Cezariana, Nastere la spital, Povesti despre nastere

Cezariana la ne-cererea mamei [cezariana]

Nicoleta este una dintre multele mamici din Romania care au nascut primul copil prin cezariana pentru ca medicul a apelat la intimidari si amenintari de genul “daca nu nasti cand zic eu, atunci esti pe cont propriu”. Nicoleta si-a dorit si s-a pregatit pentru o nastere naturala dar, asa cum li se intampla multor mamici la prima sarcina – iar aici ma includ si pe mine, nu a avut suficienta incredere in ea, in propria intuitie si s-a lasat condusa de un medic care si-a urmarit interesul personal (a se citi “financiar”) in detrimentul interesului mamei si copilului. Acum la a doua sarcina, Nicoleta stie mai bine ce vrea si cum sa isi aleaga medicii care sa o sustina sa aiba parte de acea nastere naturala pe care si-a dorit-o din prima. Nicoleta a participat la giveaway-ul pentru gravidute pentru ca de data aceasta sa fie inconjurata de oameni care sa o sustina si sa o incurajeze. Nicoleta iti doresc sa ai parte acum de nasterea pe care ti-o doresti si iti multumesc ca ai impartasit cu noi experienta primei tale nasteri! Sunt convinsa ca povestea ta va inspira multe mamici la prima sarcina sa evite medicii care nu le sustin in propriile lor alegeri.

Eu am fost nascuta prin cezariana programata (probleme ale mamei la o nastere anterioara) si am astm bronsic de la 2 ani, asta transformandu-ma intr-un copil ‘ne-copil’ (nu puteam sa alerg, nu aveam voie sa transpir, nici gand de bataie cu perne, sarit coarda, mers pe bicicleta, batut mingea sau vreun joc de copii care implica macar un strop de efort fizic). La un moment dat, prin adolescenta, am aflat ca ultimul stadiu de maturare a plamanilor unui nou-nascut este tocmai travaliul si nasterea naturala (trecerea de la respiratia anaeroba la cea aeroba) si – in felul acesta – mi-am explicat si am gasit motivul bolii mele.

Mi-am promis atunci ca voi face tot posibilul sa nu le ofer copiilor mei o copilarie similara cu a mea. Cand am ramas insarcinata am ales un medic despre care stiam ca sustine nasterea naturala, toata sarcina am discutat cu el despre nasterea naturala si nici macar o data nu mi-a dat de inteles ca ar avea ceva impotriva. Am ales sa nasc la stat pentru ca mi-a spus ca nu imi poate garanta ca vine la privat atunci cand voi fi in travaliu (daca de exemplu fix in acel moment ar fi de garda la stat).

Am facut 2 cursuri de pregatire pentru nastere: unul Lamaze cu o educatoare recomandata de o prietena si un altul (recomandat de medicul care imi urmarea sarcina) cu o moasa de la maternitatea unde urma sa nasc; cursul cu moasa mi-a spulberat visul unei nasteri fara interventii: mi-a povestit despre oxitocina si epidurala ca despre cel mai simpul si normal lucru din lume, ceva fara de care nasterea nu ar putea avea loc … dar ma resemnasem cu gandul ca totusi important e ca bebele meu sa treaca prin canalul de nastere, cu sau fara substante ‘ajutatoare’.

Toate bune si frumoase pana in ultima luna de sarcina. Piciul meu era mare; inca de la ecografia de 12 sapt ni se spusese ca va fi mare si la 32 sapt deja avea circumferinta craniana de 9.5 cm. Cresterea a continuat in acelasi ritm si incet-incet dr-ul a inceput sa faca presiuni asupra mea sa accept cezariana. Argumente de genul: “corpul meu nu ar fi lasat sa creasca inauntrul lui un copil pe care sa nu-l poata naste natural” (copilul era mare, dar nici eu nu sunt vreo mignona), sau “cezariana la rece mi se pare echivalenta cu un avort pentru ca ca are loc atunci cand hotaraste medicul, nu atunci cand copilul anunta organismul ca e pregatit sa cunoasca lumea de dincolo de uter” nu m-au ajutat sa-l conving sa ma lase macar sa-mi inceapa travaliul si sa facem cezariana ‘la cald’.

Una-peste-alta, la 39 de sapt si 2 zile mi-a spus calm ca el nu va veni sa ma asiste la nastere daca ma incapatanez sa nasc natural – nu vroia sa-si asume riscul acelei nasteri, pentru ca in mod sigur fie eu fie copilul (sau chiar amandoi) am ramane cu probleme mari dupa o nastere naturala. Mi-a lipsit taria de a spune ‘ok, atunci voi gasi un doctor care s-o faca’ si am programat cezariana la 39 de sapt si 5 zile (am aflat mai apoi ca in week-end-ul care a urmat el a plecat din Bucuresti, asa ca intr-adevar nu ar fi avut cum sa vina sa ma asiste daca as fi nascut atunci…). 

Operatia in sine a decurs probabil normal pentru o cezariana programata, insa eu eram singura-singura si tare speriata. Stiam teoretic ce urmeaza, dar undeva in subconstientul meu aparuse de cateva zile un gand de care nu reuseam sa scap si care imi tot ‘spunea’ ca nu voi apuca sa ma bucur de copilul meu; si nu era nimeni in jurul meu caruia sa-i pot strange macar mana (sotul si mama ma asteptau cuminti afara). Totusi am avut parte de o anestezista tare draguta care mi-a explicat tot ce se intampla in jurul meu, ma intreba mereu cum ma simt, imi regla doza de anestezic in functie de feedback-ul meu, etc.

Cand am auzit primul plans al lui Stefan am izbucnit si eu in lacrimi, insa n-am apucat sa ma bucur prea mult, ca in jurul meu s-a iscat o discutie legata de faptul ca alesesem sa nu-l vaccinez. Intr-un tarziu mi-au adus puiul infasat si l-au apropiat de fata mea ca sa-l pup, apoi au plecat cu el si nu l-am mai vazut pana a doua zi, cand m-au mutat sus, pe acelasi etaj cu nou-nascutii. In prima lui zi de viata extrauterina n-am apucat asadar decat sa-l aud cum plange si sa vad timp de cateva secunde ce puf de piersicuta are pe obraz.

nicoleta-costea-1

A doua zi, deja instinctul imi fusese complet anihilat de operatie: m-am dus sa-l vad si ma intrebam “aha, deci chestia asta a crescut in mine 9 luni… si acum trebuie sa am grija de el… Dar chiar trebuie? Dar de ce? Eu nu prea am chef… si nici nu stiu ce sa-i fac…si ma mai doare si operatia…” Abia de curand am aflat ca de fapt cezariana  anihileaza  instinctul matern si in felul asta mi-am inteles comportamentul de mama distanta si doritoare-de-distantza pe care l-am avut in tot anul ce a urmat, an presarat din cand in cand cu izbucniri ale depresiei mele (momente in care plangeam cu el in brate: “imi vreau viata inapoi!” si momente in care nu-mi doream decat sa plec departe-departe de el, sa nu mai stiu ca sunt mama si ca exista o fiinta care depinde de mine).

nicoleta-costea-2

Acum sunt insarcinata din nou si imi doresc sa nasc natural, dar sunt pregatita sufleteste si pentru o noua cezariana – daca situatia o va cere. Ca o scurta paranteza as mai aminti faptul ca si la prima si la a doua sarcina am fost ‘bombardata’ cu scenarii negative la ecografia de 12 saptamani: translucenta nucala mare, risc crescut de sindrom down (1/157), etc. La nici una dintre cele doua sarcini nu am acceptat sa fac amniocenteza si am schimbat medicii care nu au inteles ca intreruperea sarcinii nu este o optiune pentru mine (e ca si cum daca Stefan s-ar imbolnavi la un moment dat de o boala incurabila, i-as face injectia letala….).  

In ciuda tuturor scenariilor, Stefan este perfect sanatos, iar bb-le din burtica de asemenea – conform morfologiei de trim II. Asadar, daca va mai urma vreun copil, in mod sigur voi sari peste morfologia de trim I (12 sapt), pentru ca e evident ca eu fac copii cu translucenta nucala mare :-). Sotul imi spunea la un moment dat: “mai dificil decat sarcina in sine, mi se pare faptul ca esti nevoita in permamenta sa demontezi scenariile negative care iti sunt puse in fata de doctori si alti binevoitori”.

Revenind la a doua sarcina, de aceasta data am de ales intre doi medici care mi-au promis ca vor astepta sa se declanseze nasterea pana la 42 de saptamani, in conditiile in care bebele se dezvolta normal si nu vor aparea probleme care sa impuna ‘scurtarea’ sarcinii.  Ramane de vazut cum vor evolua lucrurile in cele 12-14 saptamani care urmeaza, dar vreau sa cred ca mi-am invatat lectia si nu ma voi mai lasa intimidata de scenariile apocaliptice ale unui singur medic.

Vreau sa cred ca de aceasta data experientele altor mamici care au reusit sa nasca natural, care si-au trimis creierul ‘in vacanta’ (impreuna cu temerile acumulate in el, transmise din generatie in generatie) si au lasat organismul sa faca ceea ce a fost programat sa faca; experientele acestea asadar ma vor ajuta sa-mi depasesc propriile temeri si imi vor da increderea de a lasa nasterea in voia corpului si a Domnului.

Daca ‘mecanismul’ organismului nostru e atat de bine reglat incat de-a lungul celor 9 luni de sarcina reuseste sa faca in asa fel incat cele 2 celule initiale sa se transforme intr-o fiinta umana mica-mica, dar perfecta, viabila, cu toate functiile si organele necesare …. atunci de ce pornim de la premiza ca fix la ultimul pas organismul nostru se impiedica si nu mai stie ce sa faca, si intervenim ca sa-l “ajutam”?!? In fond, in 90% din cazuri, nu ne trebuie decat liniste, incredere si hrana de calitate ca sa concepem si sa dam nastere copiilor nostri sanatosi.

Unul dintre dr-ii care imi urmaresc sarcina mi-a dat cel mai util sfat pe care l-am primit pana acum: “Nu te crampona de un scenariu de nastere sau altul. Fixeaza-ti bine in minte imaginea cu tine, sotul tau si bb-le nou-nascut sanatosi si fericiti. E tot ceea ce conteaza. Apoi roaga-te <<Doamne, fa asa cum e mai bine pentru mine si pentru copilul meu!>> si lasa lucrurile sa se intample.”

 

nicoleta-costea-3Nicoleta are 32 de ani si lucreaza in domeniul IT, desi a terminat o facultate cu profil artistic. A invatat de-a lungul celor doua sarcini sa se intoarca la simplu si natural, sa nu mai considere sarcina ca pe o boala, sa dea deoparte ‘sfaturile-creatoare-de-panica’ ale celor din jur (prieteni, cunoscuti, familie, doctori) si sa aiba incredere in corpul ei si in Doamne-Doamne, care i-a oferit tot ce-i trebuie ca sa creasca si sa nasca un copil.

 

 

3 Comments

  1. Nicoleta, felicitari pentru sarcina si pentru informare!

    Spune-mi te rog ce cursuri ai facut acum la a doua sarcina si unde planuiesti sa nasti pentru a-ti fi respectate dorintele. Pe langa cursuri, ce alte pregatiri ai mai facut pentru a doua nastere.

    Multumesc!

  2. Nicoleta

    Multumesc, Andreea.
    Pentru a doua sarcina am facut cursurile de hypnobirthing cu Ditta Depner la Brasov. Inca nu m-am hotarit 100% unde nasc; am de ales intre Maternitatea Eva din Brasov (dr Musetescu) si Regina Maria – Bucuresti (dr Romila) si mai am fix o saptamana pana la ‘deadline-ul’ pe care mi l-am propus pentru semnarea contractului (altfel ma vad in stare sa aman pana in ultimul moment si eventual sa dau cu banul cand o incepe travaliul – daca sa ma duc la Brasov sau sa raman in Bucuresti :-)).
    Alte pregatiri… am mers cam toata sarcina de 2 ori/sapt la sala – aqua-gym, pilates, stretching sau fitball (in prima sarcina nu am facut nici un fel de miscare si tind sa cred ca si asta a contribuit la faptul ca nu mi s-a declansat travaliul natural pana la 39 sapt si 5 zile). Si de vreo luna fac exercitii de primaristica pentru gravide – exercitii care chiar simt ca imi ‘mobilizeaza’ si-mi relaxeaza bazinul (ramane de vazut daca intr-adevar ma vor ajuta la nastere).
    Daca voi reusi sa nasc natural, nu-mi imaginez ca nu voi avea dureri deloc-deloc (pana si caprele au dureri cand isi nasc puii, daramite noi), insa imi propun sa stau cat mai mult acasa, relaxata, ne-stresata de personalul medical si de mediul spitalicesc (visez sa ma internez dupa ce voi ajunge la dilatatie 5 – ramane de vazut daca o sa si reusesc :-)).

  3. Adriana

    Draga Nicoleta,
    Mi-a placut mult povestea ta, m-a emotionat si m-a facut sa te indragesc. Iti doresc sa ai o nastere frumoasa si un bebe sanatos. Fie ca nasterea asta sa vindece toate traumele lasate de prima ta nastere. Simt ca esti o femeie puternica si hotarata si ca stii ce e bine pentru tine si pentru copiii tai. Sa ai incredere in tine si totul o sa fie bine!
    Cu mult mult drag! <3

Leave a Reply

Required fields are marked*

2 × 1 =