Nastere la spital, Nastere naturala, Nastere naturala dupa cezariana (NVDC), Nastere naturala nemedicalizata, Povesti despre nastere

Cele mai minunate ore din viata mea [NVD2C, nastere naturala nemedicalizata]

Am adus pe lume natural (DUPA DOUA CEZARIENE) o fetita de 3020g. As vrea sa ca povestesc putin despre cum este travaliul, cum se poate simti o nastere si din alt punct de vedere decat cel obisnuit – teama si groaza de dureri si complicatii!

Din cauza groazei de “chinurile nasterii” am ales de buna-voie cezariana la ambii baieti acum mai bine de 11 si 9 ani. Eram un copil fara minte de 20 de ani care nu avea inca nici credinta, nici informatie! Operatiile au decurs bine, mi-am revenit repede dupa ele dar am ramas cu un sentiment ca am pierdut ceva optand pt acea metoda zisa “mai usoara”. Mi-a luat mai mult timp sa ma conectez cu copiii mei … aveam senzatia ca i-am primit cadou. Nu stiu cum … simteam ca ceva am ratat.

Dupa cativa ani de la nasterea ultimului copil am inceput sa imi doresc din nou sa aduc pe lume un sufletel. Dar gandul de a-l naste eu si nu doctorii mi-a incoltit in minte. E adevarat ca temeri erau multe, mai ales ca nu gaseam sustinere niciunde.

Prognostice sumbre auzeam: rupturi uterine, hemoragii interne … timp putin de interventie … risc de deces! Dumnezeu a lucrat insa minunat neraspunzand dorintei mele de a mai ramane insarcinata timp de aptoximativ 5 ani.

5 ani in care ne-am rugat, am cerut si am pandit ovulatiile sa se intample minunea pt a intelege in cele din urma ca toate su fost parte dintr-un plan divin prin care eu sa cresc in credinta si in informare … sa caut mai mult, sa inteleg mai bine si sa ma intorc la originile naturale.

Astfel, la inceput de an (chiar 1 Ianuarie 2016) am ramas insarcinata cu a treia minune ce ne-a schimbat viata!  Am avut parte de o sarcina usoara, frumoasa, de care m-am bucurat si pe care am savurat-o pana in ultima zi. Mi-au placut si noptile in care nu ma lasa bebelina mea sa dorm, si desele vizite la baie…

In aceasta sarcina am devenit foarte puternica spunandu-mi ca POT tot ceea ce CRED ca pot. Asa ca am inceput sa cresc … sa imi dau aripi. Am vizitat multe forumuri de sustinere a nasterii naturale (dupa una sau mai multe cezariene), am citit zeci si zeci de povesti de reusita si am visat cu ochii deschisi in lunile de sarcina finalul minunat ce trebuia sa ne astepte si pe noi.

Eram pregatita deja de pe la 38 de saptamani sa debuteze travaliul. Abia asteptam momentul si eram curioasa … la mine oare cum va fi?! Se stie cat de diferite suntem noi si cum fiecare nastere este de asemenea unica. Iubita noastra nu s-a grabit sa vina insa decat dupa 40 de saptamani.

Joi bagasem baietii la somn si ma pregateam si eu sa ma bag in pat cand am simtit niste contractii altfel fata de cele Braxton H. cu care eram obisnuita. Erau destul de lungi (cam de 40-50 de secunde) si se repetau cam la fiecare 10 minute. Senzatia era de crampa puternica sub burta ca atunci cand ai probleme cu stomacul cu radiatii spre mijloc. M-am gandit ca momentul mult asteptat se apropie. Stiam ca pentru a te convinge ca este un debut de travaliu trebuie sa faci un dus sau o baie. Si daca contractiile trec, mai e de asteptat. Daca nu esti aproape.

Am intrat si eu in cada unde m-am relaxat putin printre aceleasi contractii care veneau ca niste valuri … cand ajungeau in punctul cel mai inalt in care sa zic “Auuuu!!!” incepeau sa scada in intensitate pana nu mai simteam nimic, ca si cum nimic nu as fi avut! Era atat de placuta starea de scadere a presiunii … ma invaluia efectul propriilor hormoni care ma incalzeau si ma relaxau … doar pentru a ma pregati pentru urmatorul ‘val’.

Era miezul noptii, copii dorneau iar sotul meu era in tura de noapte. Mi-am amintit ca moasa imi spusese sa stau acasa atat cat ma simt in stare fara sa simt nevoia de ajutor. Cat nu intru in panica, mi-am spus, voi sta acasa! In plus nu vazusem nici dop, nici lichid amniotic, asa cum imi inchipuiam eu ca va debuta. Deci, eram sigura ca mai e mult pana incepe travaliul cu adevarat. Sigur ceea ce simteam era ceva de debut doar, sau vreun travaliu fals despre care tot mai citisem. Asa ca nici pe sot nu l-am sunat si am ramas sa ma bucur de contractiile mele cand pe mingie, cand la marginea patului. Timpul mi-a trecut foarte usor … intre contractii vorbind cu prieteni, cu sustinatoare si uitandu-ma la retete pe Tasty.

Dimineata a venit, inpreuna cu sotul care ajunsese si el acasa. Am pregatit copiii de scoala si am sunat la spital de unde mi s-a spus ca daca cotractiile se intetesc si vin la fiecare 4 minute timp de o ora, sa vin la spital. Dar inca erau la 10 minute, uneori sareau la 4, alte ori la 12 … dar durau ceva mai mult de un minut. Insa inca le puteam face fata. In asa fel incat am reusit chiar sa si dorm vreo 30 min – o ora. Dormeam pe mingie cu capul pe pat si sotul care statea in pat si se uita la un film, spune chiar ca sforaiam bine intre contractii. Doar ca la fiecare alte 10 min ma trezeam si respiram cu putere balansandu-ma pe mingie.

Asa a trecut jumatate din zi cand am zis – Gata! Cred ca ar trebui sa plecam … dar inca putin sa ajunga copiii de la scoala si sa ii lasam si pe ei in drum la cumnata mea pt peste noapte. Copiii au venit, i-am ajutat sa se schimbe, le-am facut bagajul si ei nici nu si-au dat seama ca am dureri. Doar ca nu aveam chef de multa vorba si tot plecam de langa ei sa pot sa ma stramb in voie pe contractii, in alta camera. :)) Am plecat in sfarsit pe la 4.30pm de acasa. Deja contractiile se inteteau … dar am prins si trafic pe drum, asa ca am ajuns la spital la 5.30pm. Am intrat la triaje unde trebuia sa fiu consultata si apoi sa se decida daca merg la camera de travaliu sau poate inapoi acasa ca nu e cazul. Dupa inca vre-o 30-40 de minute am fost luata la control … in tot acest timp eu m-am plimbat pe hol, am respirat si am vizitat toaleta unde ma simteam minunat. 🙂

In sfarsit controlul la care a venit vestea mare: 6 cm dilatatie!!!! Wooow!!! Asta mi-a dat aripi! Mai mult de jumatate din munca corpul meu fusese capabil sa o faca singur. Eram in al noualea cer stiind ca mult nu mai e. Si daca asta e cu adevarat travaliul … e biiiine! Eu ma asteptam la mai horror!

Am ajuns in sala de travaliu unde a inceput sa fie bebele monitorizat. Acolo dupa putin timp s-a constatat ca bataile inimii micutei scadeau in timpul contractiilor. Eu il strangeam tare de mana pe sot pe contractii si ma balansam sa fac fata minutului de val dureros … apoi eram ok! Mi s-a propus sa rupem membranele pt a putea monitoriza bebele cu fire aplicate direct pe capusorul lui. Am acceptat si am urcat in pat. Inediat dupa ce a fost rupta apa am simtit ca imi vine sa imping. O senzatie foarte placuta … corpul meu impingea si era resimtit de mine pe contractie ca o placere, o satisfactie. Exact ca satisfactie am resimtit! Moasele s-au bucurat cand au vazut asta pt ca era vb deja de folosirea unui forceps pt ca, cu adevarat bataile inimii bebelusei scadeau pe contractii ceea ce nu era bine din punctul lor de vedere. Cand am auzit de forceps am zis “Nuu, no way!!!”. Am inceput pe contractii sa imping si eu, nu doar corpul meu singur, si in loc de o impingere pe contractie, bagam cate 3 lungi. Asa se face ca dupa doar cateva contractii am simtit cum vine micuta mea afara! A fost cel mai minunat sentiment!!!! Dupa doar 2 ore de cand ajunsesem la spital, aveam pe pieptul meu minunea la care visasem atata timp!

georgiana_dedu_1

Apoi … doar liniste … pace! Doar glasul ei subtire … trupusorul umed si cald pe pieptul meu si sotul meu plangand langa mine. Am reusiiiit!!!! Nu puteam sa cred!! Si eu inca asteptam travaliul ala rau cand tipi si tot ce vrei este sa iasa copilul ala de-acolo odata!!! Unde fusese tranzitia?! Nu imi venea sa cred!

O nastere vindecatoare … chiar o renastere as putea sa-i spun! Am renascut odata cu puiul meu! Nu am cuvinte! De cum am iesit din sala de nasteri am stiut ca asta vreau sa mai traiesc in viata!!!!

Multa putere mamici, puteti sa nasteti usor, frumos, implinitor … chiar si cu travalii lungi ca al meu (de 20 de ore – nu pot sa cred nici acum! ). Cele mai minunate ore din viata mea … orele in care mi-am coborat copilasul in jos spre lumea asta!

 

georgiana_dedu_2Ma numesc Georgiana, am 32 de ani si locuiesc in Anglia. Viata mea s-a schimbat in urma cu 6 ani cand am devenit o persoana credincioasa dintr-un ateu aproape convins. De atunci am inceput sa imi doresc mult inca un copil, care sa fie unul al credintei, al iubirii si al intelepciunii divine. Asa s-a nascut cea de-a treia binecuvantare a familiei noastre care a adus pe langa bucurie si multa putere, mai multa credinta si cea mai frumoasa experienta traita cu Dumnezeu! Numele ei este Sofia Cristina petru ca Dumnezeu mi-a dat Intelepciune Divina pt a o aduce pe lume dupa voia Lui! Familia noastra este intregita iar fratiorii ei o adora. Suntem o familie binecuvantata!

 

 

3 Comments

  1. Ioana

    Buna ziua, am citit despre povestea ta, si te rog mult să îmi spui unde ai născut și cu ce medici. Mulțumesc, mi ar fi de ajutor.ioana

    1. Ioana nasterea a fost in Anglia. Dar mai este o poveste pe site, tot NVD2C, care a avut loc la Constanta la Isis cu dr. Zaher.

    2. Georgiana

      Da, Ioana. Nasterea a avut loc in Anglia. <3

Leave a Reply

Required fields are marked*

4 × one =