Nastere la spital, Nastere naturala dupa cezariana (NVDC), Nastere naturala nemedicalizata, Povesti despre nastere

Bebe Elisee s-a nascut [nastere naturala nemedicalizata, NVDC]

Bebe Elisee s-a nascut azi, 17.08.2016, dupa un travaliu de 34 de ore, la ora 8 si 9 minute,  pe cale naturala la 1 an si 11 luni dupa cezariana. In primul si in primul rand ii multumesc lui Dumnezeu ca a facut posibil acest lucru, a intarit operatia mea, mi-a dat putere cand am zis ca “mooor” si mi-a scos in cale grupul NVDC Romania, informatia ca “se poate nvdc” si bineinteles, ca am ajuns in Tg Mures unde nasterea naturala si nvdc este la ea acasa! Dpn era 7 august dar eu deja ajunsesem in data de 15 august si inca nimic…. Incepusem sa nu mai citesc toate povestile cu nvdc de pe grup pt ca erau cateva cu termen de 41+ si finalizate cu cezariana din motive rationale. Mi-am dat seama ca in subconstientul meu devenisem stresata si beam, mancam, faceam sport ca sa declansez nasterea, stres care cred ca pana la urma poate inhiba nasterea. Cu vreo doua zile inainte de 41 saptamani am hotarat sa iau lucrurile ca atare, sa nu mai beau ceaiul ala de zmeur de care m-am scarbit la cat am baut, sa nu ma mai epuizez in plimbari interminabile ci sa astept relaxata momentul nasterii bebelusului meu! Am hotarat sa accept si cezariana daca la ea trebuia sa ajung din nou pe considerentul ca Dumnezeu este in control si stie mai bine ce e bine pt mine!

Era, deci, data de 15 si eu nu aveam absolut nici un semn… Singurul semn prevestitor a fost ca in noaptea precedenta ma trezisem la 2 jumate noaptea satula de somn si plina de energie pana la 5 dimineata. Luni spre marti noaptea m-am culcat ca de obicei pe la 11 jumate -12 insa la 12 jumate ma trezesc niste “curenti” prin burta. Am crezut ca fie sunt gaze, fie e incordata burtica de la miscarile copilului. Eu asteptam dureri ca de menstruatie pentru debut de travaliu. Incerc sa adorm la loc dar dupa 20 minute iarasi vin valuri de curent si constat ca bebe nu se misca, ba mai mult, acestea radiaza spre spate. Mi-am dat seama ca se poate sa fie contractii -pretravaliu sau chiar travaliu, asadar, ma pun la loc sa dorm cat pot caci oarecum stiam ca nu va fi usor sa dai nastere pe cale naturala unui bebe! Intr-o ora jumate le aveam la 5 minute si nu le mai puteam duce in pat. Il trezesc pe sot si plecam in graba la spital pentru monitorizare caci era uter cicatricial, totusi. Oarecum nadajduisem ca in 2 ore voi naste si eu, dar totodata nu mi-am pus un termen limita in cap. Eram pregatita psihic ca se poate sa nasc si pe sfarsitul saptamanii. 😀 In fine, cum am ajuns aici au inceput sa ma lase contractiile. Am primit cu bucurie caci stiam ca ma pot odihni daca ma lasa contractiile. La ora 14 m-au luat din nou, dar nu foarte intense si erau si neregulate. Spre seara, adica ora 22 au incetat din nou si iarasi m-am bucurat caci deja ma simteam obosita. In tot acest timp am mancat mancare cat sa supravietuiesc caci daca trebuia intervenit cu cezariana nu aveam voie sa fiu mancata. La 12 jumate noaptea ma trezeste din somn o contractie. Dupa jumate de ora mai vine una si pe urma la 20 de minute iar mai apoi direct la 4-5 minute. Nu erau regulate. Acu’ aveam la 4 minute, acu la 10. Pe la 6 dimineata imi face un consult (al doilea de cand eram in spital) si imi spune ca sunt dilatata un deget si un pic….(la internare avusesem doar un deget). Cand am auzit m-am descurajat putin caci ma simteam foarte obosita, cu greu reuseam sa ma controlez sa respir pe contractii, imi venea si sa vomit, iar medicul imi spunea ca desi sunt ceva mai puternice contractiile inca nu sunt suficient de puternice. Oricum, imi spune ca ma transfera din salon in sala de nasteri ca sa imi continuu travaliul acolo. Cand ajung jos asistenta observa o pata pe camasa mea si pe pat iar medicul vrea sa verifice ce este. Ma suie din nou pe masa si constata ca s-au fisurat membranele si ca aveam 2 degete dilatatie. In faza aceasta eu ceream disperata cezariana…. Ma gandeam ca pana diseara eu nu nasc si daca la doar 2 degete asa sunt contractiile, ce ma fac la 8-10 cm + expulzia?!? Sotul s-a straduit din rasputeri sa ma incurajeze sa nu ma las, mai ales ca inainta totusi dilatatia, bebe era bine, operatia era bine si i s-a si putut simti parul bebelusului meu :-). Parca m-am mai incurajat un pic, dar de pe masa am ajuns in pat la monitorizare pt aproape 40 minute si atunci am avut contractii si mai dese  insotite de nevoia de a impinge. Asistentele si moasa imi spuneau sa nu imping caci pot canaliza copilul gresit si sa-mi rup colul pentru ca nu sunt dilatata. Ce sa ma pot opri din impins?!? Scap din monitorizare si ma scuz ca merg la wc ( vroiam sa imi duc travaliul linistita pe wc, in patru labe sau ca o broasca, dupa cum simteam eu ca mi-e mai bine). Ma observa “lumea” ca iarasi imping si din nou mi se spune ca nu e ok caci nu e dilatat colul, nu e nici scurtat si ma rup. Ies de acolo si simt nevoia sa imping si mai tare fara a putea controla catusi de putin nevoia de a impinge. In minte imi rasunau vorbele dr Bogdan Cioata de la un seminar despre nastere la care participasem in iunie (ce bine ca am fost la seminarul ala!! ) cum ca stie corpul cand trebuie sa impingi, cum trebuie sa stai, etc. asadar, dupa cum am simtit sa imping, am impins! Dupa vreo 3 contractii in salon, din pozitia broastei saritoare, le spun ca a coborat copilul intre picioare. Nu ma credeau…asadar a zis moasa ca la urmatoarea contractie vrea sa verifice asa cum stateam, dar sa nu imping. Mie mi-era clar ce simt, mi-era clar ca bebe vine si pentru ca mi-era groaza de masa aia de nastere in gandul meu ziceam “s-o credeti voi ca eu ma urc pe masa aia pana nu simt eu parul copilului!” Isi da seama moasa ca a coborat copilul, da alarma sa vina un medic si toata lumea se agita sa nu mai imping pana nu ma sui pe masa ca il nasc pe jos (ma apuca rasul acuma cand mi-amintesc). Eu, sincera sa fiu, speram ca acolo il si voi naste si eram pregatita sa-l prind, insa dupa ce a iesit putin capul, ma lasa contractiile si pot urca pe masa. Pe masa, in faza aia de expulzie, n-a mai fost deloc horror. Am mai impins o data sau de doua ori si a iesit capul. A avut loc o mica pauza de contractie dupa care a mai venit una de nu stiam daca mai am ce scoate sau a iesit deja… Moasa mi-a zis sa imping usor sa iasa umerii si asa am facut caci asa a fost si contractia (probabil sa nu ma rup pe dinauntru, habar n-am). Cand a iesit a incetat orice urma de durere si mi s-a spus ca am reusit! Eu si sotul am inceput sa plangem de bucurie.  L-au aspirat acolo, inainte sa taie cordonul si mi l-au pus pe burta cateva minute. Au asteptat si dupa placenta sa iasa singura dupa care mi-au cusut mica epiziotomie care mi-au facut-o. Alte daune nu sunt 🙂 Pff, nu-mi vine sa cred ca despre mine povestesc! E lunga istorisirea, dar, mamicile care urmeaza sa aveti nvdc cititi caci nu stiti ce lucru de aici va poate incuraja in travaliul vostru. Azi dimineata cand nu mai puteam, dupa 30 de ore de travaliu, mi-am amintit de o mamica de pe grup (nu mai stiu cum o cheama) ce a avut un travaliu lung, cu progres in ultima ora de travaliu si asta m-a incurajat! Și nu numai…. In momentele alea pt mine nu a functionat decat credinta in Dumnezeu ca nu m-ar fi lasat sa ajung pana acolo cu travaliul ca la urma sa se sfarseasca tot cu cezariana, experientele altor mamici de aici si tehnicile de respiratie care m-au ajutat sa nu strig (ma ingrozeam cand le auzeam pe altele urland, dar eu am reusit cel mult sa gem). Am incercat sa vizualizez trandafiri si col care se deschide dar efectiv nu a functionat la mine (poate am imaginatia limitata 😀 ). In schimb, in ultima ora, chiar inainte sa incep sa simt sa imping, sotul a sunat pe mama mea, i-a spus ca eu zic ca mor si vreau cezariana, si s-au pus toti pe rugaciune pentru mine. Cred ca asta a facut cel mai mult! Din acel moment a disparut orice urma de oboseala si drept urmare in mai putin de o ora, de la dilatatie 2 degete, am ajuns sa-mi tin copilul in brate.

paula_kwizera_1

In concluzie, sunt extrem de fericita de reusita si categoric e mai bine decat o cezariana. As fi regretat-o amarnic stiind acum cum e si cu naturala. Uitandu-ma in urma consider ca nu au fost chiar asa dureroase contractiile ci mai degraba teama mea ca vor fi si mai dureroase.

Am scris o adevarata epistola, dar entuziasmul e prea mare! Va doresc o nastere cel putin la fel de usoara ca a mea (o nastere fara “sechele”, cum imi era si rugaciunea) caci in momentul in care a iesit copilul si il poti tinea in brate linistita, chiar uiti de tot chinul si nici nu stii sigur daca a fost un chin pana la urma sau doar ti s-a parut?!!! Mult succes tuturor!

PS: Multumesc echipei medicale de garda Spitalul Judetean Tg Mures (care desi am cerut epidurala sau cezariana a preferat sa ma consilieze ca pot decat sa ma taie!)

– Bebe 3400gr si 54 cm

paula_kwizera_1


Numele meu este Paula, am 28 de ani, locuiesc în Targu Mures si sunt fericita mamica a doi baietei mulatri: 1 an si 11 luni, respectiv 2 saptamani. Am iubit copiii dintotdeauna si pot sa spun ca sa fiu mama e cea mai mare implinire a mea.

 

Leave a Reply

Required fields are marked*

eight − 3 =