama are momente cand se afla intr-o stare de relaxare profunda, de transa, in care nu mai este pe deplin constienta de tot ce se intampla. Si asa si trebuie sa fie. Asa ca de cele mai multe ori povestea moasei poate completa unele piese lipsa din puzzle.

Pentru Alexandra, o moasa la inceput de drum, nasterea este ceva mai mult decat un proces fiziologic. Gandurile si sentimentele mamei pot influenta acest proces fiziologic iar Alexandra este constienta ca unul din rolurile ei este sa o ajute pe mama sa isi depaseasca blocajele care apar in timpul travaliului. Iti multumesc Alexandra pentru povestea ta si iti doresc sa reusesti sa ajuti cat mai multe mame sa aiba parte de o nastere blanda!

Aceasta postare e dedicata tuturor femeilor care isi doresc sa poarte si sa dea nastere unui miracol si este vorba despre experienta mea ca moasa in intampinarea acestei  minuni. Am fost martora unei nasteri spirituale asa cum nu am mai intalnit. Poate pentru ca nu am atat de multa experienta si sunt la inceput de drum sau poate (asa cum imi place mie sa cred) rar iti este dat sa iei parte la asa ceva.

Fiecare nastere e minunata, poti sa simti cu tot trupul si sufletul acele vibratii intense, parfumul nasterii (da nasterea are parfum … este o combinatie intre ceva dulce, puternic, laptic de mama si somnic de bebe :)) ). In acel moment parca toata natura, tot universul conspira si isi aduna fortele ca sa o umple pe mama, daca aceasta sa lasa condusa nu de durere ci de puterea interioara, de dragoste, de acea intensitate care  a dus la procreerea acestei vieti din interiorul ei.

Oamenii se intreaba de ce nasterea trebuie sa fie dureroasa. Interesanta intrebare. De ce Dumnezeu (Creatorul, Sursa vietii, Universul) nu ar fi putut crea un pelvis care sa fie cu 1 cm mai mare si astfel nasterea sa decurga mai usor? Eu cred ca durerea din nastere forteaza femeia sa se predea unor forte mai mari decat ea. Nu poti sa nasti in timp ce ai control total. Hormonii curg, endorfinele se secreta si viata vine prin asta si rasplata vine imediat dupa.

Nasterea te invata umilinta, rabdarea, predarea si perseverenta. Cand femeia renunta la autocontrol ea experimenteaza adevarata valoare a daruirii. Nasterea cere sa fii prezenta la toate momentele. Daca ea incepe sa isi faca griji pentru urmatorul moment atunci cu siguranta se va pierde. Durerea nasterii o forteaza sa traiasca din plin momente spirituale adevarate in mod direct, devenind o mama minunata, puternica. 

Femeie, curaj! Crede in tine ca totul este in control, nu esti parasita si nu totul se termina aici! Nasterea e doar inceputul. Imi place sa cred ca daruirea si zdrobirea ta in acea perioada nu face decat sa deschida un canal de lumina in interiorul tau ca sa te umple pe dinauntru cu putere si intelepciune sa poti sa te nasti din nou odata cu pruncul tau. Iar eu, ca moasa nu sunt decat martorul mut si nu fac nimic decat sa te ghidez cu iubire si sa intervin doar atunci cand din anumite motive (care sunt destul de rare) te impiedici, te indoiesti, ti-e frica. Orice sentiment, emotie, traire spirituala se reflecta si rezoneaza cu corpul tau fizic. Cand tu afirmi ca nu mai poti se inchid anumite usi. Eu sunt acolo sa stau in pragul sufletului tau si sa tin usa deschisa.

Expansion, sculpture by Paige Bradley

Sa incep cu povestea mea. Cate din voi nu au auzit ca daca ai facut o cezariana este normal ca urmatoarea nastere sa fie tot prin cezariana? Nu cred  ca este mamica sa nu fi auzit asa ceva. Iata ca in fata mea aveam o mamica insarcinata  care nascuse acum ceva timp prin cezariana si care pentru ea semnul cicatricii nu insemna decat o batalie castigata si scrijelita in corpul ei. Acelasi lucru insemna si pentru mine si amandoua am fost de acord ca nasterea aceasta nu trebuie sa fie dependenta de acea amintire. Dorinta acestei familii era ca pruncul sa se nasca acasa, intr-o atmosfera plina de dragoste si sprijin. Taticul isi dorea enorm sa fie alaturi de fiul lui cand deschidea ochii in aceasta lume.

Desi travaliul se lasa asteptat primele contractii au fost intampinate in sunetul fin al rasetelor mamei. Ce mod minunat de a-i spune fiului ei ca il asteapta cu bucurie. Asa ca am inceput sa cronometram rasetele. 🙂 Erau destul de dese, semn ca avea sa fie un copil vesel. Dupa doua ore de voie buna mamica a inceput sa cante parca pe o melodie tribala, un sunet jos cu o vibratie puternica in fiecare contractie, semn ca fiul ei era aproape. Simteam cum fiecare contractie isi face treaba perfecta ca sa roteasca copilul si sa il aseze in pozitia cea mai favorabila. Intuitia mea de moasa si anumite semne imi aratau ca bebe are nevoie inca de putin timp sa se roteasca si am chemat in ajutor fiinte spirituale sa fie cu noi sa il indrume pe curajosul nostru.

Trecusera inca 2 ore si bebe inca nu isi facuse rotatia interna completa, iar colul uterin ne indica ca bebe se anajase intr-un mod in care nu ii era prea convenabil dar totusi avansa. Mi-am pus mana pe sacrum si simteam zvacnirile vietii. Totul era fierbinte si simteam intensitatea emotiilor si a durerii. Mamica intrase intr-o transa adanca, respira intens si se lasa purtata … purtata de putere, de curaj si de pace. Avea sa-si vada in curand fiul ei mult dorit. Tatal a fost de un real folos, o ancora intr-o mare agitata care ne dadea putere sa ramanem neclintiti.

Inca putin si puteam sa vad capusorul cu parul de bebe fin si negru. Eram aproape. Mi-am pus degetele pe cap si simteam o putere nebanuita, o vibratie intensa si mi-am spus in sinea mea ca acest copil este unul puternic si numele de Iancu i se potrivea perfect. Contractiile incepusera sa se rareasca in expulzie (contrar teoriilor care spun ca ar trebui sa se intensifice) ca sa lase mama sa se odihneasca putin si capul sa se modeleze usor. Haide bebe, mai ai putin, curaj!Dupa inca o ora , la 4:30 dimineata i-am vazut ochisorii si gurita. Inca o contractie si i-am vazut o manuta. Usor l-am ajutat sa isi intampine parintii care erau in extaz. Bebe avea nici mai mult nici mai putin de 4000 gr! Un baiat puternic si curajos.

Aceasta nastere spirituala m-a facut sa inteleg minunea acestui act si parca pasiunea mea a crescut in intesitate. Multumesc draga femeie puternica pentru curajul tau!

 

alexandra_buiciucMa numesc Buiciuc Alexandra (sau cum ma stiu prietenii virtuali Adaeze, Ada) si am terminat facultatea de moase promotia 2012. Am ales sa fiu moasa din pasiune pentru tot ce inseamna grija pentru burtici si mamici. Cred in conceptul de nastere spirituala si incurajez gravidele sa nasca asa cum simt reamintindu-le ca acest miracol este unul cat se poate de natural. Succes si multa pace tuturor gravidutelor. Astept sa aud cele mai frumoase povesti despre nastere.

 

 

1 Comment

  1. Irina

    Ce surpriză frumoasă, chiar la o lună de la “marele eveniment” :)… Mulțumesc moșică dragă!

Leave a Reply

Required fields are marked*

19 + 6 =