Nastere la spital, Nastere naturala dupa cezariana (NVDC), Nastere naturala medicalizata, Povesti despre nastere

Aceasta nastere m-a implinit ca femeie in totalitate [nastere naturala medicalizata, NVDC]

La prima sarcina aveam 26 ani jumate, a venit pe “nepusa masa”, nu aveam un ginecolog stabil, fusesem la cateva controale ici colo si cam atat.

Am intrebat de un ginecolog ok ca sa-mi monitorizeze sarcina, am avut o recomandare si am ajuns la D-nul Dr Herghelegiu, de la Sanador(mentionez ca vroiam undeva la privat, fiindu-mi frica de spitalele de stat).

Sarcina a decurs ok, fara prea multe controale, l-am informat pe D-nul doctor ca doresc sa nasc natural, a spus ca e ok, atata timp cat totul decurge bine (intre timp am aflat ca dansul facea numai cezariene). Copilul morfologic, ceva mai mare, data lui cronologic de nastere era 19 iunie, morfologic-14 iunie.

Din partea dansului am avut intelegere pt nasterea naturala, m-a chemat la 38 de sapt sa-mi faca analize si mi-a spus sa vin cand mi se rupe apa sau am contractii la 5 min, ma controleaza la camera de garda si daca nu e travaliu fals, il suna si vine dansul.

Vine data de 14 iunie, 15,16, nimic, pe 20 il sun si ma cheama la control a doua zi, in cazul in care nu ma apuca pana atunci. Am mers a doua zi convinsa ca-mi va spune ca urmeaza sa nasc, ca se va porni travaliul, mentionez ca nu am citit, nu m-am informat despre nastere, am luat totul ca atare. Pe 21, cand am ajuns la control mi-a spus ca bebele e mare, nu sunt semne de nastere prea curand, ca ma mai poate lasa o sapt, dar e cu risc ca placenta incepuse sa imbatraneasca, ca am bazinul ingust si bebe fiind mare, exista o posibilitate sa fie nevoie sa intervina cu forcepsul. Am plecat dezamagiti acasa si ne-am pus pe telefoane, si de peste tot am primit acelasi raspuns: du-te si fa cezariana, nu risca sanatatea copilului. Si asta am si facut. In aceeasi zi, am intrat in sala de operatie, pe 21 iun 2012, la 17.45 s-a “nascut” Cezar, primul nostru baietel, la 4,300 kg si 54 cm.

liliana_mache_1

Am tot respectul pt d-nul doctor Herghelegiu, cu toate ca facea numai cezariene, mi-a acceptat dorinta de a naste natural, a avut intentie buna. Intradevar a vazut ca e copilul mare, termen depasit si nu a vrut sa riste, si intr-un fel ma bucur, ca nu risca doar dansul ci si noi.

Eu am avut dureri cumplite, lactatia a intrat relativ repede, a doua zi, bebe sanatos, frumos, am avut ceva probleme cu alaptatul, am facut furia laptelui, aici depunctez personalul, nu m-au incurajat prea mult cu alaptatul, am ajuns acasa cu sanii angorjati, am facut febra, am bagat pompa, am facut rani, bebe vroia numai biberon, dar m-am ambitionat si am reusit sa scoatem biberonul, cu multa chinuiala, am zis ca daca nu am reusit sa nasc natural, macar sa-l alaptez, ceea ce am si reusit 1 an si 7 luni.

Totul a decurs ok apoi, dar la mine in suflet nu. Ma simteam vinovata, ca nu mi-am facut datoria pana la capat, adica sa-l nasc.

Am inceput sa ma documentez si mi-am propus ca urmatorul bebe sa se nasca natural. Am ramas gravida cu bebe doi la 2 ani si 8 luni de la cezariana si m-am dus la D-nul Herghelegiu, mi-a monitorizat sarcina (am incredere deplina pt ecografii), recunosc ca nu ma interesasem de doctor care sa accepte nvdc. Pe la 4 luni de sarcina, am spus familiei ca doresc nvdc, nu am avut suport, toti se temeau si ma sfatuiau sa fac cezariana, si tot atunci am aflat de la o fata de Dr Romila. Mi-am facut o programare la dansul la 5 luni de sarcina, nu a parut foarte incantat sa ma ia de pacienta, asa ca am continuat monitorizarea sarcinii la Herghelegiu, si i-am spus ca as vrea nvdc, nu a fost de acord. Atunci am spus ca as vrea cezariana la cald, macar atat sa obtin, sa vina copilul cand vrea, nu a fost incantat nici de asta, ca e cu risc, plus ca eu aveam termenul cronologic pe 2 ianuarie, putea veni si de revelion. Mi-a spus ca si acest copil e mare si il scoatem inainte de Craciun. Atunci m-am ambitionat si am spus gata compromisurilor, eu vreau sa nasc natural si asa voi face, eram in 6 luni jumate deja. Am ajuns din nou la Romila, as putea spune ca l-am implorat sa-mi dea o sansa, m-a pus sa fac niste analize si a acceptat sa nasc cu dansul, eram deja in 7 luni jumate.

Inainte de Craciun m-a chemat la un control ca sa vada daca e ok, dansul pleca din Bucuresti in preajma Craciunului si sa nu ma apuce atunci. Aveam colul inchis, bebe estimat la 4,050 kg, lichid in cantitate mica. A ramas sa ma duc la control undeva pe 31 dec, termenul era pe 2 ian, a spus ca putem astepta pana pe 5 ian, fiind tot baietel, s-ar putea sa intarzie.

Pe 29 dec la 10.30 mi s-a deschis colul, am sunat doctorul care m-a sfatuit sa ma duc la spital pt control.

La ora 14.00 am fost la control, am dat de o doctora speriata care m-a sfatuit sa fac cezariana, ca risc, ca e copilul mare, aproximeaza ca va avea 3,800-3,900, aveam colul deschis dar fara contractii. Mi-a spus sa raman in spital si am refuzat.

Pe la 21.00 am simtit prima contractie, mi-am vazut de treaba (spalat pe cap baiatul cel mare), mi-am facut si eu o baie fierbinte ca stiam ca opreste contractiile, m-am gandit ca ma vor lasa sa dorm.

La 00.00 am avut 2 contractii la 15 min si am plecat spre spital. Intre 22.00 si 00.00 am avut 4-5 contractii neregulate. La spital am dat de aceeasi doctora, care mi-a spus de cum am ajuns: ti-am spus eu sa ramai, ai vazut ca te-ai intors?

De la 00.00 pana la 6.00 am avut contractii din ce in ce mai dureroase, mai puternice, putin neregulate, timp in care am fost tinuta la pat, la monitorizare, fara apa, nu mi-au dat voie sa ma ridic doar odata pe la ora 3.00 ca mi se rupsesera membranele si curgea apa. In tot acest timp m-au batut la cap ca trebuia sa fac cezariana, ca risc, moasa mi-a pus o branula la mana pt care m-a intepat de 3 ori, am cerut epidurala si mi-a spus ca nu se poate, ca am trombicitele mici, 93.000. Trebuiau sa fie min 100.000. Moasa insista ca asta nu e travaliu, ca nu sunt asa dureroase contractiile, ca nu ma dilat. Ajunsesem cu dilatatie 2 la spital si in 6 ore nu ajunsesem decat la 5 dilatatie si ma blocasem acolo. Singurul lucru pe care il spuneam cand ma descurajau, era: Cand vine doctorul? :))

La 6.00 a ajuns si d-nul dr romila, eram deja descurajata, nu credeam ca voi reusi si i-am spus direct: vreau epidurala sau cezariana. Doctora de garda a spus ca nu poate sa-mi faca epidurala din cauza trombocitelor, copilul era tot sus, dilatatia tot 5 si am stabilit sa facem cezariana. A venit anestezista, gandul ca intru iar in operatie, m-am dilatat instant la 7, m-a controlat doctorul si a spus: stati, e pacat, s-a chinuit atat degeaba, haideti sa-i faceti epidurala. Mi-a facut epidurala, m-am ridicat din pat, am baut si apa, am stat de vb cu doctorul si moasa (se schimbase tura, era tare draguta cea de acum), au trecut 2 ore destul de repede, la ora 8.00 eram pe masa de nastere, la 8.20 am facut cunostinta cu bebe. Cand mi-a spus doctorul ca-i vede capul si e brunet ca mine, nu-mi venea sa cred ca nasc, ca am reusit. L-a scos si mi l-a pus pe burta, l-am tinut de cap si de fund, imi era frica sa nu-mi alunece de pe mine, nu am plans, nu am facut nici un gest aparte, doar m-am uitat la el, m-am simtit implinita, multumita, recunoscatoare, o multime de sentimente … ne-a si uimit bebe ca era cam maricel. L-au luat pe o masa separat, apoi la maternitate si pana sa iesim din sala de nasteri, a sunat moasa la maternitate si ne-a spus ca e un bebe frumos de 4,440 kg si 57 cm, nu ne-a venit sa credem…

La 30 min dupa ce am ajuns in salon, eram in picioare, m-am recuperat foarte repede, nu am avut provleme cu statul jos, desi am avut foarte multe cusaturi, am avut ceva rupturi, in 20 min a iesit bebe si 40 min a durat sa elimin placenta si sa ma coasa. Nu am avut probleme cu firele cusute, am avut dureri musculare in zona de jos la vreo 2 sapt de la nastere, se refacea musculatura, probabil. M-am putut ocupa de bebe imediat, fara dureri.

liliana_mache_2

Nici nu se compara nasterea vaginala cu cezariana, la cezariana nu m-am putut bucura asa repede de bebe ca eram in refacere dupa o operatie destul de grea, nu puteam rade ca ma dureau muschii de la burta, nu puteam sa car, m-a limitat foarte mult fizic, nu mai vorbim ca ma simteam neimplinita, ca si cum sarcina s-a terminat brusc, fara finalul mult asteptat, e un sentiment greu de descris. Aceasta nastere m-a implinit ca femeie in totalitate, am dus sarcina si am nascut, asa cum e natural sa se intample, m-a vindecat de “handicapul” pe care il aveam, de sarcina care s-a terminat cu o operatie. Important e sa credem in noi, in copiii nostrii, eu toata sarcina am vb cu bebe, si i-am spus ca am incredere in el, ca e puternic, impreuna vom reusi. 🙂 Chiar a iesit voinic, puternic.

Dupa ce l-am nascut pe cel mare, mi s-a spus ca nu as fi putut sa nasc natural un copil asa mare, de 4,300 kg, ca apoi la 3 ani jumate diferenta sa nasc un bebe si mai mare, de 4,440 kg, fara probleme si cu uter cicatricial. Deci, curaj!

PS: Ii multumesc din suflet D-lui Dr. Romila Marius care m-a inteles si m-a ajutat sa nasc asa cum mi-am dorit, fara dansul nu cred ca as fi reusit.

liliana_mache_3Eu sunt Liliana si am doi copii, doi baieti frumosi, 4 ani jumate si aproape 1 an, sunt account manager, sunt ambitioasa ( capricorn -2 ianuarie, data la care trebuia sa vina si bebe 2, dar a preferat sa-si serbeze ziua cu 4 zile inaintea mea). Imi plac calatoriile (in acest sens am si cumparat patut pliabil pt bebe), sunt o perfectionista. 🙂

 

Leave a Reply

Required fields are marked*

seven + 19 =