Nastere acasa, Nastere naturala, Nastere naturala dupa cezariana (NVDC), Povesti despre nastere

A fost o experienta divina! [nastere naturala dupa cezariana, NVDC]

Iata si povestea noastra: NVDC reusit… este o poveste frumoasa, lunga, cu mii de ganduri, bucurii, trairi intense. Voi incepe cu cateva cuvinte despre sarcina…

A fost o sarcina dorita, care nu s-a lasat mult timp asteptata si care simteam ca va fi cu final fericit. dupa indelungi “documentari” si cu povestile de pe grupuri NVDC din Romania, am prins curaj si am decis ca e timpul pt bb2.

Dupa prima nastere, cezariana, am ramas marcata si neincrezatoare si cu frica unei noi cezariene… Mult timp nu am avut curaj si nici incredere in corpul meu si am tot amanat o noua sarcina.

Sarcina a fost una frumoasa, cu multe incercari, insa aceste “hopuri” m-au intarit si dat putere de a lupta si nu renunta la un vis minunat: nasterea naturala.

In sarcina am cunoscut oameni minunati, care m-au sustinut, care au avut incredere in noi si noi in ei…este f important acest aspect. Am urmat cursul prenatal Hypnobirthing in Bucuresti si pentru ca au aparut ceva probleme la o monitorizare, impreuna cu mosica Ada am decis sa ne orientam pentru nastere spre Bucuresti, astfel am ajuns sa cunosc o super moasa si femeie care m-a indrumat si recomandat dr Anca Panaitescu. Pt ca dr meu nu m-a sustinut nici macar pt a incerca o posibila nastere naturala dupa cezariana am fost total determinata ca locul nasterii va fi in capitala, insa am continuat sa merg la controale si la ginecologul meu de casa, din Suceava.

La 31 sapt am fost pt prima data la dr Anca Panaitescu- Filantropia, care este o super dr, profesionista, pozitiva si care a zis ca ma sustine si ca vom face tot posibilul sa fie o nvdc. Urmatorul consult la dumneaiei a fost la 35 sapt (mi-a zis f optimist ca: eu cred ca veti reusi, cu mult calm, sa aveti o nastere naturala! si eu i-am spus ca sunt sigura!) si urma sa ajung iar la ea la aproximativ 39 sapt cand deja vom fi mutati in Bucuresti.

Insa toate planurile noastre au fost schimbate de bebe: pe 12 apr, in timpul plimbarii de seara cu sotul si baiatul meu, pe la 19.30 am simtit o usoara scurgere, putin m-am speriat dar in acelasi timp mi-am zis ca e normal ca doar ma apropii de marele moment, insa nu imi doream sa se declanseze ceva pana nu ajungem in Bucuresti.

Cand am ajuns acasa, am observat pe slip o chestie incolora si gelatinoasa…am zis e dopul…apoi am simtit o usoara scurgere, lichida si pe servet am vazut ca e rozaliu…am zis…e apa… am iesit de la toaleta i-am zis sotului si am intrat putin in panica amandoi pt ca aveam pregatit doar bagaj de spital nu si de mers si stat la Bucuresti.

Mi-am sunat mosica, care mi-a zis sa merg la camera de garda sa vad cum este colul si dc ne putem porni la drum. Am decis sa o chem, pe Ada, care atunci cand a venit si vb la tel cu moasa a zis: col moale, dilatatie 2-2,5cm.

Cat am asteptat sa vina Ada, am inceput sa ne facem un mic bagaj cu ceva haine, actele, muzica, si mai pierdeam cate putin lichid si aveam usoare contractii, ca la menstruatie si tineau maxim 19-20 secunde.

Conversatia care am avut-o cu moasa mi-a dat putere, incredere si aripi sa zbor spre nasterea mult visata si mi-a spulberat toate fricile care aparusera atunci. Am hotarat sa ramaneam acasa pt ca drumul spre Bucuresti sa nu imi “strice” travaliul din cauza stresului meu si a emotiilor.

Moasa Ada a plecat sa isi pregateasca bagajul si eu urma sa o sun cand timp de o ora aveam contractii la acelasi interval sau care aveau aceeasi durata. Am facut un dus in timpul caruia am avut 7 contractii. dupa dus mi-am petrecut timpul pe minge, sprijinita de minge, plimbari prin casa, in pat intinsa si cu muzica si relaxari Hypnobirthing, afirmatii Hypnobirthing, lumina difuza si al meu sot langa mine.

Am reusit sa stau mare parte din timp in pat, cu mici exceptii pana pe la ora 5-6 dimineata. Dupa acest moment am stat doar in picioare, sprijineam dulapul pe contractie, sau ma tineam de sot si mereu ma balansam. Am avut momente cand imi pierdeam ritmul respiratiei insa moasa si sotul ma aduceau la starea care trebuia. La un moment dat mosica m-a rugat sa ma intind pt 5 minute in pat, insa au fost groaznice acele momente. Nu am rezistat 5 minute dar mi s-au parut o groaza de timp.

Cam ultima ora sau ora jumate am petrecut-o in 4 labe sprijinita de minge si tinandu-ma de sot sau de scaunul pe care se asezase el.

roxana_heghis_2

In tot timpul asta am consumat apa, mi s-au pus comprese pe frunte, ma mai stergeam si eu cu acel prosop pe fata sau il puneam pe minge si imi puneam capul pe el, sotul meu era setat, pt ca eu i-am zis sa imi aminteasca mereu sa respir, si imi tot zicea respira, calm, sssss; mosica imi punea presiune pe zona lombara si tare m-a ajutat.

Au fost cateva momente in care cei 2 sustinatori si ajutoarele mele (sot+mosica) dispareau din aria mea si ma simteam pierduta si in acelasi timp contractiile parca prea tari. Pe expulzie am avut la un moment dat un fulger de gand: suferinta fetala, asta pt ca tot simteam capul lui bb iesind pe contractie si apoi intrand iar, dar nu a durat mult pentru ca la contractia ce a venit imediat gandului aceluia am uitat absolut tot.

Nu am avut nici un moment de ezitare, frica, neincredere-in afara acelui gand- ca nu vom reusi sau ceva se va intampla.

La 9.24, pe 13 aprilie, fix la 37 sapt a venit pe lume baietelul nostru, cu 48 cm, 3080gr, care a fost lipit de mine si atasat cordonului pana nu a mai pulsat. A luat sanul in primele 20-30 minute.

A fost o experienta divina, sublima, puternica emotional cu mii de sentimente.

Vreau astfel sa multumesc in acest moment divinitatii, copilului meu, sotului, mosicilor, Andreei Dascalu, doctorilor cu care m-am intersectat (chiar daca unii au incercat sa ma descurajeze ca o nvdc e imposibila si mult prea riscanta), prietenilor si tuturor care au fost pozitivi in preajma mea. Dpmdv cel mai important pt o reusita este sustinerea partenerului.

Sotul meu a fost toata sarcina si nasterea si apoi dupa sustinatorul meu cel mai mare si puternic. Apoi esential este sa gasesti oamenii potriviti sa iti formezi echipa de sustinere si sprijin profesional si nu in ultimul rand sa te inconjori de oameni si experiente pozitive, sau din care sa extragi doar ce te avantajeaza si intereseaza pe tine pt a reusi si a capata incredere in tine, in nastere, in copil, in univers…in tot.

Am avut parte de o nastere in culcusul, cuibul, casa, camera noastra si nu cred ca era un loc mai minunat sa ne aducem puiul pe lume.

Va multumesc tuturor pt toate experientele povestite, mi-au fost de f mare folos!

Va doresc tuturor nasteri de vis, implinitoare si copii sanatosi si voua putere si sanatate!

 

roxana_heghis_1

Roxana are 32 ani si este din Suceava. Prima naștere a fost cezariană în decembrie 2010 la spitalul județean Suceava oar a doua NVDC acasa.

 

 

 

2 Comments

  1. Viviana

    Buna,

    Inteleg din articol ca cea de-a 2-a nastere a avut loc in 2016…
    Ne poti detalia care au fost pasii urmatori/ procedura post-“nastere acasa”, te rog?

    Am inteles ca nu este o practica foarte sustina in Romania (nici legal !?) si ca pot aparea probleme la declararea copilului si asa mai departe…

    Multa sanatate si multumim anticipat.

    1. Roxana H

      Buna!
      Legislația din România obligă Dr de fam să declare nașterea. El este cel care eliberează certificatul constatator si cu el se merge la primărie pt certificat de naștere. La locul nașterii se trece domiciliu.
      Doctorii de fam nu cunosc legislația/ nu s-au confruntat cu astfel de ” cazuri” si sunt mai sceptici/ fricoși, însă nu au ce pățit. Ei doar constată că s-au născut un făt viu.
      Trebuie să cunoaștem legislația și să fim fermi să ne cerem drepturile…nu vor da certificatul cu zâmbetul pe buze si fara diverse comentarii si poate chiar și amenințări, dar în final nu au ce face si se rezolva si ” constatarea”.
      Nașterea a fost un aprilie 2016. Am sunat Dr de fam si am anunțat că am născut acasă și după unele conversații si consultări si o vizită la domiciliu mi-a eliberat certificatul constatator cu care am putut face certificatul de naștere.
      Sănătate!

Leave a Reply

Required fields are marked*

seventeen + 13 =