Nastere la spital, Nastere naturala, Nastere naturala nemedicalizata

Asteptand-o pe Ema [nastere naturala, nemedicalizata]

Despre prima mea nastere am scris aici. A fost frumoasa si implinitoare, asa ca asteptarile pentru a doua nastere au fost cu atat mai ridicate. Pentru ca mi-am dorit sa transmit mai departe informatia care m-a ajutat pe mine sa am o astfel de nastere, am facut si un curs de educator prenatal si am inceput sa fac gimnastica speciala cu gravidutele.

Am ramas insarcinata a doua oara chiar inainte sa ma reintorc la serviciu dupa cei aproape 2 ani de concediu de ingrijire copil pe care i-am petrecut cu Alex acasa. Eram terminata de despartirea de copil, care mi se parea insuportabila, la serviciu parca nimic nu imi mai placea si abia asteptam sa treaca orele sa-mi revad puiutul. Asa ca primele luni de sarcina au fost putin dificile. Nu mi-a fost rau, dar simteam o oboseala incredibila si eram destul de dezechilibrata emotional. Evident nu am reusit nici sa ma alimentez asa cum mi-as fi dorit si cum facusem in prima sarcina. Imi parea rau ca nu reuseam sa ma bucur mai mult de sarcina, asa cum facusem cu prima, dar apoi am realizat ca fiecare perioada e unica si nu are sens sa compar. Dupa aceasta revelatie, am reusit sa ma relaxez si sa ma bucur mai mult de fiecare zi.

Am facut 4 ecografii scurte in toata sarcina si un singur set de analize (mi-a iesit un pic de anemie, dar am luat doar suplimente naturiste: spirulina, chlorela, pastura si polen crud). Am facut gimnastica pentru gravidute (de doua ori pe saptamana cate o ora, plus miscarea facuta cu Alex ☺ ) si am ascultat aproape zilnic meditatii si afirmatii pozitive despre sarcina si nastere pentru a contracara muntele de informatii negative pe care le primeam de peste tot.

Spre deosebire de prima sarcina, acum am inceput sa am contractii din saptamana 36. Aveam emotii sa nu vina prea repede. Apoi, am tot avut contractii pana cand am nascut, adica exact in ziua in care se implineau 41 de saptamani. Ultima saptamana a fost plina de contractii, aveam aproape zilnic, cateva ore, nedureroase, neregulate si scurte, dar ne-au tinut putin pe jar pentru ca trebuia sa plecam de la Medias la Sibiu pentru nastere. Eram bulversata pentru ca era total diferit de cum fusese la prima sarcina si ma gandeam ca poate nu o sa-mi dau seama la timp cand sa plecam de acasa. Aveam de invatat lectia rabdarii si a acceptarii faptului ca fiecare sarcina e unica.

Am decis sa nasc la Polisano, in Sibiu, o clinica privata, cu dna dr. Adriana Radu, despre care auzisem ca ar fi cea mai deschisa in nasteri fara interventii de rutina.

În 14 iulie, de dimineata am inceput din nou sa am contractii. La inceput neregulate (nici nu le-am bagat in seama, fiind atat de obisnuita cu ele), apoi parca se contura un tipar, incepeau sa fie cam la 20 de minute. Spre amiaza s-au apropiat de 15 minute, dar erau in continuare usoare si destul de scurte. Mi-am continuat activitatile prin casa, cu Alex. Apoi, la amiaza, m-am asezat in hamac sa citesc putin si am atipit. Au atipit si contractiile mele, ca pana pe la ora 17 nu am mai avut deloc. Au reinceput, nu pareau regulate, dar erau mai lungi si mai dureroase si la dus am simtit ca si secretia e diferita. Am stiut ca nu va mai dura mult, dar nu puteam sa apreciez cam cat. Intre timp o sunasem pe doula (Stefania Samarghitan) si ii spusesem evolutia mea, cu precizarea ca probabil ne vom vedea in acea noapte. Ma jucam cu Alex si incercam sa trag de timp sa-l adormim (pe la ora 22 adoarme el de obicei) si apoi sa plecam spre Sibiu, insa contractiile, desi nu erau mai dese de 8 minute, erau mai lungi (intre 1 minut si 2) si destul de dureroase. La ora 21 am simtit ca nu mai e de stat acasa, desi nu erau foarte dese contractiile. Sotul meu l-a dus pe Alex la bunici si am plecat spre Sibiu.

Am ajuns pe la ora 22 la Polisano. Am asteptat putin sa coboare o moasa. A coborat doamna Mioara. Un inger de femeie. Atat de blanda si de calma. M-a intrebat cum sunt, la cat timp am contractiile si m-a poftit intr-un cabinet unde urma sa coboare dr de garda, dr. Ispasioiu, pentru a vedea cat sunt de dilatata. Au mai durat cateva minute, am tot povestit despre una despre alta, am mai avut cateva contractii, destul de lungi, dar suportabile. Cand a venit dl dr am mai povestit putin si cu dansul, s-a uitat peste planul de nastere pe care il aveam in dosarul cu actele medicale si apoi m-a consultat. Surpriza pentru toata lumea: ”Doamna naste! Are dilatatie completa”. Tocmai cand ma pregateam sa-l rog sa nu-mi spuna cat sunt de dilatata pentru a nu ma inhiba ☺. Membranele erau intacte si practic doar ele mai tineau bebele inauntru. Ne-am dus repede cu totii in sala de nastere, au sunat-o si pe dna dr. Radu (care tocmai plecase de la consultatiile pe care le avusese toata ziua), iar eu am sunat-o pe Stefania (doula). In sala de nasteri am imbracat o camasa de ”nascut”, i-am rugat sa stinga becurile, mi-am pus muzica si relaxarile de pe telefon, am instalat si difuzorul si am difuzat ulei esential Gentle Baby (de la firma Young Living) – care ajuta in timpul travaliului la relaxare. De asemenea, am simtit nevoia sa inhalez si sa-mi pun o picatura sub nas de ulei Brain Power (un amestec de uleiuri foarte special existent doar la Young Living). Intre timp venisera si Stefania si dna dr. Radu (care nu era prea bine dispusa). Din momentul in care a intrat dna dr m-am inhibat atat de tare, incat aproape nu am mai avut contractii. Mi-am dat seama foarte repede ca este datorita atitudinii ei, iar cand a iesit din sala, mi-am continuat travaliul – in sensul ca ma plimbam prin sala sau stateam pe vine in timpul contractiilor. Am tinut sa fac precizarea asta pentru ca creierul nostru reptilian percepe absolut orice gand, atitudine de-a noastra ca fiind un pericol real si blocheaza nasterea. Eu eram constienta de asta si tot nu am reusit sa o controlez, pana cand nu a fost eliminat ”pericolul”. A realizat si dna dr ca ma inhiba si a iesit (asta mi-a marturisit dupa nastere). Am rugat-o pe Stefania sa-mi faca masaj la bazin si cred ca in doua minute dupa ce mainile ei magice au inceput, mi s-au rupt membranele. In secunda imediat urmatoare am si simtit nevoia sa imping. Venea bubulina. Dna Mioara (moasa) ma tinea de mana si ma incuraja, iar Stefania a sunat-o pe dna dr Radu sa vina. Abia am reusit sa ajung de langa pat pana pe masa ginecologica (pe care mi-au ridicat-o aproape la verticala), iar dna dr Radu de-abia a apucat sa-si puna manusile ca deja ii iesea capul. Din 3 impingeri a fost afara pe burtica mea. Era ora 23.40 (fix o ora de cand imi facusera internarea). Atitudinea dnei dr era foarte calma si calda (se relaxase si ea de la meditatiile mele ☺ ) și a vorbit foarte frumos si bland cu mine in timpul expulziei si dupa aceea. Mi-au pus bubulina pe burtica, i-au lasat cordonul sa pulseze cateva minute, apoi mi-au mai lasat-o, am pus-o la san si am stat asa pana dupa ce s-a nascut si placenta (cred ca a durat vreo 20 de minute). Nu am avut nici un fel de ruptura, nu au fost necesare nici un fel de interventii.

ina_lupu_2

Sotul meu a venit imediat dupa expulzie si a stat cu noi pana dupa ce ne-au dus in salon. Pana am coborat de pe masa, au dus-o pe bubulina in camera alaturata sa o cantareasca si masoare, iar sotul meu a fost cu ea. Apoi nu ne-am mai despartit deloc.

Le multumesc din suflet celor care au facut posibila o nastere atat de frumoasa si lina: dna dr. Radu Adriana (care mi-a respectat in totalitate dorintele si a reusit sa treaca peste faza ei mai putin buna pentru a fi exact ce aveam nevoie in timpul expulziei), moasei – dna Mioara (care a fost ca un inger prin bunatatea si calmul dansei), doulei – Stefania Samarghitan (ale carei atingeri au fost punctul culminant al travaliului si care mi-a dat siguranta prin simpla ei prezenta acolo), sotului meu – care ne-a fost alaturi si baietelului meu – care a reactionat minunat la intreaga aventura.

Vreau sa le spun tuturor celor care citesc aceasta poveste ca organismul femeii este perfect conceput sa creeze viata, sa o poarte timp de 9 luni si sa dea nastere copilului din burtica. Corpul nostru stie exact ce are de facut, daca e lasat in pace. Aveti incredere in voi, informati-va, pregatiti-va psihic si fizic, gasiti-va oamenii potriviti care sa va fie alaturi si veti avea parte de nasteri magice si implinitoare precum ale mele!

Va doresc tuturor nasteri frumoase si implinitoare!

 

ina_lupu_1Sunt mămica unui minunat ghem de fericire. Dupa nasterea sa, am decis sa transmit mai departe informatia pretioasa pe care am primit-o si am devenit educator prenatal si formator (https://www.facebook.com/CentrulEchilibrium). Am inceput sa organizez intalniri cu mamici, pitici si gravidute in orasul nostru (Medias) si imi doresc ca mesajul meu sa ajunga la cat mai multe mamici: corpul nostru e perfect conceput pentru a sustine o sarcina si a naste! Aveti incredere in voi! Ascultati-va instinctele! Viata mea s-a schimbat radical din momentul in care am devenit mama si am cunoscut o minunata evolutie personala. Cred cu convingere ca aceasta este sansa noastra sa cream o lume mai buna: aducand cu blandete copiii pe lume si crescandu-i frumos, cu consideratie si iubire neconditionata.

Leave a Reply

Required fields are marked*

19 − 12 =